Ferrari. O, da, Ferrari!

Discutam joi cu un cunoscut despre masini. Si i-am zis, in contextul plimbarilor pe circuit, ca noi, in Romania, nu avem, dar eu am avut sansa de a conduce un Ferrari de curse pe circuit. Si omul mi-a zis: “pana acum imi placea de tine, de-acum te urasc”. Trebuie sa va spun ca persoana respectiva si-ar fi permis sa inchrieze un Ferrari sa se dea pe circuit, dar nu cred ca ar putea sa ajunga la unul de curse.

Oricum ar fi, asa mi-am dat seama (iar!) ce misto e sa fii blogger, uneori. Mai ales cand esti considerat indeajuns de important incat sa fii invitat, frumos, la o plimbare cu Ferrari-urile de curse.

Saptamana trecuta am ajuns la Valencia impreuna cu Razvan (dupa o cursa cu peripetii, pierdut avionul de legatura, alergat prin aeroport si din astea), unde pentru o zi (mai exact 27 de minute, in 3 reprize, pentru 12 tururi de circuit), ne-am bucurat de Ferrari pe circuit.

Si e distractiv. E fun. E superb sa ajungi la 240km/h in 500m, in linia dreapta. Apoi sa iti dai seama ca in curbe nu te invarti sau te rastorni (cel putin la cum conduci tu). Si, dupa ce afli ca ai terminat cel mai repede un tur de circuit cam in 2 minute, sa te bucuri. Sa te uiti in jur, superior, la cei mai slabi ca tine, pana cineva de la Ferrari zice: “un pilot il termina in 45 de secunde”. Si sa mori de ciuda ca nu ai fortat si mai mult!

Totusi, stiti cu ce am ramas din plimbarea la Valencia? Trecand de faptul ca e genial sa mergi intr-un Ferrari. Ca daca am avea un circuit in Romania, ar fi aproape la fel de distractiv sa poti merge acolo cu o masina de 250-300CP. Si ca, oricat de mult imi plac mie supercar-urile, nu mi-as mai cumpara asa ceva in acest moment. Nu in Romania. Pentru ca nimic nu se compara cu un supercar pe circuit. Stiu, alta optiune ar fi in fata crasmelor de pe Dorobanti. Mai bine nu 🙂