Una Alta ·
Da, in aceasta seara, de la ora 20:00, o am invitata la RadioLynx pe Bogdana Butnar. Bogdana este unul din oamenii foarte vocali cand vine vorba despre retelele sociale, modul lor de folosire si pericolele care vin odata cu utilizarea lor. De multe ori am intrat in discutii contradictorii, asa ca aproape sigur maine vom avea ceva scantei.
Prin urmare, marti, 30 noiembrie, ora 20:00, RadioLynx. Si pe chat. Va astept!
Una Alta ·
Cum eu am ramas fara iPhone recent, mai am numai iPad-ul care sa ma faca parte din universul Apple. Si, pentru ca imi cumpar o gramada de prostii, azi am vazut cu surprindere ca Settlers HD, care era 8$ pana acum, azi era 0,99$.
Prin urmare am cautat ce si cum si, evident, weekend-ul asta e cel mai mare weekend de reduceri: Black Friday si Cyber Monday sunt vineri, respectiv luni.
In concluzie, o gramada de aplicatii (mai ales jocuri) mai sunt astazi la reducere. O lista cu multe dintre ele e aici (vad ca si Trip Journal e free, misto ca baietii s-au gandit si ei).
Have fun, eu imi pun iOS 4.2 pe iPad acum.
Update: inca o lista aici unde aflu ca Prince of Persia Warrior within, pe care eu am dat 10$, e acum 1$ aproape 🙁
Una Alta ·
Nu e inca mester, dar Mircea Mester si-a facut blog. Cititi descrierea pentru ca e una din cele mai misto pe care le-am citit vreodata.
Una Alta ·
La o conferinta, recent, spuneam ca mi-as fi dorit sa fiu actor. Nu pentru ca aduce toate chestiile alea: faima, avere, femei… ci pentru ca puteai fi platit sa faci chestii misto (in pregatire pentru diferite roluri).
Eh, acu vreo luna am primit un telefon de la un prieten care incepe asa: “ce-ai zice sa joci intr-un serial?”. Raspunsul meu: “Vezi-ti de treaba!”. Ma gandeam ca imi spune de vreun film pe la vreun post TV, vreo telenovela. Si am si inchis. Telefonul a sunat imediat: “Esti sigur?”. Eu: “Bah, nu am chef de vreo telenovela si alte prostii. Mi-e de-ajuns ca ma stie mai multa lume decat as vrea, uneori, numai de asta nu mai am chef. Plus ca nu mi se par interesante”. El: “E vorba de un serial online…”
De-aici am devenit interesat, si am ajuns astfel sa filmez o dimineata pentru Viata in 3. Ce este Viata in 3? Un serial despre 3 studenti care locuiesc impreuna in Bucuresti. Si, ca orice studenti, fac chestii. Ce, puteti descoperi voi, urmarind serialul de la inceput.
Lasand la o parte prezenta mea in unul din episoade, mie proiectul mi se pare foarte misto. Ca idee, ca pentru moment sunt sigur ca serialul mai poate fi imbunatatit (se si lucreaza la asta). Apropo de imbunatatit, am inceput sa revad Friends zilele trecute. Si ma uitam ce artificiali par actorii in prima parte a primului sezon. Cat de putina chimie e intre ei. Si imi aduc aminte cum aproape ca imi venea sa plang in sezonul 10, cand s-a terminat (n-am plans, da? >:P poate mi-a curs o lacrima 😀 ). Si cum aveai impresia ca oamenii aia sunt la fel de reali ca oricare din prietenii tai.
Dar am luat-o pe aratura: Viata in 3 e un proiect care poate avea o viata foarte misto. E un proiect care, daca isi gaseste cadenta, poate transforma web-ul intr-un loc in care vii sa te uiti la seriale nu numai pentru ca le poti lua de pe torente. E un proiect care poate fi extins in tot felul de directii.
Bun, va las cu episodul in care apar si eu, jucand rolul lui… Bobby Voicu. Pana la urma, daca nu eu, atunci cine? 😛 (dupa cum vedeti, episodul se numeste De Vis. Sper ca e subinteles de ce 😀 )
Astept comentarii legate de prezenta mea scenica 😀 Si mai ales sugestii de imbunatatire a serialului 😀
Una Alta ·
Iesi pe strada intr-un oras necunoscut. Sa spunem Bucuresti. Intrebi pe cineva cum ajungi la Unirii. Si ti se spune:
1. Mergi pana la Victoriei cu 34, pe care il iei de la colt de la Dorobanti
2. Ca sa ajungi la 34, mergi pana la Iancului, de unde iei 330 pana la Dorobanti
3. Dupa ce ajungi la Victoriei, iei metroul in directia Unirii
4. Iesi de la metrou la statia din fata magazinului (in fata la McDonalds)
5. Acolo mergi pe Calarasi pana la Sf. Vineri.
Ai ajuns!
