BobbyVoicu.ro

Johari Window

Una Alta ·

Daca stiti despre ce e vorba, mergeti direct aici: Johari Window

La mentorship-ul lui Dragos Roua am facut un test foarte misto, numit Johari Window (puteti citi aici mai multe detalii).

In mare, se pleaca de la ideea ca noi avem o anumita imagine despre noi, dar ca imaginea publica e complet diferita si, mai mult decat atat, nu ne dam seama ca uneori chiar suntem priviti complet, complet diferit de cum credem noi. Ideea e sa rugam cei care ne stiu (din diferite medii, nu neaparat personal) sa aleaga 5-6 adjective care consideram ca ne reprezinta dintr-o lista standard.

Prin urmare, v-as ruga sa ma ajutati sa completez fereastra de mai sus (pot fi oricate persoane, nu exista limita). E vorba sa alegeti acele adjective care vi se par ca mi se potrivesc, dupa cum spuneam. V-as ruga sa nu alegeti la misto, pentru ca se da peste cap testul 😀

Linkul unde puteti sa vedeti adjectivele si sa le alegeti: Johari Window

Auto: Drive test BMW 116

Auto ·

 

Seria 1 de la BMW nu contine cele mai populare modele de la producatorul bavarez, deoarece multi oameni prefera sa mai stranga putini bani si sa ia un Seria 3 pentru porbagajul si spatiul mai mare, pe langa gama de motoare mai puternice. Inainte de a conduce 116d-ul, le dadeam dreptate celor care credeau asa, dar pentru cineva care nu are nevoie de un sedan mare, aceast hatchback se poate dovedi o alegere perfecta, reusind sa compenseze prin greutatea mai mica puterea mai redusa a motorului.

Noul 116d poseda clasicul diesel de 2 litri, din care extrage cea mai mica valoare de putere, dar cu ajutorul caruia devine unul dintre cele mai eficiente modele din gama BMW, in mare parte datorita functiei Auto StarStop. Dar desi unii dintre voi or sa strambati din nas cand auziti ca are “doar” 115 cai putere, dupa cum am vazut in cele 3 zile in care am avut masina, 116d-ul poate purta cu mandrie emblema BMW.

Exterior
Personal imi plac foarte mult hatchback-urile, dar pana acum Seria 1 nu a iesit in evidenta foarte mult. Dar dupa ce am condus aceasta masina, capul meu se intoarce imediat dupa orice versiune pe care o vad pe strada. Nu iese in evident cu multe, exceptie fiind garda scazuta la sol, dar cand este “decorat” cu vopseaua Montego Blue, o sa atraga privirile cunoscatorilor.

 

Designul exterior este completat de jantele de 17-inch in aliaj usor si de teava de esapament groasa, care scoate un sunet impresionant de fiecare data cand apesi acceleratia cu simt de raspundere. Din pacate, design-ul Seriei 1 incepe sa isi arate varsta, si o noua generatie nu poate veni mai devreme, una care sigur o sa atraga si mai multi clienti pentr acest hatchback premium.

Interior
In interior, BMW 116d impresioneaza, dar nu duce nimic la extrem. Versiunea testata avea pachetul avantaj de 2,000 de euro pe langa alte cateva optionale, gen oglinzi anti-orbire, cotiera, covorase din velur, radio BMW professional, pe langa suporturile de pahare atat de indragite de Vlad sau volanul multifunctional si schimbatorul imbracate in piele.

 

Dar desi materialul textile folosit la scaune, finisat in culoarea Monaco Blue, e de mare efect si se simte placut la atingere, trebuie mentionat ca scaunele ar fi trebuit sa ofere un suport lombar mai bun, deoarece motorul poate oferi o putere adecvata, care cuplata cu suspensia excelenta ce lipeste masina de sosea, o sa te arunce prin habitaclu. Alt aspect enervant, cel putin pentru mine, a fost maneta care regleaza cat de mult se poate da scaunul inainte sau inapoi, care iesea prea mult in afara, si de care mi-am accidentat de cateva ori piciorul drept.

