Desi am participat pana acum la toate Netoo-urile (scuzati licenta poetica π ), astazi/ieri a fost prima data cand mi s-a cerut sa fiu parte activa (pentru asta injurati-l pe Cristi, pentru ca el m-a pus acolo). Rolul insa, imi convenea: trebuia sa fiu avocatul diavolului intr-o discutie pe tema unui cod deontologic/cod etic al bloggerilor (discutie purtata si pe forumul Blogoree, aici si aici si exista chiar si un mic sondaj aici – votati , sa avem mai multe pareri).
Discutia a pornit din noiembrie, dar abia acum am reusit sa o stabilim ca subiect si la Netoo. De o parte a “baricadei” erau Iulian Comanescu si Adrian Cristea, de cealalta parte (impotriva) eram eu si Ionut Oprea. Iulian a deschis discutia cu o mica lista facuta de el inca din noiembrie, apoi a continuat Adrian. Principalul motiv, dupa parerea mea, al existentei acestui set de “reguli” era lipsa de credibilitate data lor, ca jurnalisti, de faptul ca blogosfera este perceputa intr-o nota negativa de cei din jurul nostru. Ce sustin Iulian si Adrian puteti citi mai in detaliu pe blogurile lor.
Aici am inceput sa ne intram in rol eu si Ionut (mai mult eu, zice Iulian, dar cred ca este doar o chestie de temperament, Ionut fiind si el la fel de impotriva, dar nu la fel de expansiv ca mine π ). Am sustinut cateva lucruri:
– credibilitatea ti-o ofera audienta (unui bog, unui ziar samd), nu un set de reguli impus ad-hoc si respectate sau nu, dar la care ai aderat la un moment dat;
– un set de reguli nu poate exista daca nu exista o modalitate de a-l impune;
– nu inteleg necesitatea de a fi considerat jurnalist cand de fapt nu sunt (atunci de ce exista o institutie superioara de invatamant pentru asa ceva? );
– un blogger are libertatea de a scrie ce vrea, cand vrea: de ce atunci nu si-ar dori un jurnalist sa fie considerat blogger?
– la un moment dat am sugerat sa facem o Asociatie a bunului simt (pana la urma, daca esti un om de o calitate indoielnica, nu exista cod de reguli care sa te faca sa fii altfel decat esti);
– am pus apoi problema celor ca furnizeaza un astfel de set de reguli. Cine ii alege si in baza caror standarde?
– consider ca participarea la Netoo se dovedeste a fi, putin cate putin, generatoare de credibilitate (informal si, cred, mai puternic decat un set de reguli);
– daca ai adera la un set de reguli pe care le incalci, dar nu vrei sa renunti la adeziune, cum poti fi convins? Si daca se intampla asta cu 50% din cei care adera initial, nu se pica in derizoriu?
Acum, sa nu se inteleaga ca sunt impotriva a ceea ce sustine Iulian. Sunt lucruri de bun simt (desi cam extreme: de ce trebuie sa am 3 surse ca sa anunt ceva? daca o dau in bara o data, de doua ori… nu ma mai citeste nimeni si nici nu ma mai crede nimeni). Nu cred insa ca asa ceva se poate impune acum in blogosfera. De altfel, nu cred ca se vor putea IMPUNE niciodata.
Acum, care sunt concluziile mele la discutia de azi: astfel de propuneri risca sa creeze o ruptura in blogosfera. Vor exista jurnalisti si bloggeri.
Ce mi s-a parut oarecum surprinzator este ca lumea considera ca blogosfera se apropie deja de maturitate. Mi se pare foarte gresit si foarte periculos ((Dragos Novac a spus chiar, la un moment dat, cand s-a afirmat ca blogosfera si-a terminat copilaria: chiar credeti?).
