Archives for July 2012

Am 7 ani de cand, intr-o forma sau alta, scriu pe blog. Poate chiar mai mult, dar de 7 ani scriu pe blogul de fata. Si, sincer sa fiu, mi-am pierdut motivatia. De ceva timp, chiar (nu ca nu era destul de evident). Asa ca am decis sa inchid blogul. Ma mut pe email. Ce inseamna asta? Daca am ceva de scris, scriu pe email, doar catre abonati.

Cochetez cu ideea de vreun an si ceva, dar tot am avut nevoie, in diferite proiecte, sa ofer informatie publica. Acum nu mai e cazul. Redescopera Romania nu mai e, eu mi-am mutat focusul activitatii pe Mavenhut si Solitaire Arena, iar ideea ca “trebuie sa mai scriu si eu pe blogul ala” nu ma ajuta cu nimic la focus :))

Nu am idee ce inseamna asta, nu am idee daca voi mai scrie pe bobbyvoicu.ro sau nu, peste 6 luni sau peste doi ani. Dar pentru moment prefer sa imi mut focusul doar pe Solitaire Arena si Mavenhut. E surprinzator cat de multe poti face cand nu faci decat un singur lucru. Si cat de multe inveti (sper ca in perioada urmatoare, o parte din articolele de pe email sa fie si despre experienta de startup in Dublin si nu numai).

Dupa ce in decembrie am fost la Social Media Winter camp, saptamana trecuta am fost si la Social Media Summer Camp. Ma asteptam la ceva asemanator, dar am fost surprins sa nu fie asa.

In primul rand: in afara de speak-eri au fost foarte putini bloggeri. Probabil vremea calda si apa marii i-au condus pe multi spre taramuri mai umede 😀 Dar asta nu inseamna ceva rau, dimpotriva: pentru prima data dupa mult timp mi-am dat seama ca nu stiu mai mult de 30% dintre oamenii veniti la un eveniment de social media.

Si asta s-a vazut in derularea SMS: workshop-urile au fost super active, intrebarile au fost mai dese si mult mai aplicate la ceea ce inseamna social media pentru companii: pentru agentii si pentru clienti.

Biz a reusit, cred, sa creeze prima “scoala” de social media pentru companii. Faptul ca oamenii au timp sa stea impreuna cate 4 zile, sa schimbe idei la suc, la biliard sau, dupa puteri, la karaoke, face ca temele de discutie sa fie mult mai detaliate.

Sunt sigur ca de-acum vom vedea o structura cu mai multe workshop-uri, cu teme date… abia astept urmatoarea serie 😀

Alte pareri: Andreea Stan, Toma Nicolau, Haotik, Dan Dragomir, Kriogen, Horatiu Hagiu.

Mai multe detalii/link-uri la Manafu.

Da, chiar surprinzator.

Dar sa incepem cu inceputul: eu sunt fan Shrek. De la prima parte, m-am uitat ca un copil tampit la desenele animate (cred ca am vazut primul Shrek de 20-30 de ori). Iar cand am vazut primul Kuga, in imagini, m-am gandit ca seamana extrem de mult cu personajul respectiv. Uitati-va si voi in imaginea de mai jos si spuneti ca nu e asa (daca nu vedeti asemanarea, e clar, nu aveti destula imaginatie):

Ei, chiar daca nu vedeti asemanarea, eu o vad si asta a insemnat ca m-am atasat de masina fara macar sa o conduc vreodata. Cu toate astea, acum o saptamana am avut, intr-un final ocazia sa conduc un Ford Kuga. Cu pachet personalizat pe el, cu 163 de CP sub fundul meu, cu destinatia Constanta, la nisip si mare.

Masina arata extrem de bine. In ciuda clasei, iti da senzatia ca e mult mai mare, mai solida, mai sigura. Liniile Ford din generatia anterioara sunt evidente, iar pachetul personalizat o face si mai misto. Pe bune, chiar arata extrem de bine. Iti da o senzatie extrem de placuta cand cobori in parcare si o vezi sau urci la volanul ei.