Desi ar putea parea putin spartan la prima vedere, interiorul masini ofera totusi o experienta premium. Spatiul este mai mult decat suficient in fata, dar prietenii vostri mai inalti s-ar putea sa se planga daca ii puneti sa stea in spate. Portbagajul ofera spatiu sufficient, ceea ce transforma Seria 1 intr-o masina perfecta pt niste escapade de weekend, iar spatiile de depozitare garanteaza ca o sa uitati cate ceva prin masina.

La drum
Aici BMW-ul 116d straluceste cu desavarsire, la fel ca multe alte modele bavareze. Desi extrage cei mai putini cai (115) din arhi-cunoscutul motor de 2 litri diesel  (118d are 143, 120d are 177 iar 123d, 204), masina se descurca la fel de bine in oras ca si la drum intins. Din pacate, motorul, care ofera o putere rezonabila si raspunde extreme de repede la comenzi (pe langa faptul ca produce un zgomot superb multumita tevei de esapament), este cuplat cu o cutie de viteze proasta, care desi ofera o experienta sportiva, avand cursa schimbatorului foarte scurta, necesita niste experienta la sala pentru a o manevra. Muschii va sunt serios solicitati atunci cand vreti sa selectati marsarierul, iar prima data am crezut ca am stricat cutia, cand am incercat sa trec de pragul necesar si a parchez masina.

 

Dar desi este dezavantajat de cutia de viteze manuala, motorul se achita de sarcini, cum am spus, si multumita functiei auto StartStop si a altor catorva tehnologii, se poate lauda cu un consum de 5.3 litri/100 km in oras, 3.9 in afara si 4.4 combinat. Eu, intr-un drum de 200 de km, petrecuti atat in Bucuresti cat si in afara, si cu un still mai sportiv, am reusit sa am un consum de 6.2 litri, ceea ce nu e mult, dar destul de diferit de numerele oficiale.

Din punct de vedere al indemanarii, 116d-ul se lipeste de drum si ofera o senzatie nemaipomenita atunci cand storci toate puterea din motor. Daca aveti sansa si sunteti intr-un mediu sigur, puteti decupla DCT-ul (Dynamic Traction Control) si masina o sa devina salbatica de-a binelea, motorul livrand tot ce poate puntii spate. Suspensia impresioneaza de asemenea, reusind sa tina masina pe drum, dar desi e putin mai dura, nu o sa va arunce din scaun atunci cand dati de o groapa sau traversati liniile de tramvai.

Concluzie
Per total, BMW-ul 116d mi-a pus un zambet pe fata atunci cand il conduceam, si o lacrima atunci cand l-am dus inapoi la reprezentanta. Hatchback-ul se comporta excelent, ofera o putere rezonabila, si multumita tehnologiilor verzi, e si foarte eficient, chiar si in orasele cele mai aglomerate. Desi cutia de viteze manuala in sase trepte poate sa ofere un exercitiu adecvat culturistilor, o sa intimideze consumatorii obisnuiti. Din nefericire, pretul e destul de piperat, modelul testat costand 24,704 euro, fara taxe.

Mi-a placut:
– motorul;
– tinuta de drum;
– sistemul audio;
– consumul;

Nu mi-a placut:
-cutia de viteze;
-lipsa vreunui computer de bord;
-pretul.

Date tehnice BMW 116d:
Greutate: 1,380 kg
Motor: 2 litri (1,995 cmc) in 4 cilindri, 115 CP (85 kW) la 4,000 rpm, 260 Nm de la 1,750 la 2,500 rpm
Performante: 0-100 km/h in 10.3 secunde si viteza maxima de 200 km/h
Consum (urban/extra-urban/mixt): 5.3 / 4.4 / 3.9 (litri la 100 km)

Ca intotdeauna, multumiri lui Alex Seremet de la BMW Romania!

Am fost la Recitiri

Una Alta ·

Nadragii turchez, ciubote inhatate de la vreo catana, spacel negru ca pana corbului, un caftan la fel de intunecat, cu gujia colbuita. Aproape plesuv, briciul uitase de barba, cu priveala ocarnica sau belicoasa, de lighioana incoltita.

