Somnul de dupa-masa. Asa de bun, dar în acelasi timp asa de vinovat, nu?
Cand eram mic, uram sa dorm dupa-masa. Eram plin de energie și dormitul dupa-masa era cea mai mare pedeapsa pe care mi-o putea da cineva. Dar maica-mea voia sa se odihneasca, din cand în cand, asa ca singura modalitate prin care putea sa aiba niste liniste era sa ma oblige sa dorm.
Și cred ca am ramas traumatizat de amiezile respective. E posibil ca uneori sa fi plans pana adormeam. Poate. Nu mai tin minte exact.
Insa am ajuns adult. Și somnul de dupa-masa pare mai apetisant, sincer sa fiu. Dar tot nu pot sa dorm fara sa ma simt vinovat ca nu fac ceva util. Singurele dati cand imi permit sa nu ma simt vinovat sunt cand nu ma simt bine – lucru care se intampla foarte rar, din fericire – sau cand sunt ATAT de obosit incat nu imi pot tine ochii deschisi. De obicei dupa calatorii pe zone de fus orar foarte diferite.
Și de fiecare data cand dorm dupa-masa simt doua stari în conflict.
Ma simt extraordinar de bine cand ma trezesc. Plin de energie seara, cand de obicei sunt super “low-energy”. Abia astept sa ies din casa cu catelul, desi de obicei se simte ca un efort prea mare (noroc ca Miruna preia sarcina asta de cele mai multe ori). Ma plimb mai mult, daca am cum. Chiar, de multe ori, muncesc la task-uri pe care în mod normal le aman pentru dimineata, cand sunt, de obicei, plin de energie.
În contrast cu starea de bine, insa, simt un sentiment de vina permanent. Ca puteam sa fac o gramada de chestii din lista de lucruri pe care mi le doresc sa le fac. Și nu ma refer aici la munca, de cele mai multe ori, ci la hobby-uri. Ma gandesc ca în loc sa dorm puteam sa ma joc ceva (desi asta pot sa trec la munca, la R&D, uneori). Sau ca puteam sa citesc o carte pentru care tot nu am timp în ultima vreme. Sau sa fac un lego. Sau sa ma duc la sala (yeah, right!). Ma rog, intelegi tu.
Astazi, cand scriu, e o zi în care am dormit dupa-masa. Am fost super obosit dupa niste drumuri prin tara la cateva evenimente, trezit prea dimineata, dormit prea putin în cateva nopti la rand. Asa ca azi, cand am ajuns acasa, m-am dus direct în pat și am dormit aproape 3 ore. Și m-am trezit semi-vinovat, asa. Ca poate, totusi, as fi rezistat sa mai completez cateva task-uri.
Dar mi-a trecut repede. Pentru ca, intr-adevar, aveam nevoie. Și, nu stiu, ma gandesc ca ar trebui sa incerc mai des. Nu de alta, dar în ultimul an nu am dormit dupa-masa decat o singura data. Sau, poate, de doua ori. Chiar nu mai tin minte. Am auzit ca și memoria are nevoie de somn, deci e normal sa nu imi aduc aminte, aparent.
Somn usor!
