Arhiva completă: română

Saptamana trecuta m-am dus si eu, ca tot omul, sa imi cumpar niste fructe samd si aveam de platit 14,1 lei. Am dat 20, am luat bancnota de 5 si am plecat (ce dracu sa fac cu o gramada de fise?). A doua zi am fost iar la magazin, aceeasi poveste, acum doar vreo 40 de bani.

Acelasi magazin, dupa cateva zile: Vanzatoarea: “avet de platit 15,2 lei”. Eu: “Am doar 115 lei, pot sa va dau 15 lei, sa nu schimb 100?”. Evident, nu s-a putut. Si ma intrebam, cum ar fi fost sa ii spun sa astepte putin, sa ma duc pana la colt si sa schimb la banca toata suma in monezi de 10 bani?

Eh, dar nu asta e ideea, ca nu m-a enervat chiar asa de tare pe cat ati crede. Ideea e ca am inceput sa ma gandesc cati bani las aiurea, luna de luna, in plus, la magazin. Da, sumele alea micute, dar cand cumperi de 3-4 ori pe zi cate ceva, te intrebi, nu? Nu discut de spaga lasata la restaurant, desi as mai putea taia si de-acolo, daca stau sa ma gandesc.

Intr-un interviu pus la cale de Cristina Bazavan pentru Proiect 4, desfasurat asa: ea incepea o propozitie, eu o continuam. Ce a iesit puteti citi mai jos:

Azi am zimbit pentru ca … am vazut clipul cu bloggerii care canta Cele Doua Cuvinte, melodia lui Taxi.

Ultima data m-am enervat cind…. m-am trezit dimineata si oglinda laterala a masinii luata in teste fusese smulsa.

Siguranta pentru mine inseamna….centura de siguranta si ESP. Plus o masina solida.

Cel mai confortabil sunt cind….dorm in patul meu.

Imi incarc bateriile cind… conduc in afara orasului, pe distante mari, singur in masina. Este cel mai relaxant lucru pe care il pot face, imi dispar problemele imediat.

De la nepoata mea am invatat ca….barba mea zgarie.

Cetatile sunt pentru mine…un loc in care ma intorc inapoi in istorie, locurile in care stau si ma intreb cum traiau oamenii aia, intr-un univers asa de mic toata viata.

Cel mai frumos loc pe care l-am vizitat …. Dunarea la cazane.

Cind plec in vacanta, cel mai des uit…sa plec in vacanta, din pacate 🙂

Dorm cel mai bine cind…stiu ca nu trebuie sa ma trezesc devreme, afara e rece si geamul e deschis, iar singurul zgomot care se aude este marea.

Cel mai fericit am fost cind….i-am facut poza nepoatei mele la un minut de la nastere.

Nu spun niciodata NU la…somn cat mai tarziu.

Oamenii cred despre mine ca…stau toata ziua la calculator.

Cine ar fi crezut vreodata ca eu…voi deveni un workaholic.

Mi-ar placea sa petrec o zi cu…Richard Branson, creatorul Virgin.

Din adolescenta regret ca…nu am avut vreun talent deosebit: pian, vioara, chitara, dat cu sutul in minge.

Placerea mea vinovata este…de fapt trei: serialele si Pizza Cheesy Bites de la Pizza Hut.

Sunt dependent de….internet.

Pentru 1 milion de euro as….renunta la internet maxim 6 luni.

Ieri am plecat sa Redescoperim Romania. Iar. 5 masini, 20 de oameni. As putea sa va povestesc despre furtuna de zapada care ne-a condus mai mult de jumatate de drum. Sau de sperietura ca ni s-a stricat masina (prinsesem o bucata de gheata la janta si nu ne-am dat seama ce e pana la service). Sau de mastile de la Eftimie Murgu. Sau de frumusetea zonei Anina – Resita. Sau, sau…

Dar nu am sa fac asta pentru ca o fac sigur partenerii mei de drum. Eu am sa va spun ca aseara nu am avut net la cabana. Si nici semnal la telefon. Ati crede ca am intrat in sevraj toti, nu? 🙂 Ei bine…

… ati avea dreptate. Pentru ca stateam toti cu telefonul in mana, cautand semnal prin diferite zone ale cabanei. Si am facut asta vreo doua ore, pana am renuntat, pentru ca era clar ca nu avem nici o sansa (eram intr-o zona, la 8 km de Resita, deci cam departe de civilizatie).