Cam asa arata ieri Geo Atreides, intr-un limbaj pe care ii place sa il citeasca :). Ce inseamna, de fapt, textul de mai sus? E doar descrierea sa, in timp ce citea textele aduse pentru recitiri. Bineinteles, scrisa intr-un limbaj arhaic, vechi, care parea interesant pentru el.

Blugi albastru inchis, bocanci aproape militari, un tricou negru simplu, un hanorac negru, destul de gros, cu gluga cu interior gri. Tuns scurt, nebarbierit de cateva zile, cu o atitudine uneori vinovata, alteori agresiva, de vanat incoltit.

Discutia e cu mult mai ampla si nu am scris textul de mai sus pentru a genera astfel de polemici. Pur si simplu voiam sa va spun ca am fost la Cenaclul Recitiri ieri si ca mi s-a parut foarte interesant 🙂 O modalitate de a iesi din cutia in care stau zilnic (online, antreprenoriat, masini samd), desi eu nu am citit niciodata mai mult de cele 52 de carti din pachetul de carti de joc 🙂

Nu stiu prea multe despre istoria cenaclului, in afara unui eveniment cu un telefon aruncat acum ceva timp. Aseara am ajuns acolo pentru ca nu dormisem cu o noapte inainte si aveam nevoie de ceva sa ma tina treaz. Si nu imi pare rau, dimpotriva 🙂 Cred ca mi-am mai gasit ceva de facut 🙂

Ce inseamna, de fapt, cenaclul Recitiri? Un spatiu de dezbatere literara, din ce mi-am dat eu seama, fara pretentii de specialisti. Un exercitiu de gandire care, pe mine cel putin, ma duce intr-o zona in care am rareori oportunitatea de a intra.

Nu am recunoscut prea multa lume (am si intarziat, deci nu am prins prezentarile), asa ca sper sa nu se supere cei care au fost prezenti pe mine ca nu fac o lista.

Lauda-te!

Una Alta ·

Donald Trump spunea ca e normal sa ne laudam, ca daca nu ne laudam noi, cine sa ne laude?

Asa ca acest post (cu comentariile de rigoare) este aici pentru ca voi sa va laudati. Cu ce vreti voi, atat timp cat vi s-a intamplat in 2009 si va simtiti mandri ca v-a reusit. Nu conteaza daca e personal, profesional sau orice altceva va mai trece prin cap. Haideti sa ne simtim bine, daca tot incepem munca/scoala de azi :))

Am sa incep eu: in 2009 am reusit sa slabesc pentru prima data mai mult de 10kg, am reusit sa fac cateva parteneriate foarte misto si, mai mult decat orice, am reusit sa pornesc UN PROIECT care sa ma oblige sa folosesc tot ceea ce stiu despre net intr-un singur punct: RevvNation.

Voi? Puteti lasa si linkuri catre posturi mai detaliate in comentarii, nu am nimic impotriva, dar daca sunt pe langa subiect va dau spam 😀

Ideea mi-a venit citind un post de-al lui Chris Brogan.

Spune o poveste…

Una Alta ·

Ma uitam la ea de vreo 15 minute. Bineinteles, nu ma uitam insistent (credeam eu), dar nu ma puteam abtine sa nu ma uit.

Prima data cand am vazut-o veneam in prima zi de scoala si era pierduta in fata liceului. Nu o stiam si m-a surprins, pentru ca liceul nu era chiar asa de mare, ne stiam toti intre noi, macar din vedere. S-a uitat la mine, parca vrand sa ma intrebe ceva, dar s-a hotarat in ultima secunda sa intrebe o boboaca.

Uitasem complet de momentul acesta cand am vazut-o iar, pe holul scolii. Nu am apucat insa sa vad unde intra pentru ca l-am vazut pe proful de engleza. Si nu prea aprecia prezenta pe holuri inainte de a ajunge el: in fiecare an am avut cel putin un 2 din astfel de motive.

Dupa vreo saptamana vine la mine unul din cei mai buni prieteni ai mei si imi spune: “Ai vazut ce prospatura a venit la noi la liceu?”. Ma jur, in momentul respectiv m-am gandit la o profesoara :))

Am vazut “prospatura” cateva zile mai tarziu, cand in sfarsit si-a facut curaj sa iasa in pauza. Si, in sfarsit, am avut timp sa ma uit mai atent: satena, ochi albastri, par carliontat. Si da, arata bine, colegul meu avusese dreptate.

