BobbyVoicu.ro

comunicare

Comunicare prin email: emoticoane?

Una Alta ·

Ma gandeam zilele trecute, in timp ce scriam un email, ca are prea multe zambete introduse in text. Evident, nu scriam un email foarte oficial, dar m-a pus pe ganduri.

Acum multi ani (10-12), daca citeai reguli de conduita referitoare la scrisul unul email, in permanenta ti se aducea aminte ca trebuie sa pastrezi un ton sobru, sa nu folosesti un stil de scris apropiat de mesagerie instantanee (ca era mIRC, ICQ, YM sau mai stiu eu care).

Si totusi, in momentul in care genul asta de comunicare a ajuns mainstream (mai ales pentru cei care sunt implicati in online), e gresit sa folosim smiley-uri? Sunt sigur ca, daca spun ceva si adaug ” 🙂 “, omul care citeste isi va da seama ca ceea ce spun trebuie luat cu spirit de gluma. Daca pun :(, va fi subliniata starea de disconfort creata samd.

Eu folosesc in permanenta emoticoanele, chiar si in comunicarea mai “oficiala”, si pana acum nu am avut probleme in a comunica, dimpotriva.

Voi ce spuneti? Cat de mult v-ar deranja un email care are un zambet aruncat pe ici-colo?

Interactiuni la conferinte sau de ce te duci la evenimente

Una Alta ·

Conferintele sunt, din punctul meu de vedere, cele mai bune locuri de interactiune cu cei din mediul tau. Dar nu tuturor li se pare foarte usor acest lucru.

Stiu, am mai zis ca e important, ca e simplu sa te duci la cineva sa discuti, pentru ca lumea e venita acolo special pentru asta. Dar zilele trecute am primit un mail care m-a trezit la realitate: nu este usor pentru toata lumea sa cunoasca oameni, sa intre in discutie samd.

Iata mailul mai jos, apoi raspunsul meu si cateva sfaturi (mailul este publicat cu aprobarea autorului, evident. Nu este complet – am taiat cateva pasaje care nu erau in mod necesar relevante pentru discutie) :

Mereu spui si tu si altii: veniti la intruniri, veniti sa ne cunoastem, sa vorbim.
La fel Cabral se vaita ca la intruniri nimeni nu vine sa il salute.

La intrunirile astea vin in general blogeri cunoscuti. Nu stiu. Eu unu daca as veni m-as simti total in plus. Vin la tine de exemplu si zic, buna stii eu sunt XXXXX. Si? Probabil nici nu iti mai aduci aminte de mine unde sau daca m-ai intalnit vreodata. Probabil nici nu m-ai intalnit. In plus stii bine ca chiar tu te vaiti ca la intruniri nu apuci sa stai de vorba cu toate persoanele cu care iti propui de acasa sa stai de vorba.

As putea veni sa zic, stii Bobby eu m-am gandit sa fac o chestie tare, si mi-ar place sa colaboram sa facem asta impreuna. Dar sunt un mic antreprenor, daca am idei mi le pun singur in practica, nu pot sa vin sa iti propun ceva ca nu am ce sa iti propun. Sa vin la tine si sa zic Salut si atat. Mi se pare destul de penibil.

In afara de asta nu prea le am eu nici cu bautul berii, sunt fan cola, nici nu am un talent deosebit in socializare. Cand aveam 16 ani ma duceam la o gagica si din cauza emotilor nu stiam ce sa discut si dupa buna nu stiam ce sa mai intreb. Aici nu e vorba de emotii, ci e vorba de te baga ca musca in lapte. Stim foarte bine si eu si tu ca timpul e extrem de limitat.

La intruniri, daca cunosti macar unu din cei de acolo, e ok, schimbi vorbe cu ala de-l cunosti si incet incet si cu ceilalti, dar daca nu cunosti niciunu din acesti blogeri, nu stiu eu nu as avea puterea sa fac asta.

Nu poti sa vii asa ca nea ion ca ai venit si tu acolo. Tot la webcamp m-am bagat la inceput pana sa inceapa nebunia intr-un grup de blogeri. Bucuresteni daia de nu le ajungi la nas, erau cei mai cei mai. Daca esti si de la tara (nu din Bucuresti) nu pot decat sa te ia in ras, ca ei sunt blogeri mari, chiar daca nu sunt din prima liga.

Raspunsul meu:

Te tin minte 🙂 Daca imi spui cine esti, imi aduc aminte 🙂

Proiecte e normal sa nu vii la mine sa le prezinti, pana nu ai ceva mai mult de o idee.

“Salut, sunt XXXXXX, tin minte ca iti place sa calatoresti, ai fost in…?”

Oamenii sunt intr-un fel si in altul. Nu ai ce sa le faci.

Dar ai dreptate. Ma gandesc acum la o modalitate de a rezolva problema asta.

Bobby

Raspunsul sau:

“Salut, sunt XXXXX, tin minte ca iti place sa calatoresti, ai fost in…?”

ce tare, ce simplu, si ce eficient, si eu care credeam ca Marketingul este greu, greu si cu socializarea asta.
Cred ca daca stateam 3 zile si nu-mi venea o asemenea idee, atat de simplu, de normal, de … in continuarea frazei tale pot fi zeci de posibilitati, de intrebari, de moduri de a continua discutia.

Cred ca am crescut in padure. Cred ca o sa tin minte multa vreme acest email,

Multumesc mult.