Din urma vine generatia hi5, o generatie care zice “poop” si “hey frumoaso” si care nu are nici cea mai mica idee ca este normal sa pui link daca iei ceva de pe alt site, ca este mai bine sa vorbesti frumos daca vrei sa fii bagat in seama, ca “asl pls jpg pls” nu mai exista samd. Acesti viitori bloggeri (pentru ca vor fi bloggeri: dupa ce au fost mIRC-isti, YahooMessenger-isti si hi5-isti, vor fi si bloggeri. Trendul e prea puternic pentru a nu ii atrage) s-ar putea sa fie bine intentionati, dar nimeni nu ii ajuta. Nu exista nicaieri un loc unde sa gaseasca informatie (rant>da, forumul bloggerilor este o resursa posibila, dar “OH, it’s so yesterday to have a forum!” /rant>) si pe asta ar trebui sa ne orientam: sa creem posibilitatea ca ceva credibil (stiu ca cei de la blegoo nu vor fi de acord cu afirmatia mea, dar sa facem “a leap of faith” si sa presupunem ca este credibil π ), in speta Netoo, sa existe ca sa ofere resurse intregii blogosfere, nu unei elite (sau nu) care se vede o data pe luna pentru a discuta ce s-a mai intamplat. Prin urmare, cred ca ar trebui sa punem undeva, vizibil, regulile de bun simt pe internet (netiquette) si sa le aratam tuturor celor care abia incep sa scrie. Mai departe, bunul lor simt le va dicta ce sa faca.
Apoi, sa ne asumam rolul, toti, de a le arata si celorlalti, care abia incep sau care nu stiu, cum ar trebui sa se comporte prin puterea exemplului (avea dreptate Buddha cand sustinea, acum ceva timp, desi cam virulent si cam nepotrivit – parca a mai crescut si el un pic π : la ce te poti astepta de la cineva cand tu, blogger vechi, il injuri si il trimiti dupa seminte cand te intreaba ceva? Stai si ii explica ce si cum, iar daca nu ai timp, trimite-l aici, pe forum, pentru ca se va gasi cineva sa ii explice)
Nu in ultimul rand, vreau sa discut despre “rusinea” de a fi blogger. Mie blogul mi-a adus o gramada de cunostinte noi (si chiar cativa prieteni, indraznesc sa spun), mi-a aratat ca exista oameni care au aceleasi interese ca mine (mai multi decat credeam) si m-a ajutat chiar sa pornesc cateva proiecte cu astfel de oameni. Nu mi-a fost rusine si niciodata nu m-am uitat in alta parte cand cineva m-a intrebat daca sunt blogger. Asumati-va acest statut (pe care il aveti fie ca il recunoasteti sau nu, atat timp cat aveti un blog) si nu va mai ascundeti ca de ceva urat. Think about it: daca voua vi se pare ca e putred, ce sa creada cei care aud tot felul de povesti despre bloggeri din surse mai mult decat putin credibile? Dar daca sunteti constienti (si chiar mandri) de ceea ce realizati, veti forta persoana respectiva sa asume o noua imagine bloggerului: imaginea voastra.
Cam gata… nu mai stau sa mai verific textul pentru ca e tarziu, maine trebuie sa ajung de dimineata sa rezolv cateva treburi si trebuie sa mai si dorm.
Pana acum, din ce am vazut, au scris despre Netoo urmatorii: Iulian Comanescu, gramos (care are si o incercare de trecere live in revista a ceea ce s-a intamplat), we3d (care spune “Aualeo, imi puteau fi parinti”: chiar asa batrani suntem, Ariel? π ), Christiansen. Am sa mai adaug pareri si opinii pe masura ce mai scrie lumea si in masura in care am sa fiu pe langa un calculator in weekendul acesta.
P.S.: Concluzia finala a intalnirii a fost ca puteti trimite toti o lista cu sugestii pentru acel “cod al bunului simt online” la clubnetoo [at] gmail [punct] com. In plus, daca scrieti pe bloguri despre acest subiect, folositi tag-ul technorati BunePractici
P.P.S.: din februarie reiau emisiunile la RadioLynx, iar pe 13 ii voi avea invitati pe Iulian si Adrian pentru a continua discutia in direct si cu cei care nu au putut fi la intalnire (da, veti putea intra live pe Skype si la telefon).
