Archives for August 2025

Ce faci cand cineva te saluta si e foarte familiar cu tine? Cand pare ca te stie dar tu nu reusesti sa iti aduci aminte de unde? Și iti spune “Sunt cutarica, ce mai faci?”

Poate e cineva pe care l-ai cunoscut la o nunta? La o petrecere? Desi pare ca e cineva care te cunoaste mai bine de-atat. Poate ati fost la un moment dat, acum 20-25 de ani, in aceleasi cercuri?

Dar ce faci atunci cand ii stii numele? Si ti se pare vag familiar, dar nu stii de unde sa il iei?

Si care iti zice sa schimbati numere de telefon, sa va vedeti la o cafea?

Acum ceva timp am trecut prin aceasta experienta si, va spun sincer, nu cred ca am avut un moment mai mare de confuzie. Pe de o parte nu voiam sa jignesc omul respectiv spunand ca nu imi aduc aminte de el. Dar, pe de alta parte, nici nu voiam sa prelungesc situatia mai mult decat era cazul, pentru ca nu puteam sa duc discutia prea departe.

Asa ca… i-am dat numarul de telefon. Și mi-a dat add pe Whatsapp, unde mi-a aparut numele lui. Asa ca acum aveam și numele complet.

Și am inceput sa intreb în jurul meu. Intai familia. O intreb pe sora-mea: “stii pe cineva X?” Ea: “parca, dar nu sunt sigur. E asa, asa, și-asa?” Eu: “Nu, e asa și-asa.” Ea: “Atunci nu stiu.”

Mersi, m-a ajutat foarte mult.

Un prieten bun: “Era cineva din online, nu?”. Nu am idee, ii zic. El: “ah, cred ca da. E tipul asta?”. Nu, nu era.

Am intrebat toata lumea. Nimeni nu stie.

Intr-un final, probabil ca va intrebati: ce s-a intamplat mai departe? Nimic. Maine ma duc la cafea cu el. Am un nou prieten, ce sa zic? Sau vechi nou prieten, daca e sa ma iau dupa el.

Desigur, as putea sa intreb “Cine esti? De unde ne stim?”. Dar ar fi prea simplu si direct. Nuuu, nu, hai sa traim periculos, si fara sa ne expunem la un eventual moment neplacut.

P.S.: daca nu mai scriu pe blog, nu mai auziti de mine, sunati la 112. Cine stie, poate am o sansa sa scap. Dar, daca e asa ceva, cat efort depus, totusi. Ma simt flatat…

Ma gandeam zilele trecute ca nu ma mai uit asa de mult la seriale asa cum obsnuiam. Atat de mult și în acelasi mod.

Am inceput sa ma uit la seriale cu adevarat prin 2002-2003, cand prinsese DC-ul pe la noi, chiar și Kazaa. Printre serialele la care ma uitam atunci erau Friends (evident), Seinfeld, Smallville, Oz, Star Trek. Și multe altele de cate un sezon sau mai vechi. Le gaseam la rezolutii infime (360p, 480p), dar ma uitam oricum.

Ba chiar, în perioada aia am descoperit uitatul la seriale în timp ce fac altceva pe calculator. Și, cum nu aveam decat un monitor de 1024×768 (sau poate un 1200×800 sau 900 ani mai tarziu), puneam intr-un colt de 200 pe 200, poate, și mai mult auzeam decat ma uitam.

Și asa am descoperit ca serialele sunt mai usor de vazut decat filmele.

Filmele sunt mai greu de urmarit cand nu te uiti cu atentie la ele. Subiectul, intriga, personajele, toate sunt create sa se intample intr-un interval de timp de aproximativ doua ore. Detalii, subtilitati, toate sunt gandite cu atentia ta permanenta pe ceea ce se intampla pe ecran.

Serialele, insa, mai ales cele cu multe sezoane? Lejer. Stii deja personajele, principalele puncte urmarit în intriga, chiar daca mai ratezi cate ceva nu ratezi tot. Mai mult, cred ca și producatorii și scenaristii de seriale iti repetau acelasi lucru de mai multe ori, chiar pe parcursul a mai multe episoade, pentru ca intr-o perioada în care streamingul nu exista, în mod cert existau persoane care au pierdut macar un episod.

Și asa am continuat sa ma uit la seriale pentru urmatorii 5-6 ani. Daca nu chiar ceva mai mult.