 

Avand in vedere caldurile din ultima perioada si migratia excesiva a bucurestenilor spre mare am decis, cand am plecat, sa mergem pe traseul Calarasi-Ostrov-Cobadin-Topraisar-Agigea-Constanta. Un traseu nu neaparat greu, dar cu drumuri ceva mai libere, ceva mai proaste si mai valurite si cu potential de iesit de pe sosea (voluntar, pentru a testa masina) mai mare decat ceea ce oferea A1 🙂

 

Si trebuie sa spun, din nou, ca masina m-a suprins. Placut. Ford nu are cea mai buna reputatie cand vine vorba de masinile de pana acum cativa ani, dar efortul facut dupa 2008, cand a fost singura companie auto in Statele Unite care nu a luat bani de la guvernul american, se vede: interiorul nu e rau deloc, chiar daca nu e cel nou, care e superb, de la ultimul Focus. Totul e la locul sau, iar ceea ce m-a incantat peste masura sunt suporturile pentru cot de pe portiera (de pe maner si de pe geam). Ca sa intelegeti: eu am cazut acum ceva timp si mi-am ciobit ceva prin cotul stang. Asta inseamna ca de fiecare data cand imi sprijin cotul pe portiera soferului ma doare de mor. Ei, nu si in cazul lui Kuga, care are niste zone moi special pentru asa ceva. E prima masina la care descopar asa ceva si trebuie sa va spun ca, in ciuda faptului ca nu e cine stie ce, pentru mine ar putea decide cumpararea unei masini (evident, in situatia in care am redus cautarea la 2-3 masini si nu stiu ce sa aleg).

 

 

Un alt lucru deosebit, care e perfect pentru oras si cumparaturi: portiera din spate a masinii se deschide in doua parti: apesi pe butonul de sus, se deschide doar geamul din spate, sa arunci rapid ceva in portbagaj. Ai de carat un sac de cartofi? Nu-i nici o problema: apesi butonul de jos si se ridica toata portiera din spate pentru a-ti lasa loc la un portbagaj imens.

 

 

Cum se conduce? Bine. Chiar foarte bine. Masina sta perfect pe sosea si iti ofera ceva ce, de exemplu, GLK-ul, nu imi oferea: o pozitie mai ridicata de condus. Si asta in situatia in care eu conduc cu scaunul lipit de podea. Kuga “incepe” mai sus. Asta te ajuta cand conduci pentru ca vezi mai in fata, vezi deasupra masinilor din fata ta si ai timp sa previi eventualele eveimente rutiere mai repede.

Motorul masinii nu e rau deloc, calc-o putin si se duce unde vrei. Dar, trebuie sa recunosc, mi-as fi dorit un motor mai puternic. Pentru ca sunt eu nebun, probabil, dar cred ca si masina, din cand in cand, ar fi vrut. Pentru ca pare asa de solida, asa de bine legata… 🙂

Offroad nu am mai iesit. Nu am mai mers dupa vaci pe dealuri. Si pentru ca am incercat sa o conduc ca cineva care o foloseste in mod curent, in oras si putin pe drumuri mai proaste. Si asa ca am mers pe niste drumuri de tara din zona in care se face acum A3. Erau drumurile alea asa de rupte de camioane, nu aveti idee. Dar masina nu a strambat deloc din nas. Gauri, pamant, balti. Orice a primit a livrat: ne-a dus unde aveam nevoie.

Si ultimul lucru: Ford Kuga e in acest moment pe sfarsit de generatie. Asta inseamna ca, daca sunteti atenti, puteti gasi niste oferte foarte bune la masini noi. Inclusiv (sau mai ales) la BDT, dealerul care ne-a dat noua masina sa o testam. De altfel, puteti vedea ce oferte sunt la dispozitia cumparatorilor aici.

 

Masina pe care am condus-o eu era un Kuga cu dotari Individual, adica Duratorq – 2.0TDCi 163CP PowerShift A6 (Euro 5) – 4×4. Asta inseamna ca avea si cutie automata. Pachetul interior, cu piele neagra si margini albe, este foarte misto iar senzatia pe care o ai e ca esti intr-o masina mai scumpa. Ei, masina asta, un fel de full-options, asa, este vreo 37,000E. Ceea ce nu e mult deloc pentru ce iti ofera.

 

P.S.: apa era super misto: calda si curata. Sa tot ai masina asta si pretextul de a o duce la mare 🙂 Imi pare rau ca nu am ajuns cu ea si pe drumurile dinspre Tulcea, incolo. Eh, alta data 😀

“Bobby, uite un drum de tara in dreapta, putem iesi?”
“Nu, altadata!”