Intr-o alta pauza, in alta zi, m-a surprins, cred, uitandu-ma la ea. Si mi-a zambit. M-am facut ca ploua pentru ca, pe bune, ce naiba sa fac? Imi placea mult, dar nu puteam sa ma duc la ea sa ii spun: stii, eu sunt Bobby, imi place cum zambesti. Cred ca ar fi ras de mine o saptamana intreaga. Nu numai ea, ci si fetele din clasa ei.

Si, intr-un final, am ajuns iar de unde am inceput: ma uitam la ea de 15 minute. Eram la aceeasi petrecere, eu stateam intr-un colt si ma uitam… Se vedea ca nu se simte foarte bine, nu parea genul care sa vrea prea multa atentie, desi era inconjurata de lume. Si simteam, cumva, ca stie ca ma uit si ca ii place. Ceva ma impiedica, totusi, sa ma duc sa ii vorbesc. Poate faptul ca nu eram cel mai indraznet om de pe planeta, ca imi lua zile in sir sa imi fac curaj sa vorbesc cu cineva care imi placea sa fi fost un motiv. In plus, ce puteam sa ii spun? Buna, sunt Bobby, imi place cum zambesti? Da, stiu, ma repet, dar chiar si acum, cand imi aduc aminte, ma trec fiori de neliniste. M-am uitat cu incredere catre o sticla de bere lasata pe masa, poate ca asta era remediul de care aveam nevoie…

Povestea de mai sus nu e reala. Dar testand pe cativa prieteni, toti au vrut imediat sa afle ce se intampla mai departe. Pentru ca, la un moment dat in viata, toti am simtit asa ceva, si rezonam cu experienta personajului. Nu stiu cum simt fetele, exact, dar ma gandesc ca nu foarte diferit. Da, povestea difera de la om la om, dar starea de neliniste, lipsa de curaj in a iesi din zona de confort… toti le stim, pentru ca ni se intampla.

Ce e cu povestea de mai sus, totusi?

Saptamana trecuta am fost la Avatar – (multumesc, LG! pentru cine nu l-a vazut, mai departe e un mic spoiler). Si discutand despre film cu cineva, mi-a zis: “ce misto e, din cauza ca tu experimentezi lumea prin ochii avatarului tau te atasezi de mediu, devii mult mai interesat de actiunea filmului si ajunge sa iti pese de personaje”. Si i-am zis ca la fel e si in blogging: trebuie sa spui o poveste pentru a atrage, ceva care e in sincron cu cititorii tai (da, stiu, ce lame, despre ce discut si eu dupa un film 😀 ).

Mai sus e o poveste. Care v-a facut sa dati click pe “more” sau sa dai scroll repede peste poza… ca sa cititi ce urmeaza. Pentru ca toti am fost acolo, nu? Cand am vrut sa luam decizii si totul in noi striga “NU!!!!!!!! Nu vreau sa iau decizii, vreau sa stau linistit!!!! De fapt nu iese oricum, deci nu are rost!!!!”. Dar despre asta voi scrie in curand.

In concluzie: spune povesti. Fa-ti cititorul sa astepte ceea ce urmeaza sa ii spui. Dar nu il pacali, asa cum am facut eu, oarecum, aici. Leaga povestea de subiect si incearca sa o spui doar in doua paragrafe… Pe urma, scrie iar, si iar, si iar. Pentru ca toti avem nevoie de povesti. Si sa stim ca nu suntem singurii care trecem prin anumite lucruri. Un articol mai detaliat despre “storytelling” gasiti pe FocusBlog (link sugerat in comentarii de Dan Lee)

Ia sa vad, voi spuneti povesti?

Later edit: Simona spune aceeasi poveste din punctul “ei” de vedere. Ia sa vedem, mai accepta cineva provocarea? :)) iese de-o leapsa? 😀

Sponsorii din 2009

Una Alta ·

Anul acesta am lucrat cu o gramada de sponsori pe diferite proiecte, asa ca am sa fac aici o lista pentru a le multumi tuturor (si a va spune si voua ca sunt interesati sa lucreze cu oameni din online 😀 ).

