Am o stare ciudata… am impresia ca e 3-4 dimineata… chiar am intrebat-o pe andressa de ce e treaza la ora asta si online… abia atunci am vazut ca e abia 11:45…
M-am vazut azi cu jolly sa discutam un joint-venture :)) ce pretentios suna… :)) glumesc… anyway, am stat si noi de vorba ca baietii… despre femei, evident, putin despre masini si deloc despre fotbal (pentru asta il am pe varu…). Am realizat ca el traieste acum viata pe care eu o duceam in facultate si vreun an dupa…
Si asta m-a facut sa ma intreb… ce dracu am patit??? Unii ar spune ca m-am maturizat… insa nu simt asta… In mod cert, m-am schimbat de atunci, sunt mai impacat cu mine insumi, nu am dilemele existentiale de atunci (si toate se refera la relatia cu ai mei, la capacitatea mea de a face ceva bun in viata, din care sa iasa multi bani, nu la femei 😀 ).
Simt ca am ajuns la un moment in care trebuie sa fac ceva ca sa ies dintr-un ritm autoimpus acum vreun an, dar care incepe sa fie obositor… ore de munca ciudate, zile intregi de munca, timp in care dorm foarte putin… de acord, merita… imi place ce fac, dar ceva trebuie schimbat.
Simt ca imi lipseste masina. Nu pentru ca ma costa 100.000 sa ma duc pana la unirea ci pentru ca nu mai pot sa ma urc in masina si sa plec de nebun…
Simt ca imi lipsesc problemele cu femeile care se cearta intre ele din cauza mea (OK, astea chiar NU imi lipsesc :D, prefer sa se inteleaga la impartire). Mi-am dat seama ca in ultimii 4 ani relatiile de o noapte (sau chiar ceva mai multe) le pot numara pe degete… degetele de la ambele maini, dar totusi… In 4 ani am avut 3 relatii mari si late, relatii cuminti, fara excese… Relatii in care am pus suflet, este adevarat, dar din cauza carora am pierdut ceva…
Tot vorbind azi cu jolly, am mai avut o revelatie… am impresia ca sunt mult mai in varsta decat sunt in realitate… chiar si Patric mi se pare mai tanar 😛
In seara asta am spus cuiva sa vina sa petreaca noaptea la mine. Nu a venit. Nici nu am insistat. Nici nu stiu daca ar fi iesit ceva. Nu cred. Acum un an ar fi venit. Si ar fi iesit sigur ceva.
Cand am inceput sa lucrez pe net, sa castig bani de pe net, mai precis, aveam un singur lucru in cap. Sa realizez un venit care sa imi permita sa ma plimb prin lume, sa pot munci de oriunde din lume. In ultimele 8 luni am uitat de asta. Incepusem sa ma gandesc la copii, la casa de vacanta de la munte pe care urma sa ne-o facem. Nu sunt eu asta… Eu vreau sa fac poze in Alaska, sa trimit mailuri din Africa de Sud si sa fac poze cu japoneze cu dintii mari… (asta e imaginea mea despre japoneze, ce vreti :)) dintre asiatice cele mai misto mi se par chinezoaicele).
Ma gandeam: “sa fac 1000$/luna, si plec sa ma plimb…” (castigam vreo 400$ la momentul respectiv si mi se parea putin pentru o plimbare). Apoi, 2000$, apoi 5000$… parca din ce in ce mai multi. De plecat, tot nu plec… si banii tot ii sparg aiurea… ba chiar scad ingrijorator de repede spre prima situatie… in timp ce cheltuielile “go through the roof again”.
Ma gandeam sa fac un business care sa nu depinda decat de mine, de un laptop si de o conexiune la internet… de 3 luni fac planuri de afaceri si proiecte ca sa angajez oameni… desi acu vreo doi ani spusesem ca nu mai vreau sa mai lucrez cu angajati…
Ma gandeam, voiam, imi lipseste… cuvinte pe care nu le aveam in vocabular acum cativa ani. Si nu, nu e din cauza ca m-am maturizat. Nu e cazul 😀
Ma gandeam ca poate nu imi mai place ce fac… se pare ca nu e asta problema. Toti cei care ma aud vorbind isi dau seama ca muncesc din placere, ca ceea ce fac e ceea ce vreau sa fac.
Enough rambling… saptamana asta am fost ciudat tare… am scris cam mult in blog, ar trebui sa renunt pana nu se ia :))
Eh, back to work… noroc ca plec aproape doua saptamani din Bucuresti. Ma duc sa vad cum isi distruge viata cel mai bun prieten din facultate (da, se insoara), apoi ma duc la Constanta sa am grija de animale (de catel sa nu se dea cu capul de mobila – e batran si nu mai vede, de lupoaica sa nu mai rupa vreo pereche de pantaloni nevinovati, de matza sora-mi sa nu ia bataie de la Zzap… iar, de Zzap – motanul meu negru – trebuie sa am grija sa nu mai pice in vreo capcana). Ai mei au incredere sa isi lase averea si sa incredinteze viata animalelor in mainile mele – muahahahaha… (“plan laughing” pentru fanii Friends). So, constanteni, dati un mesaj sa ne vedem la o bere in martie.
Hua, cat de mult am scris… Uite, jolly, un post asa de lung il imparti in 3 si il scrii in mai multe zile :)) Prima lectie…
P.S.: un lucru bun facut zilele astea. Am luat albumul fetelor de la Pussycat Dolls =P~ si, surprinzator chiar si pentru mine, am gasit 3 melodii bune de pus pe un CD de masina 😀 (aia care imi lipseste)