Si atunci s-a petrecut minunea. Ne-am adunat toti in sala de biliard. Unul cate unu, ne-am strans si am stat impreuna timp de 4-5 ore, am jucat biliard, am povestit, am jucat sah. Pentru prima data in Redescopera Romania (inclusiv 2011) am stat toti la un loc fara sa butonam in permanenta la ceva.

Si e interesant. Nu stiu daca mi-ar placea sa nu am internet in permanenta, dar e bine sa mergi asa, din cand in cand, undeva unde sa iti cureti creierul. Si unde sa redescoperi prietenii si oamenii din jur.

Asa am descoperit, de exemplu, ca Doru Panaitescu, cu care am stat aproape 15 zile anul trecut prin tara, e un foarte bun jucator de sah. Sau ca Mihai, care a fost si anul trecut cu noi intr-o plecare, e super jucator de biliard. Sau ca lui Mugur ii plac efuziunile sentimentale. Sau ca Oradeanul are un prieten pe nume Jack pe care il mai ia cu el. Sau ca Bogdana vrea neaparat net. Ori ca poti sa imparti cu mai multa lume senzatia de succes cand, incercand sa mai dai jos din kilograme, mergi la un McDonalds, dar nu iti iei un cheeseburger.

Imi dau seama din nou ca Redescopera Romania e despre oameni. Ca Romania nu poate fi descoperita, pur si simplu, ci ca e vazuta prin ochii celor care merg din sat in sat, din loc in loc.

Mai jos e o lista cu toate posturile publicate pana acum de cei plecati in Redescopera Romania. In 10 minute noi plecam spre Ponoare si Baia de Arama, pe un drum de gheata (zic cei care au fost ieri pe-acolo). Voi… aveti timp sa cititi si sa ne urmariti pe #dinRomania.

Alex Negrea – Redescoperă România – ziua 1 – Eftimie Murgu şi Secu
Doru Panaitescu – Redescopera Romania (ziua 1) – Lunea Cornilor
Augustin Radu – Redescopera Romania 2011 ziua 1
Adrian Mihaltianu – Redescopera Romania: Valea Cernei
Hoinaru – Day one – Redescopera distractia
Bogdana Butnar – Redescopera Romania – ziua 1
Nebuloasa – Din Romania – ziua 1
Ruxandra Predescu – Redescoperă România. Ziua 1.
Lavinia Biberi – Detin cheia de la Redescopera Romania 2011. Ziua 1 din 7
Oradeanul – Prima zi prin Romania
Elena Ciric – Redescopera Romania: Fasangul – ziua 1
Razvan Baciu – Redescopera Romania: Oravita, Moldova Noua si inmormantarea lui Nichita

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

Din punctul meu de vedere prima plecare Redescopera Romania din acest an este sub imperiul zapezii. Daca anul trecut treceam din potop in zapuseala, in soare puternic samd, acum totul este alb: de la copaci la acoperisuri, de la campuri la sosele. Da, sosele pe care am mers astazi (impropriu zis sosele) sunt mai mult trasee offroad pentru pasionatii de mers pe zapada si pentru cei care vor sa se dea pe derdelus. Nimic nu poate comunica insa cat de misto a fost totul decat un video cu traseul complet. Din pacate mai dureaza pana e gata, asa ca pentru moment va las cu cateva poze (fara vulpea si caprioarele surprinse de masinile noastre in pustietate).

Ah, si mi-am adus aminte: am reusit, intr-un final, sa vad Podul lui Dumnezeu, singurul pod natural din Romania pe care circula masini (e un drum judetean deasupra). Arata foarte misto, asa ca daca ajungeti pe langa Baia de Arama, mergeti sa il vedeti (e foarte aproape de lapiezuri, asa ca impuscati doi iepuri dintr-un foc).

Azi, pentru a scurta putin drumul (si, de ce nu, pentru a vedea cum se comporta Dusterele), am hotarat sa trecem printr-un vad mic de pe langa Hateg (de langa Castelul Nopcsa – asta e o alta poveste). Bine, voiam si sa filmam, sa vedem ce iese. Si am aflat 😀

Ca tot ma intreba cineva cum se comporta Duster-ul pe zapada, va spun ca am mers in jur de 80-90 de km pe zapada (adica pe drumuri albe, de genul celui de mai jos, din poza) si s-a comportat admirabil.

Sunt 4 zile de cand calatorim de nebuni prin tara, prin zona Podisului Mehedinti si Tara Hategului. Oboseala incepe sa ne prinda si, in ciuda entuziasmului din fiecare dimineata, seara deja simti ca cei din echipe nu mai vor altceva decat sa ajunga la destinatie si sa se intinda in pat sau sa stea in fotoliile din receptie uitandu-se la ultimul episod din Robotzi.