Acer
Anonimul
BMW
BitDefender
Citroen
Coca-Cola
Comedy Cluj
ClubWhite
Evensys
GreenPixel
holdem.ro
HTC
LG
Mar.ro
Men’s Health
Mercedes-Benz
Microsoft
Mio
Okian
Paralela45
RadioLynx
Sony
Toyota
UTV
Verde Cafe
Vodafone

De asemenea, cateva firme de PR cu care am lucrat si trebuie sa le multumesc:

Millennium
McCann PR
SmartPoint
GMP

Sponsorii de mai sus au oferit bani, produse, diferite oportunitati pentru mine sau membri ai echipelor mele.

Am incercat sa acopar cam toate evenimentele dar, cum spuneam intr-un post anterior, 2009 a fost un an destul de incarcat, asa ca e posibil sa mai fi ratat cate ceva. Daca observati ceva lipsa, spuneti-mi, va rog, in comentarii.

ZazaPizza, reloaded

Una Alta ·

Eu am o adevarata telenovela cu ZazaPizza. Dupa ce i-am laudat si-au dat cu sutul in… cand nu mi-au adus comanda cum trebuie intr-un moment in care mie imi era foame rau…

Dar acum cateva zile, la un joc de poker cu prietenii, am comandat pizza. Si cum toata lumea a vrut Zaza, am cedat. Bineinteles, in timp ce vorbeau la telefon, au inceput mistourile cu: Nu spuneti ca ii aduce lui Bobby Voicu, daca nu vreti sa vi se scuipe; Definiti clar care e pizza lui Bobby, sa scuipe numai la el samd.

Eh, am comandat o Capriciosam pana la urma. Dupa 2 minute au sunat inapoi sa ne spuna ca la Capriciosa se pune ceapa (eu nu stiam, iar acum vreun an cand m-am suaprat, era din cauza cepei :)) ). Una peste alta, nu am putut sa nu zambesc si sa consider ca poate mai merita o sansa 🙂 Si pizza chiar e buna, deci nu e ca si cum fac un mare sacrificiu 🙂

Ca tot vorbeam de decizii: dar daca??

Una Alta ·

Am gasit azi un citat:

The winners in life think constantly in terms of I can, I will, and I am. Losers, on the other hand, concentrate their waking thoughts on what they should have or would have done, or what they can’t do. – Dennis Waitley

Si mi-am adus aminte de o discutie avuta cu cineva, in care eram intrebat cum de stiu ca RevvNation o sa mearga, ce sa fac in continuare samd.

Raspunsul?

Nu stiu sigur ca RevvNation va merge. Are atatea elemente care sunt impotriva incat sansele sa nu mearga sunt mai mari decat sansele sa mearga. Dar, din punctul meu de vedere, in acest moment orice proiect online are sanse asemanatoare. Singura solutie e sa diferentiezi cumva proiectul tau si sa te arunci cu capul inainte. Da, exista mari sanse sa te cam doara cand te lovesti cu capul… la un moment dat tot iti iese, daca dai indeajuns de mult si de des in peretele din fata. S-ar putea sa ai urme si cicatrici, dar de trecut treci, pana la urma, daca insisti.

Bineinteles, depinde de fiecare dintre noi sa isi dea seama, la un moment dat, daca nu cumva peretele prin care vrem sa trecem nu e cam gros. Si sa incercam sa il ocolim, sa il sarim sau, de ce nu, sa cautam alt perete de spart.

Cum stii in ce directie sa mergi? Ce sa faci?