Ulterior, insa, am inceput sa descopar ca au aparut TV-uri cu playere video integrate. Care citeau de pe USB stick și iti ofereau o experiență mai buna. Apoi au aparut serviciile de streaming (pe care le vedeam cu cont de US și VPN, ca ce altceva puteai sa faci?). Și a aparut binge watchingul. Unde stateai pe canapea și te uitai la TV. Și, mai mult decat atat, a aparut iPad-ul. Pe care nu il foloseam pentru a ma uita pe el la seriale, ci pentru a citi/sta pe social media ÎN TIMP ce era ceva pe TV.

Și da, pentru o perioada a fost mai bine. Seriale pe care imi doream sa le vad de mult la calitate buna erau deodata disponibile cand voiai. Și cat voiai.

În perioada asta am terminat de vazut seriale precum Lost, House, Prison Break… Seriale extraordinare care m-au tinut cu sufletul la gura ani intregi. Pe unele chiar le-am revazut în ultimii ani.

Insa, la un moment dat, a devenit prea mult. Prea multe seriale se lansau în acelasi timp. Prea multe seriale au fost anulate dupa doar un an de TV. Mai ales seriale SF, care imi placeau. Și am inceput sa imi dau seama ca majoritatea serialelor sunt cam la fel: incep interesant, cu world building. Continua sa genereze intriga. Și, apoi, apare o conspiratie. A cuiva, cu o entitate statala. Și aia e, aici povestea devenea aceeași, indiferent de intriga initiala. Și dintr-un serial bun se transforma intr-un “Am vazut asta deja”. Sigur, unele seriale au reusit sa evite chestia asta, dar cate? Fringe e unul dintre ele. Pe de alta parte, cine s-a uitat la Big bang Theory 12 sezoane, desi era clar de pe la sezonul 6-7 ca sunt acelasi glume rasuflate, repetate?

Acum? Ma uit destul de rar la seriale. Inca ma uit, dar mult mai putin. YouTube a inlocuit “chestia pe fundal”. Filme vedeam deja destul de rar, dar dupa ce a venit COVID și s-a terminat o perioada cu cinematografele, aia a fost. De cand a venit COVID am vazut un singur film la cinema. Barbie. Și am facut COVID prima data, dupa 2 ani în care am reusit sa ma protejez.

Serialele la care ma uit acum? Foundation, Resident Alien – s-a terminat, Fallout, Reacher. Si Acapulco, Wednesday și Stranger Things. Și Star Trek Strange New Worlds.

Pe de alta parte, daca stau sa ma gandesc, nu ma uit la asa de putine seriale nici acum. Doar ca le vad în alt mod și nu mai sunt asa de interesante cum erau acum 20 de ani. Pentru ca, pana la urma, cate idei sa tot ai ca sa le faci atat de diferite intre ele?

Am uneori momente cand urasc MacOS. Din motive ciudate, niciodata aceleasi, dar am momente cand îmi doresc sa folosesc un alt sistem de operare. Adica Linux, ca Windows nu as mai folosi din nou prea curand (deși il am instalat pe un PC acasă și pe Legion Go, ca sa mă pot juca jocuri din Xbox GamePass).

Dar unul dintre motivele pentru care nu trec la Linux e super simplu și neașteptat: o aplicație pe care nu o pot înlocui. Exista alternative, dar nici una nu are ceva specific ce imi trebuie. Ma refer aici la Skitch, o aplicatie de screenshot care se integrează cu Evernote (care e “my second brain”).

Stiu, acum toți utilizatorii de Linux îmi fac o lista de aplicații de la Shutter la Flameshot și orice exista printre ele. Și da, toate aplicațiile pe care le-ar putea menționa exista și merg foarte bine, mai putin la a se integra cu Evernote. Și credeti-ma, am incercat.

Acum, evident, cineva va spune: Evernote? Really?

Și da, Evernote. Folosesc aplicația de foarte mult timp (exista aici, pe blog, un articol din 2011 despre cum îmi puneam Evernote pe PC și pe HTC Hero!!!) și nu am reușit sa trec la altceva. Mai ales ca eu nu folosesc Evernote decat ca brain dump, efectiv, la modul ca pun acolo tot ce ma intereseaza, vreau sa nu uit ceva, vreau sa pot sa gasesc cand am nevoie samd. Și asta include, ati ghicit, screenshots.

Ah, în plus, orice-ar zice cineva, Evernote are un Web Clipper extraordinar. Poți salva ce vrea muschiu’ tau dintr-o pagina web în Evernote și merge super: o zona selectata, pagina pe care o vezi, un articol în forma de “reader”, articolul așa cum apare în pagina samd. Serios, am incercat Notion, Obsidian, aproape tot ce am putut, nimic nu se compara.

