Intotdeauna m-am mandrit cu faptul ca pot comunica foarte usor cu cei din jur si, mai mult, ca imi pot da seama de anumite lucruri. Oameni care discuta cu mine tot felul de probleme, oameni pe care intr-un fel sau altul i-am putut ajuta. Imi face placere si cred ca, intr-un fel ciudat, ma ajuta sa ma cunosc.
Ca urmare a unor astfel de momente, m-am inteles bine cu majoritatea celor din jur. Persoane cu care nu ma vedeam de ani de zile ma sunau sa iesim la o bere, la o cafea, sa mai povestim. Asta pana recent, cand, in gluma, am spus cuiva ca trebuie sa faca cinste cu un suc. Un raspuns de genul “vedem noi” ar fi fost suficient. Persoana respectiva incepe insa sa ma ia cu “poate”, “daca avem timp”, “cine stie…”.
Trebuie spus ca persoana de mai sus e de sex feminim si nu, nu ma interesa sa ma combin cu ea. Come on, stiu lucruri despre ea mai intime decat majoritatea oamenilor din viata ei, am ajutat-o in momente aiurea din viata ei… si acum raspunsurile de mai sus… nu am nevoie sa mi se multumeasca, doamne fereste, dar nu se putea sa imi spuna franc “bobby, uite, ma simt ciudat sa ma vad cu tine dupa tot ce ti-am zis, prefer sa nu…”?
Ah, urasc oamenii de genul asta. Oameni care ma fac sa ma simt de cacao, care ma fac sa am impresia ca imi fac favoruri, ca le datorez ceva… cand nu e cazul… Atunci cand sunt dator, inghit in sec, plec capul si suport. Dar in rest???
Mi-am facut un crez in viata din a nu datora nimic nimanui. Stiu ca sunt momente cand nu pot evita acest lucru, dar prefer sa le reduc numarul la minim.
Eh, shit happens… still, nu credeam ca e asa de usor sa imi pierd cumpatul… dar m-a luat complet prin surprindere si m-a prins total descoperit…
Urmarea? Asta e… life goes on… nu am sa ma mai vad cu persoana respectiva… se pune intrebarea, as mai ajuta-o daca ar avea nevoie? probabil ca da… As mai iesi cu ea la un suc? Niciodata…