Nu stii. Si nimeni nu iti spune. Daca ar exista o reteta standard am fi toti antreprenori. Da, ai nopti nedormite, ai perioade dificile (eu ma ingras in perioadele de stres, intr-o confirmare, parca, a faptului ca sunt complet pe dos), ai zile cand iti vine sa plangi de ciuda pentru ca ceea ce parea rezolvat pica in 30 de secunde… Dar iti revii cand cineva scrie pe twitter ca ii place ce incerci sa faci 🙂

Cand aveam 12-13 ani eram chiar timid. Mda, stiu, reveniti in 10 mnute, cand va opriti din ras 😛 Anyway, imi trebuia ceva curaj sa ma duc la cineva care imi placea sa vorbesc 🙂 Si la un moment dat mi-am dat seama ca cel mai rau lucru care mi se poate intampla e sa mi se spuna NU. Adica pierdeam ceva ce oricum nu aveam. Mai mult, m-as fi intrebat ca prostu’ “dar daca…?”. Si atunci mi-am propus sa nu ma mai intreb niciodata “Dar, daca…?”.

Am jucat handbal multi ani (am fost chiar vicecampion national la juniori cand aveam vreo 14-15), dar abia dupa ce am luat decizia aia am ajuns sa fiu titular in echipa: incepusem sa trag la poarta din orice pozitie aproape, sa nu mai inchid ochii cand saream pe semicerc, sa analizez pozitia aparatorilor in teren pentru a-mi da seama cum sa ajut interii (am ajuns din extrema coordonator de joc, la un moment dat). Dadeam cate 7-8 goluri pe meci si 10-15 pase de gol, de unde inainte ma bucuram cand dadeam doua.

Bineinteles, exista si o parte negativa: poti exagera cu deciziile “curajoase”. Aveti grija, una e sa fii tampit, alta e sa iei o decizie mai riscanta. Daca e sa sari cu coarda elastica, e o decizie relativ tampita, dar mai degraba curajoasa. Daca e sa sari fara coarda e doar o decizie tampita.

In fiecare saptamana vine macar un tanar antreprenor la mine sa ma intrebe ceva despre proiectul lui. De obicei imi spune: “ce parere ai, o sa mearga?”. Evident, intrebarea e prost pusa. Iar raspunsul meu e: “tu crezi ca o sa mearga? Daca da, atunci chiar conteaza ce cred eu? Da-i drumul, apoi adapteaza-te…”. Si daca nu merge? Macar stii, nu? 🙂 Altfel te vei intreba in permanenta “Dar daca…?” (am sa scriu un articol despre cum sa pui intrebari).

Nu pot intelege oamenii care amana deciziile. Incerc, dar nu pot. Da, asteptand indeajuns de mult, unele decizii pot parea proaste, dar te adaptezi ulterior, nu stai sa astepti sa se intample ceva. Cum spunea cineva, in pagina cu citate de mai sus: nu astepta oportunitatile, cauta-le tu. Nu va mira cum anumiti oameni par ca atrag oportunitati, avantaje, parteneriate etc.? Chiar credeti ca aia sunt cei mai norocosi oameni de pe planeta? Ca stau pe fundul lor si se impiedica oportunitatile de ei? Think again.

P.S.: nu, nu cred ca cei care isi asuma riscuri sunt neaparat castigatori sau ca cei care nu isi asuma sunt neaparat “losers”. Dar, din experienta, toti cei din a doua categorie ar vrea sa fie in prima, niciodata invers 🙂

P.P.S.: postul a inceput intr-o directie si s-a transformat intr-o destainuire si in ceva “venting”. Imi era dor sa mai scriu despre mine pe blogul meu 🙂

2009 – bune si rele. 2010?

Una Alta ·

Sincer sa fiu, anul trecut, cand scriam ca vreau un 2009 interesant… parca nu il voiam chiar atat de interesant :)) Si obositor. Epuizant.

Nu am sa fac o trecere in revista. A fost, a trecut, asta e.

In 2010 am de gand sa ma focusez si mai mult (aveam impresia ca am facut asta acum ceva timp, dar m-am inselat). Astfel, am renuntat la implicarea activa in cateva proiecte, iesind de tot din altele:

1. AutoMod: am iesit de tot din el (atat eu, cat si varul meu). Sorin ramane tartorul acolo, el fiind de altfel omul care a scris in ultimii ani. Tot ce continuam sa facem pe partea de auto noi (eu si varu)se va regasi pe rpmgo.com si sectiunea auto a acestui.