Ceea ce mi s-a parut interesant in fiecare plecare de pana acum (cand eram 8-10 oameni), dar si in aceasta (cand suntem 20) este cum interactioneaza oamenii intre ei. Cei 20 de oameni care sunt plecati acum au istorii atat de diferite incat ai crede ca se iau de gat cu prima ocazie care li se ofera. Si totusi, te uiti uimit cum gasesc subiecte comune de discutie, de la cele la care te-ai astepta (gen Facebook, social media, locuri vazute prin lume samd) pana la cele complet neasteptate (recurenta dragostei neimpartasite in literatura interbelica in Romania, constructia personajelor principale in romanele lui Rebreanu de ex., subiecte discutate la noi in masina intre Deva si Sebes).

Sau iti dai seama ca stai de prea mult timp cu oamenii de fata cand cei din masina iti spun: “Ne-ai mai zis de doua ori aceeasi poveste!!!!!”. Norocul meu, am zis-o la fel, altfel sigur nu ma mai credea nimeni.

Aseara, inainte de a adormi, ma intrebam ce se intampla de 20 de oameni pot comunica relativ bine, fara drame, fara probleme majore, in ciuda faptului ca, din experienta, in momentul in care aduni 8 oameni pentru un mers la munte incepi sa ai super probleme. Si cred ca faptul ca totul e parte din ceva organizat, cu o stabilire clara a unei linii de decizie (unde se accepta si sugestii de la cei care participa, evident), totul duce la o atentie mult mai mare catre ce se vede in jur, catre locurile prin care mergem si catre oamenii de langa noi. Altfel, tot ce am face ar fi sa bombanim in barba ca “de ce nu vedem si …, ca e super misto. Si ce daca mergem inca 4 ore, merita alea 5 minute!”. Si poate ca ar fi ceva adevar, dar cand ai 20 de oameni trebuie sa il mai rogi pe Doru, din cand in cand, sa renunte la off-road-urile atat de distractive, sau trebuie sa imi spui si mie ca ar cam fi cazul sa mai mergem si pe drumurile batute si asfaltate, daca nu vrem sa ajungem a doua zi.

O concluzie? Nici una. Poate doar ca ar fi cazul sa va dati voie sa va descoperiti colegii de drum cand plecati undeva. Si sa stabiliti clar, de la bun inceput, cine decide, intr-un final, directia de mers. Chiar daca nu e cea care vreti, s-ar putea sa fie cea care va face experienta placuta si plina de povesti.

Acum plec, in 5 minute mergem spre Horezu, sa invatam sa facem oale. Apoi vedem biserica dintr-un pom de la Babeni, trovantii de la Costesti… si o surpriza off-road si montana din partea lui Doru.

Prima plecare in Redescopera Romania 2011 se apropie de sfarsit. Astazi, cand avem si doua sarbatorite (La multi ani, Ruxa! La multi ani, Anca!), parca si ziua e mult mai frumoasa, cu soarele arzand, facandu-ne ca, in ciuda oboselii, sa ne para rau ca totul se termina.

Unul din cele mai surprinzatoare lucruri pentru cei care merg cu noi in plecarile din Redescopera Romania este cat de legati incep sa se simta de niste oameni cu care acum o saptamana nici macar nu se stiau bine.

Mie, pe de alta parte, imi place cat de multe lucruri neasteptate afli despre oameni despre care credeai ca, citindu-le blogul, stii o gramada deja. Sa va spun si voua cateva lucruri pe care nu le stiam la inceputul plecarii (nu le pun linkuri, pentru ca e ditamai lista si le puteti gasi pe toate aici):