Suna usor, nu? Pentru cei care stau in Bucuresti e evident ca traseul e stupid (ai putea lua metroul de la Iancului la Victoriei), dar sa nu lasam un mic detaliu sa intervina in calea povestii.
Mergi linistit catre Iancului. Evident, nu stii unde esti. Te uiti in jur, sa identifici soseaua pe care esti. Nu vezi insa NICI UN SEMN. Nici unul. Nici macar nu stii daca mergi in directia corecta. Opresti o persoana si o intrebi: “Unde e Iancului?”. Personajul se uita la tine ciudat, se scarpina sub sapca, dupa care se uita iar la tine ciudat si zice: “Nu am idee, exista un loc care se numeste Iancului?”. Il lasi, pentru ca e clar ca era beat sau drogat. Mergi mai departe, dai peste doi copii pe care ii intrebi de unde poti lua tramvaiul. Iti arata cu degetul: “de-acolo!”. Te astepti sa vezi statia, dar nu e nimic. Doar o sina de tramvai. Dar, nu e problema, vine unul. Macar poti sa vezi numarul, sa iti dai seama daca esti unde trebuie. Tramvaiul se apropie, e plin de oameni, dar nu are nici un numar. Vatmanul opreste. Da sa deschida usile, dar se razgandeste si mai misca inca 3 metri. Iar se razgandeste si mai merge inca 10m. Iti dai seama ca nu are idee unde e statia, pentru ca nicaieri nu e vreun semn care sa o identifice…
Si povestea poate continua. Inchipuiti-va cum e sa traiesti intr-o lume fara semne… apoi mergeti la aproape orice santier arheologic/cetate din Romania si veti trai pe propria piele. Da, in oras ar fi un cosmar. Cand ajungeti la cetati e, din pacate, doar o mare dezamagire. Pentru ca ai vrea sa vezi mai multe, sa stii mai multe. Dar, din pacate, nu poti.
Una Alta ·
Acum vreo cateva luni discutam cu Cabral despre condus. Ii spunea ca eu nu am curaj sa merg cu el in masina (el conducand, evident) pentru ca are un stil … descreierat. Ca nu e intreg la cap. Ca se baga unde nu e cazul. Ca merge ca tampitul, intr-un cuvant. La care Cabral, in marea lui intelepciune, mi-a zis: “Eu nu conduc ca dementul, tu ai impresia asta, pentru ca tu nu ai reflexele si obisnuinta mea”. Si daca initial am zis: “Bine, bine, fie ca tine, eu tot nu ma urc in masina cu tine”, in ultima vreme m-am mai gandit. Nu, nu legat de condus, oricum nu ma urc in masina cu el decat daca sunt pe moarte, macar stiu una si buna.
E vorba de diferentele de perceptie date de nivelul de pregatire, de experienta intr-un domeniu. Si cat de greu e sa ii explici unui om ceva, cand acesta din urma nu are toate informatiile. Si cum nu poti sa ii dai cuiva din experienta ta, oricat de mult incerci.
Si daca de multe ori suntem in situatia de mai sus (sau ni se pare ca suntem, ok?), ce faci cand simti ca esti in situatia in care tu nu poti sa intelegi? Si nu pentru ca nu iti permite intelectul, ci pentru ca ai un deficit enorm la capitolul experienta?
Una Alta ·
E o intrebare pe care o tot aud in ultima vreme, de la prieteni buni la reporteri. Si, daca pana acum dadeam un raspuns relativ standard, am zis sa incerc sa ma gandesc cap-coada, ce as face:
Scop/Obiective
Da. In primul rand as stabili, sincer fata de mine, ce vreau de la blog. Vreau sa stie de mine colegii ca sunt “cool”? OK. Vreau sa fac bani? OK. Vreau sa exersez scrisul sau sa imi gasesc o slujba buna? OK. Vrei sa cunosti oameni misto sau oameni importanti intr-un anumit domeniu? OK si asta.
Important e sa fiti foarte cinstiti cu voi. Degeaba spui “eu scriu penutr mine, nu ma intereseaza sa ma citeasca nimeni”, cand tu vrei, de fapt, sa faci bani. Sau sa ajungi sa scrii pentru cine stie ce revista.