Sugestii:

1. Pregatiti-va dinainte

Mergeti pregatiti dinainte cu cateva nume de oameni pe care doriti sa ii cunoasteti. Urmariti blogurile lor, interviurile din presa. Aflati lucruri care ii pasioneaza. Desi multa lume vine acolo pentru a afla chestii noi din industrie, tuturor ne place sa vorbim de ceea ce ne pasioneaza.

2. Intrati in cercul de discutii

La astfel de evenimente se discuta in grup, in general. Apropiati-va de grup si urmariti. Nimeni nu spune ca trebuie neaparat sa te bagi in vorba. Cand apare o pauza, intindeti mana, spuneti “Salut” si recomandati-va. Incercati sa va identificati nu numai prin nume si blog: “Sunt cutare, am blogul cutare, am scris postul despre … care a generat reactii pe blogul tau” samd.

3. Asteptati sa vedeti persoana singura

Evident, e cel mai simplu, daca omul sta deoparte (si NU vorbeste la telefon) te duci la el si ii spui “Sunt cutare, iti citesc blogul/am urmarit ce ai zis despre. Am vazut ca te intereseaza <>, ce zici despre… ” si continui discutia pe tema asta.

4. Fii prezentat

Poate cunosti pe cineva deja care sa te prezinte celor din jur. Asta e cea mai buna solutie, daca este posibila.

Concluzie

Bineinteles sunt si exceptii de la regula: mici zei care nu discuta cu muritorii de rand, oameni care chiar nu au timp de mai mult de “salut, imi pare bine ca te cunosc” samd. Eu nu dau solutii pentru tot, doar posibile variante.

Sfatul meu: nu confundati lipsa de timp cu lipsa de interes si ingamfare. Cel mai usor lucru e sa spui “m-am dus sa discut cu cutare, dar mi-a dat cu flit. Ce jegos. A ajuns cunoscut acu si se crede mare jmeker”. De multe ori e doar chestie de interpelare sau de moment. E posibil ca greseala sa fie la voi. Daca vine cineva la mine si spune: “Salut!”, eu raspund si astept… daca nu continui in 15-20 de secunde, imi vad de treaba.

P.S.: ca tot a multumit lumea pentru linkuri o gramada dupa WebStock, nu va apucati de-acum sa veniti la mine cu “Am vazut ca iti place sa calatoresti” ca o iau razna.

Olimpiadele Comunicarii: Daca as fi angajator, as fi interesat de ei?

Una Alta ·

Inca nu sunt angajator, desi una dintre intrebarile care imi este adresata obsedant in ultimele zile este cea legata de un birou Yahoo in Romania si de implicarea mea (sau nu) in procesul de angajare. Azi insa am fost invitat sa vad prezentarile studentilor finalisti la Olimpiadele Comunicarii (luni si marti, 12-13 mai, tot la Casa Poporului, din cate stiu). In principiu, cei mai tari studenti din toate facultatile din tara, studenti interesati de comunicare (si tot ce implica acest domeniu) vor fi acolo prezentandu-si lucrarile pentru “clienti”.

Timp de doua zile vor fi prezentate in jur de 40 de astfel de lucrari. Avand in vedere ca la startul olimpiadelor au fost prezenti aproximativ 500 de studenti in 100 de echipe, procesul de selectie a fost unul destul de drastic (stiu eu cativa studenti buni care ar fi meritat poate sa fie in cele 40 de echipe finaliste), asa ca sunt sigur ca in momentul in care ati merge acolo, ca angajator fiind, veti gasi ceva (pe cineva) interesant. Cine stie, poate si eu gasesc (nu vrea nimeni sa comunice ca blogger pe bloguri auto? poate mergem si la Paris, la Salon, in septembrie 😀 ).

Lasand insa la o parte cifrele, cat sunt ele (sau nu) de interesante, eu voi fi luni si marti la Olimpiadele Comunicarii, sa vad daca tot ce mi s-a spus e adevarat. Tin minte, acum vreo 2-3 ani, varu participa si el la concurs si imi aduc aminte ce intrebari imi punea (prima data in viata cand punea intrebari destepte… sau aproape 😀 ). Chiar era interesat si pasionat de ceea ce facea si, sincer sa fiu, acelasi lucru l-am descoperit si anul trecut si anul acesta la studentii (studentele 😀 ) cu care am stat de vorba. (hai, lasati comentariile, daca ati fi in locul meu si voi ati sta mai mult de vorba cu studentele x-( )

So, intrebarea din titlu e de fapt cam asa: sunt acolo 200 de tineri (daca nu chiar mai mult, pentru ca pot participa toti concurentii, chiar daca nu sunt finalisti) cu potential. Multi sunt sigur ca ar vrea sa lucreze in domeniu fara sa ceara bani, numai pentru a vedea cum e (stiu, am auzit si dume cu salarii de 1000E din prima zi direct din facultate, dar eu zic de oameni cu capul pe umeri). Ma intreb, cati potentiali angajatori vor fi totusi acolo, pentru a-i vedea? (Bogdana, raspund la intrebari aproape serios daca vii si tu 😛 ). Eu stiu ca ma duc 😛 Macar cateva ore (pentru ca astia de m-au angajat pe mine au pretentia sa mai si muncesc, daca tot s-a intamplat sa fiu angajat), dar tot ajung.

P.S.: in weekendul asta jurizez si blogurile echipelor. O sa fie fun 🙂 Ii implic si pe bloggerii de la Blogaria? 😀 Ca tot sunt ei foarte acizi 😛

P.P.S.: twitterul reduce productivitatea muncii. Primesc suturi chiar de la studenti ca nu termin de scris postul asta…