Asa decurgeau discutiile mele cu Doru Panaitescu, prin statie, in Redescopera Romania. Nu trecea o ora fara sa ma intrebe daca nu vreau sa o iau de nebun pe dealuri, mai ales cand noi trebuia sa ajungem intr-un anumit moment intr-un anume loc. Nu intelegeam deloc atractia pentru iesirea de pe asfalt. Nu intelegeam de ce te-ai urca dupa vacute pe dealuri si ai intarzia in permanenta cu orele.

 

Aproape un an mai tarziu, am luat o masina in teste. O masina care, parcata in fata curtii unui prieten bun a generat urmatoarea reactie de la tatal sau: “Auzi, Aro-ul ala din fata portii e al prietenului tau?”.

In mod cert, masina pe care o luasem nu era un Aro. Arata mult mai bine, in primul rand, dar trebuie sa recunosc ca are un aspect mai dur, mai “necioplit”. E vorba de noul Jeep Wrangler. Prima versiune de cand Fiat a cumparat Chrysler. Dar exteriorul nu arata in nici un fel “italian”. Tot dur si agresiv e. Interiorul e mai comod, insa, ceea ce o face o masina mai usor de acceptat si pentru distante mai lungi.

 

Ce am invatat in cele 3 zile pe care le-am avut cu masina insa? Faptul ca nu exista drum pe care nu poti merge. Mai mult decat atat, nici nu ai nevoie de drum. De ce ar trebui? Tragi dreapta de volan si pleci pe dealul din fata. Unde ajungi? Nu mai conteaza. GPS-ul arata ca, la cativa kilometri in fata, ai un drum. E de-ajuns. Nu te poate opri nimic. Poate doar o prapastie, dar nici atunci nu sunt foarte sigur ca Jeep-ul nu va scoate o pereche de aripi sau va dezvolta subit capacitatea de a sari pe distante mari.

Pentru mine, Jeep-ul Wrangler a fost o atractie deosebita de cand eram pusti. Mi se parea atat de agresiv, atat de aproape de originalul militar, ma gandeam ca nimic nu ii sta in fata. Si nu prea ii sta, sincer sa fiu. Chiar si pe sosea, unde masina nu mai e atat de incantatoare (trebuie sa mergi ceva mai incet, pui frane mai des pentru ca masina are centrul de greutate sus), nimeni nu se baga peste tine, toti te lasa sa treci.

 

Insa orice s-ar intampla, tot mai bine e in afara soselei. In clipa in care esti in masina asta, tot ce vrei e sa iesi de pe drum. Si abia acum l-am inteles pe Doru Panaitescu: nu conteaza CAND trebuie sa ajungi unde vrei. Conteaza CUM.

Nu are rost sa va povestesc multe despre masina, puteti citi mai multe pe Drive-Test.ro, scris de colegul sofer din Redescopera, Zvoner. Pe mine nu m-a interesat ca masina are 200 de CP, ca era modelul Sahara, care zici ca e un Lego, asa se desface in bucati incat sa te lase sa te bucuri de aerul din jur (poti scoate inclusiv portierele). Nu m-a interesat nici ca ambreiajul se apasa mai greu si la drum lung e cam incomod. Tot ce m-a interesat era sa ies de pe sosea. Oriunde, oricat.

 

Ca o concluzie, totusi: masina e o masina cu care te distrezi. O masina cu care orice devine posibil. Chiar si urcarea pe o scurgere de parau la capatul caruia nu stii daca trebuie sa revii in marsarier un kilometru sau poti urca pe o zona plata la capat. Singurul lucru pe care il doresti? Sa stii pe cineva cu tractor in zona. Nu de alta, dar cand vezi cat de usor intri si iesi de peste tot, la un moment dat ai sa fortezi prea tare 🙂 Si, daca nu ma credeti, vedeti povestea lui Vasile.

Am avut posibilitatea sa testez Jeep Wrangler pentru ca cei de la AutoItalia au considerat ca sunt indeajuns de normal incat sa ma intorc cu masina relativ intreaga. Sincer sa fiu, mi-as fi dorit sa ii dezamagesc 🙂 Pentru ca asta inseamna ca nu am dus Wrangler-ul la limita 🙂