2. CapsLock: cand am pornit proiectul cu zoso aveam impresia ca sunt mult mai interesat de industria online din Romania. M-am inselat si asta s-a vazut, pentru ca nu am avut deloc tragere de inima sa scriu. Prin urmare ies complet din proiect, ce mai am de zis despre industrie voi continua sa spun pe bobbyvoicu.ro, cand va fi cazul.

3. AloModa: am ramas doar partener in proiect, nu mai sunt implicat deloc in luarea deciziilor, pentru macar 6-9 luni.

4. ForumulBloggerilor: a fost preluat de Marian, care se va ocupa de el cap coada.

5. eAfiliati.ro: o idee buna care s-a dus pe apa Sambetei. Inchid proiectul complet.

Un proiect deosebit e Ftw.ro: aici raman implicat cat de cat in activitatea de zi cu zi, ajutand cand e vorba de parteneriate. Raluxa si echipa de-acolo se vor descurca fara mine pe partea de administrare (la fel, 6-9 luni) – nu ca m-as fi implicat eu prea mult pana acum 😀 . Partea tehnica e asigurata de baietii de la BecMedia (etherfast si ciops).

BlogTrip ramane in picioare, in masura in care sponsorii continua cu noi.

In rest, am mai inchis cateva proiecte mici si vechi, care mai mult ma stresau decat ma ajutau. Totul pentru ca eforturile mele sa mearga catre revvnation si rpmgo.

In 2010?

Probabil ca voi pleca din tara cateva luni (eu sper sa plec in Statele Unite, sa vedem acum daca primesc viza 😀 ). Voi lucra cu echipa de la RevvNation sa facem acolo o comunitate cu adevarat misto, interesata de auto si de gaming.

Voi mai reduce din prezenta la evenimente. 2009 a fost un an plin cu asa ceva, dar e mai obositor decat s-ar crede, uitandu-te din exterior.

Am sa incerc sa joc ceva mai mult poker (ca tot mi-am luat de la Okian o gramada de carti despre asta), poate chiar sa particip in turnee live, cine stie. Si sa incep sa joc mai putin cartile 🙂

Personal? As vrea ca cei din jurul meu sa prinda mai mult curaj in a lua decizii. In ultimul an parca toata lumea are dubii, parca nimeni nu mai are curajul sa ia o decizie cum trebuie, sa iasa din zona de confort. Majoritatea sta si asteapta sa se intample ceva… Ca in poker, ca tot e ca in viata: niciodata nu ai cum sa castigi doar jucand mainile sigure.

Pentru mine? Vreau sa termin 2010 zambind 🙂

Altfel? Un 2010 cel putin la fel de interesant ca anul care a trecut. Dar, daca s-ar putea, cu mai mult timp de somn? 😀

Nou pe RevvNation

Una Alta ·

RevvNation este un joc browser-based cu masini. Text. (stiu, suna ciudat, asa ca mergeti si va inscrieti, daca nu intelegeti despre ce vorbesc 😛 ).

Pana una-alta, pentru ca e Craciun peste tot, acum poti sa cumperi produsele din Marketplace cu reducere si, mai mult, pentru cei care joaca si inteleg, cluburile sunt mai ieftine. Cu mult. Si salariile sunt mai mari 😀

Toata treaba asta se numeste Christmas Rush si este sprijinita de Mio (care ofera si un GPS S505 premiu celui mai cel racer din joc).

Pe alte planuri, dar tot legat de RevvNation, de vreo doua saptamani e cu noi si Andra Zaharia, care era fan al jocului, asa ca am zis sa facem oficial o treaba si am numit-o Head of Involvement Department. Nu stim exact ce inseamna asta, dar ne-a placut denumirea (ok, stim, e legat de promovare si comunitate, dar suna mai bine daca ne facem ca nu stim). Suntem astfel 5 in echipa. Sper sa mai aduc vreo doi interns in ianuarie, dar mai vad (daca stiti Perl sau Action Script/Flash si sunteti interesati sa va testati skillurile, va astept cu un email la [email protected]). Bineinteles, va platim in bani virtuali, in RevvNation, cel putin in primele 2-3 luni 😀 dar va promitem ca va distrati la birou :)) )