“Primul lucru care ii trece prin cap unui antreprenor online este o ideea buna. Si inca una. Si inca una.”
Am parafrazat putin o replica de-a lui Dragos Manac la IMTO anul trecut.
Dar e atat de adevarat. De cate ori nu ati facut un site misto si v-ati dat seama ca mai puteti face unul aproape similar, dar pe alta nisa? Ca doar dureaza doar juma de zi sa schimbi design-ul si gata, mai ai un site. Si daca primul face 1$, 10$, 100$, 1000$, de ce sa nu ai doua care sa faca la fel? Si daca incepi sa gandesti la fel, de ce sa nu faci 31 de site-uri asa? Sau 131? Cand e asa de usor?
Si totusi, doua luni mai tarziu si 15,3 site-uri pornite, iti dai seama ca nu iti mai place ce faci. Ca ai impresia in fiecare zi ca, desi muncesti 16 ore, nu iti iese nimic. Mai mult, incepi sa uiti ce ai de facut si la care site. Mai mult, site-ul “vedeta”, de la care a pornit totul, a inceput sa faca mai putini bani. “Ah, gandesti, e perioada din an!”. Dar nu, nu e asa ceva: traficul scade in permanenta si nu iti dai seama ce se intampla.
Daca ai site-uri pe platforma de blog, update-urile se transforma in cosmar (bine, sa spunem ca 2.7 a rezolvat problema asta). Exista posibilitatea sa afli ca un site ti-a fost facut varza de un hacker si esti plin de linkuri cu viagra, cialis, cazinouri si mai stiu ce altele. Bineinteles, iti dai seama prea tarziu, cand ai pierdut ranking-ul in Google pe toate cuvintele cheie. Si iti dai seama ca de fapt jumatate din site-uri au problema de mai sus. Si ai un weekend de munca, lejer.
Vi se pare cunoscut scenariul? Daca nu, nu sunteti de destul timp in online. Unde totul e relativ ieftin (sau pare) si ideile bune sunt intotdeauna la o aruncatura de bere cu baietii.
Ce de facut?
Opriti-va. Faceti prioritati. Cautati parteneri. Luati o pauza si respirati. FOCUS!
Da, suna usor, dar cum sa faci asa ceva? Inseamna sa recunosti ca anumite proiecte sunt esecuri. E greu, sunt de acord, nimanui nu ii convine sa recunoasca asa ceva, dar e nevoie. Discutam la un moment dat cu Zoso si ii spuneam ca am sa fac o lista cu toate proiectele incepute in ultimii 6 ani, proiecte care nu au avut rezultat. Am renuntat pentru ca saream lejer de 100 (daca nu chiar mai mult). Ads4blogs, blogofromania, blogdeafaceri sunt numai cateva chestii pe care le consider un esec. Chiar si Blogoree Romanian Tour si Blogoree Workshops sunt esecuri pentru ca nu au iesit cum le gandisem initial (lipsa de timp si-a spus cuvantul). Ultimele doua insa isi revin acum (mai ales prin implicarea unor oameni precum Maria si Sandra, care sa ma ajute).
Si astea sunt proiectele care au vazut “lumina” internetului. Proiecte precum “un Commission Junction romanesc”, gandit acum vreo doi ani, nu au trecut de stadiul de planificare (nu are nici o legatura cu 2parale, care nu e un proiect in care sa fiu implicat). Am avut o gramada de site-uri cu “idei” afara care au murit in secunda in care le-am lansat samd.
La un moment dat, insa, a fost nevoie sa zic: gata, acum ma opresc si ma concentrez numai pe urmatoarele… Nu a fost usor. La unele proiecte muncisem o gramada, imi era greu sa accept ca am dat gres. Dar riscam ca din cauza copacilor sa nu vad padurea si sa nu vad destinatia finala: sa fac ceea ce imi place, sa fac bani facand ceea ce imi place si, mai mult, sa am si cand sa ii cheltui facand ceea ce imi place (calatorii, in mod deosebit).
Articolul s-a transformat putin intr-o destainuire, dar “miezul” ramane. Nu va ajuta cu nimic sa va impartiti in jdemii de directii, sperand ca “asta merge” sau speriati ca veti pierde oportunitati. Sunt sanse mai mari sa prindeti oportunitati mai bune si mai multe cu un proiect de succes decat cu 20 mai mici.
Aveti curaj sa spuneti “GATA!!!! Nu mai pot!!!!” si sa va uitati in jur sa vedeti ce e cu adevarat important. Sa vedeti ca legea lui Pareto (20% din eforturi iti aduc 80% din rezultate) e adevarata si ca restul de 80% din eforturi pot fi dirijate in directii precum calatoriile, sportul, iesiri cu prietenii. Si in scurt timp descoperiti ca nu e asa de rea criza, ca totusi parca nu merita sa muncesti de iti sar ochii din cap daca nu ai timp sa cumperi nepoatei tale un cadou pentru ca esti numai pe drumuri (nu mai zic de copii, familie samd). Ca nu merita sa pierzi rasarituri precum cel de mai sus.
Sau merita?