Ruxa: ii place sa scrie mai degraba despre oameni decat despre locuri.
Hoinaru: e pasionat de Rebreanu (da, stiu!)
Alex Negrea: i se face rau cand merge cu mine in masina, asa ca prefera sa fie in alta masina
Elena Ciric: a vazut locuri unde nu as fi crezut ca a ajuns si ii place foarte mult sa faca poze
Bogdana: tine la glume incredibil de bine (este extrem de surprinzator cu atat mai mult cu cat suntem prieteni buni si aveam impresia ca e mai suparacioasa 😛 )
Alina Constantinescu: am aflat cata vointa are. Nu pot sa va spun de ce, dar eu nu cred ca as putea sa fiu atat de strict cu mine ca sa obtin ceva.
Anca Bundaru: are un iPhone de 3 ani, care inca functioneaza 😀
Razvan Baciu: am aflat ca nu prea se impaca bine cu glutenul, ceea ce il face sa nu prea poata bea bere, spre disperarea sa
Doru Panaitescu: ca te poate duce pana in varful oricarui munte din Romania, dar ca sunt sanse mari sa rateze indicatorul cu directia in care trebuie sa mearga cand e pe asfalt 🙂
Augustin Radu: ca stie mai mult de 5 modalitati de a bucura femeile
Mugur Patrascu: nu ma asteptam sa stea asa de linistit in spate intr-un Duster (la cei peste 1,90m ai sai)
Denisa: ca inca nu a reusit sa il dezvete pe Sebi de accentul moldovenesc 😀
Nebuloasa: e unul din cei mai calzi oameni pe care ii cunosc, in ciuda aparentei dure
Lavinia Biberi: am aflat, stupefiat chiar, ca uneori poate sa nu vorbeasca si cate o ora 😛
Mihai Dumitrescu: are un ras molipsitor, care te face sa razi si tu indiferent de cat de suparat sau obosit esti. Pacat ca rade cam rar 🙂
Livia: ca ii plac mai mult hanoracele cu gluga (ca si mine, de altfel)
Ana Bulgar: ca uneori poate sa mai si lase controlul din mana (eu cred ca era, de fapt, foarte obosita 😀 )
Adrian Mihaltianu: ca uneori mai “modifica” regulile rutiere. La cat il stiam de strict cu regulamentul, nu as fi crezut niciodata. Din pacate, cam de fiecare data e prins 😛
Oradeanul: am aflat ca i-ar placea sa poarte fesul meu, in locul sepcii proprii
Dacia Duster (e parte din gasca, orice am zice): ca rezista stoic la toate mizeriile pe care le primeste, la propriu, pe geamuri, aripi, portiere samd.

Sunt multe lucruri, va dati seama, pe care le-am aflat, dar, din pacate (sau din fericire), nu vi le pot spune. Poate o parte le-ati prins din ceea ce au scris in ultima saptamana pe twitter, pe Facebook sau pe bloguri (vedeti aici lista in continua dezvoltare cu articolele lor). Pentru moment, eu ma intorc la datoria mea de sofer al masinii cu numarul 2 din Redescopera Romania. Aici, la poalele cetatii Poenari, uitandu-ma cu invidie la zmeul inaltat de restul gastii sus, la cetate. Si ma intreb cand s-a terminat, aproape, saptamana. In seara asta Targoviste, iar maine dupa-masa Bucuresti. Unde ajungem odata cu primavara, dupa ce la plecare eram in miezul iernii.

Diseara, de la ora 20:00, il am invitat in emisiunea de la RadioLynx pe Razvan Baciu, cel care a pornit TraficTube. Vreau sa discutam putin despre succesul unui site cu continut generat de utilizatori, cum poti folosi componenta de PR in media traditionala pentru a promova un proiect online samd.

Mai mult, Razvan a aparut la TV ca fiind primul roman care a cumparat iPad, scrie pentru gadgeteer, deci este un gadget freak, cu care putem discuta despre device-uri de orice fel. In plus, a lucrat la Microsoft, ne stim de cand eram copii, la el am vazut prima data un joc in care personajele vorbeau (adica avea placa de sunet la calculator – asta prin 1992). Va astept diseara, deci, la RadioLynx, de la ora 20:00.

Ca sa parafrazez un alt anunt legat de o companie pe acest blog: Da 🙂

O veste, deci, inainte de weekend: de astazi sunt General Manager al Intact Interactive. Prea multe detalii nu am cum sa dau acum, am sa spun mai multe in decursul saptamanilor urmatoare, pe masura ce se intampla ceva demn de mentionat 🙂

P.S.: pentru felicitari, injurii si sfaturi, chiar sugestii, folositi cu incredere formularul de comentarii de mai jos. Evident, ca de obicei pe acest blog, incercati sa argumentati orice opinie. Postul este publicat in timpul primei mele intalniri cu echipa, asa ca nu sariti daca nu va intra comentariile sau daca nu apuc sa raspund prea repede, promit ca ajung si la petrecerea Manly.ro de diseara, asa ca voi apuca sa si reactionez 😀

Zilele astea imi reimprospatam memoria cu diferite miscari facute de-a lungul timpului de oameni din industrie (apropo, blogul lui Orlando e o comoara din punctul asta de vedere, eu l-as face privat, in locul lui 😀 ), asa ca am citit o gramada de articole din 2006-2007 samd. Problema e ca mai mult de jumatate din ele nu mai sunt unde erau acum 1-2 ani (adica nu mai sunt deloc, mai ales in ziare). Aveti careva idee unde se duc? >:)