Ma bag si eu intre avalansa de ping-uri..
Deci, aici intervine o chestie de buna crestere, de cei 7 ani de acasa, de instinct, daca cineva este nervos sau indignat de un concept sau o persoana, si simte nevoia sa injure (cum simt si eu cand vine vorba de providerul de internet sau scoala), cea mai utila, rapida sau chiar singura cale de-asi exprima parerea este blogul, dar daca persoana respectiva are cei 7 ani de acasa, si stie sa se stapaneasca o spune mai elegant, va avea influenta codul,d ar nu cat se asteapta organizatorii, parerea mea.
@urban: ai dreptate. Bunul simt iti va dicta propriul comportament… depinde doar de tine sa iei in considerare pana unde mergi cu bunul simt, insa π
@Bobby – da, sunteti chiar asa batrani… cand ma gandesc ca am 16 ani si doua zile, iar voi aveti 22 de ani – and more… 6 ani inseamna ceva… parerea mea.
Nu era o jignire, oricum π chiar m-am simtit bine, adica mi-a placut si as mai veni la Netoo, pacat ca nu e in weekend (greu cu scoala) – cya data viitoare bobby.
Ariel, 22 de ani? :)) poate 28-30 :))
deci stiam eu bine… imi era frica [virgula] ca ma insel π
Deci da, puteati sa-mi fiti parinti!!!
Sa nu uitam ca blogurile sunt citite si de copii.
Bloggerii care prefera limbajul trivial devin modele pentru copii si adolescenti. Doi bloggeri cu multi fani indeamna la batjocorirea batranilor. Se pare ca o mare parte din traficul blogului Γ’β¬ΕandaaΓ’β¬Β e datorat copiilor.
Cred ca ne-ar prinde bine daca blogurile ar evita sa intoxice copiii cu trivialitati, pornografie si insulte.
Bunul simt de care vorbesti Bobby, ar trebui sa ne faca sa nu prejudiciem evolutia psihica si morala a minorilor.
In blogging nu se poate ingradi libertatea de expresie, dar o suma de reactii impotriva poluarii blogosferei ar prinde bine, dupa parerea mea.
Sorin, sunt de acord ca si copiii citesc bloguri, dar nu cred ca evolutia morala si psihica trebuie sa fie determinata la capatul bloggerilor, ci la capatul tastaturii (parinti, familie etc.).
Tentatiile exista peste tot, de toate felurile si, oricat am scrie noi mare “aici nu e bine”, tot nu am putea evita afectarea minorilor: ei tot vor citi ce li se interzice si tot vor cauta sa citeasca ceea ce vor la momentul respectiv (degeaba scriu eu in cuvinte frumoase despre cum sa faci bani pe internet cand un minor vrea site-uri pe care sa poata injura si sa vada femei goale; si asta e evolutia naturala: in cativa ani va dori sa aiba acces la acele femei goale si, cine stie, poate va citi si aici π ).
Reactiile impotriva poluarii blogosferei mi se par similare cu cele impotriva presei de diferite feluri din anii 70-80 din Statele Unite: nu au afectat cu nimic evolutia respectivelor reviste. 30 de ani mai tarziu, insa, nu mai sunt considerate atat de “toxice”, datorita evolutiei societatii (nu stiu daca inspre bine sau rau, nu sunt in masura sa analizez).
P.S.: ca sa fie clar, ca am vazut ca s-a inteles gresit pe cateva bloguri: eu nu sunt impotriva bunului simt si al respectarii unor reguli cand scrii. Cred doar ca este imposibil de impus asa ceva unei comunitati atat de eterogene si anarhice precum blogosfera si ca, intr-un final, ramane la latitudinea fiecaruia ce si cum scrie.
Si copii ies din casa, afara, unde se vorbeste mai urat ca pe bloguri.. nu stiu cati de varsta mea citesc blogu andei.. in rest?