Bineinteles, nu e rau sa nu vrei ceva specific de la blog, dar noi nu vorbim aici de cei care au doar nevoie de un loc de refulare. Daca vrei doar un loc de refulare, nu ai nevoie de nici un fel de sugestii si sfaturi 🙂
Online si Offline
Foarte important, in blogging si, in general, in ceea ce inseamna orice afacere online, este sa intelegi ca, desi online, o mare parte din ceea ce faci pentru a creste se va petrece offline, chiar daca e cumva contra-intuitiv.
Inainte de offline, insa, sa discutam putin pe online.
Degeaba incerci sa promovezi ceva, daca nu oferi un produs ca lumea. Ca lumea nu inseamna neaparat scris super bine, super profesionist. Poate fi altceva care te face deosebit (in bine sau in rau). Discutam, totusi, de lucrurile care te fac deosebit in bine: e vorba de faptul ca scrii primul ceva, sau ca scrii despre ceva dintr-un unghi propriu, care nu a mai fost acoperit pana atunci. Sau ca scrii doar despre un subiect anume (nisa de care vorbeste toata lumea). Important e sa scrii si sa iti spui parerile. Si da, ar fi bine daca te-ai si pricepe la ceea ce scrii.
Prin urmare, as stabili clar ce trebuie sa rezolv
Offline
Daca partea de online e, in teorie, inteleasa de toata lumea, partea de offline e ignorata de aproape toata lumea. Daca as lua-o acum, de la inceput, as vrea sa cunosc cat mai multi oameni din zona mea de interes. Fata in fata, ca tastatura in tastatura nu prea merge. M-as duce la intalniri de bloggeri, la evenimente din domeniu samd.
Dupa ce am inceput sa cresc putin as organiza eu o intalnire. Daca eu nu stiu ceva specific in domeniul despre care scriu, as cauta o persoana care sa stie si as invita-o sa vorbeasca. Nu trebuie neaparat sa fie un super nume in domeniu, dar sa stie ce spune si sa aiba experienta (dovedita).
Una Alta ·
Mai multe premii, nu stiu care inca, dar am tot primit pe twitter si sms-uri: Best Use of Social Media e unul dintre ele. Bineinteles, efortul e unul comun, incepand cu Petrom, continuand cu iLeo si terminand cu mine. Si continuand iar cu toti cei care au mers cu noi sau ne-au sustinut.
Daca vreti sa aflati mai multe despre Redescopera Romania, care au fost urmarile, cifre, cum a pornit proiectul, urmareste emisiunea Workshop in care i-am avut invitati pe Ana Bulgar (Petrom) si Mugur Patrascu (iLeo) AICI.
Linkuri maine, acum ma duc acasa sa dorm, sunt rupt de oboseala. Lumea se distreaza fara mine la Internetics, dar ma gandesc eu ca nu simt lipsa chiar asa de tare :))
Una Alta ·
Acum cateva saptamani am auzit-o vorbind la Social Media Club pe Cristina Popescu, Director Relatii Publice la RomTelecom. Mi-a placut foarte mult ce spunea, mai ales ca nu ma asteptam ca o companie precum RomTelecom sa fie asa de deschisa cand vine vorba de Social Media si internet.
Prin urmare, am invitat-o la radio diseara sa discutam despre Social Media pentru companii, de rezultatele avute in campaniile lor si, da, de un proiect nou, foarte misto, in care sunt si eu implicat 😀
RomTelecom a trecut si trece printr-o gramada de schimbari, sunt sigur ca nu e usor sa ai grija de comunicarea companiei, mai ales cand e vorba de partea online, care e agresiva si anonima, de cele mai multe ori.
Va astept diseara, de la ora 20:00, la RadioLynx. Chiar ma intreb: Social Media a devenit asa de importanta, incat trebuie sa fii cu adevarat acolo? Bineinteles, este o intrebare retorica, eu stiu ca e asa de importanta 😀
Una Alta ·
In ultima vreme am o activitate redusa pe Twitter. Facebook nu are chiar aceeasi soarta pentru ca ma intereseaza pentru un proiect pe limba engleza si testez tot felul de chestii.
Am gasit astazi un articol al lui Leo Laporte care, cumva, sustine ceea ce am zis in ultima vreme: blogul a devenit o destinatie, un loc unde mergem sa vedem ce se intampla acum 4-5 ani, sa recitim ce eram atunci pentru a aprecia (sau nu) ce am devenit.
I should have been posting it here all along. Had I been doing so I’d have something to show for it. A record of my life for the last few years at the very least. But I ignored my blog and ran off with the sexy, shiny microblogs. Well no more. I’m sorry for having neglected you Leoville. From now on when I post a picture of a particularly delicious sandwich I’m posting it here. When I complain that Sookie is back with Bill, you’ll hear it here first. And the show notes for my shows will go here, too.
Cititi articolul, merita! (via, gasit pe Facebook, la Lavinia)