Desigur, exista problema faptului ca au triplat prețurile practic, în ultimii doi ani, de cand Bending Spoon(s?) a cumparat aplicatia, dar în același timp chiar se simte ca se ocupă cineva activ de ea. Și, deși nu folosesc chestiile noi (calendar, tasks samd), cineva se ocupa de ele.

Revenind la Skitch: Skitch se conecteaza perfect la Evernote. Efectiv faci un screenshot și pe urma, daca ai nevoie, poți sa gasesti screenshotul în Evernote după textul din el. Este extraordinar. Da, dacă îl folosești pe telefon e mai complicat, dar eu am observat ca rareori fac screenshots importante de pe telefon și, oricum, alea se salvează în telefon și, implicit, în Google Photos. Care are și el search după texte. Hm, acum, dacă stau sa ma gandesc, s-ar putea ca asta sa fie o soluție foarte buna: sa salvez screenshots din Linux în Google Photos. Abia acum, promit, mi-a venit ideea.

Desigur, un alt motiv pentru care mi-e mai greu sa îmi mut “brain dump”-ul în alta parte este ca… sunt 15 ani de notes și fișiere și informație samd. Și nicio alta aplicatie nu face importul cum trebuie, asa ca tot timpul mi-e teama ca pierd ceva.

Ah, plus ca Evernote e peste tot. Chiar îmi aduc aminte ca o modalitate de creștere inițial a fost ca efectiv sa existe aplicație pe orice sistem de operare, pe orice device samd. Phil Libin, fostul CEO și founder, spunea asta la un moment dat într-un interviu, nu am inventat eu.Și da, la un moment dat exista aplicatie de Linux, la care au renunțat cand au fost cumparati de Bending Spoons.

Asa ca, da, desi acum scriu acest post dintr-un Linux (un Fedora 42 pe care il am în dual boot pe PC-ul de gaming, ca sa mai vad și eu cum e), nu pot sa trec definitiv la el pentru ca… Skitch.

P.S.: Dupa ce am scris tot articolul asta, am vrut sa dau un link catre Skitch. Și am aflat, astfel, ca nu mai poate fi instalat pe MacOS. Ca a fost retras de Bending Spoons. Și uite-asa e posibil sa fie nevoie, intr-un final, sa renunt la Skitch. Și implicit, la Evernote, ca de ce l-as mai folosi, în cazul asta? Desi, din nou, Webclipper!

Si, pentru ca e posibil sa nu vedeti linkul de mai sus din forumul Evernote, iata mai jos un… screenshot. Care nu e facut cu Skitch!

Acum ceva timp Pocket, serviciul de “read later”, a anuntat ca se inchide. De fapt, Mozilla, cei care detineau serviciul de ceva ani, au anuntat treaba asta. Eu eram platitor de premium pe Pocket, asa ca am fost destul de dezamagit.

Am incercat ulterior diferite servicii, pana m-am reintors la Instapaper. Care isi face treaba, desi mai da rateuri, dureaza cam mult pana face save-urile. Plus ca nu imi plac fonturile si cum arata textul salvat. Dar, pana una alta, ma descurc cu el.

Ei, zilele trecute, am aflat de Folio (savewithfolio). Folio este un serviciu pornit de cei care au lucrat la Pocket si care este… Pocket cu alte haine. Este inca in beta, si se vede, dar pastreaza o gramada din lucrurile care imi placeau la Pocket. In primul rand viteza de salvare. Si cum arata textele salvate. Si faptul ca identifica mult mai bine care e articolul, spre deosebire de Instapaper, care uneori salveaza tot textul din pagina (inclusiv linkurile din meniuri).

Din pacate, fata de Pocket, nu are inca integrarea cu o gramada de servicii. Are cu Chrome, cu iOS, Android, dar nu are cu servicii de RSS samd. Care probabil ca vor veni.

Dar ce are, are capacitate de import din Pocket. In cazul in care va intereseaza. Si trebuie sa va miscati rapid, pentru ca pe la inceputul lui octombrie (pe 8, parca), Pocket se inchide de tot.

Am sa urmaresc Folio, pentru ca mi-as dori sa continui sa folosesc ceva asemanator Pocket. Si sper sa le iasa.

Pe majoritatea nu va intereseaza, dar am sa pun aici si o lista de linkuri pe care le folosesc din cand in cand, pentru ca m-am plictisit sa le caut de fiecare data cand am nevoie:

NIF certificate/certifcat – dovada NIF: “Click the link below then select Domicílio Fiscal from the drop down menu, then Confirmar and Obter…”