Salut, eu sunt…: Conferinte si zona de confort

Aud din ce in ce mai multa lume mergand la conferinte, workshop-uri, training-uri samd. Cu bani din buzunar, platite de firma, nu conteaza, multa lume merge la evenimente de acest gen.

Dar (pentru ca exista un mare DAR), discutam ieri cu Dragos Novac in emisiunea de la RadioLynx si astazi am reluat discutia intr-un cadru mai oficial cu Tudor Maxim de la Elevate: cati dintre cei care merg la aceste conferinte ies din asa numita “zona de confort” (comfort zone)? Cati merg la cei pe care ii asculta si ii intreaba lucruri de care sunt interesati? Cati dintre cei care merg la conferinte se pregatesc in vreun fel inainte (citesc despre cei care prezinta) sa aiba o eventuala intrebare mai personala pentru “a sparge gheata”? Si cand zic intrebare personala ma refer la echipa preferata, nu la arsuri stomacale (sau de orice alta natura).

De aici vine si perceptia “scump” pentru acest gen de conferinte. Nu ca nu ar costa bani, dar cand vrei sa evoluezi, anumite sume trebuie platite. Anul trecut, cand nu prea ma stiam cu lumea si nu primeam invitatii la conferinte, am bagat o gramada de bani in prezenta (sute de euro in mod cert), intr-un moment in care nu erau chiar niste sume pe care sa mi le permit usor. Dar asa am ajuns sa pot sta de vorba cu oameni care mi-au povestit din experientele lor si chiar m-au ajutat, de multe ori, cand aveam nevoie.

Ma intreb, cati dintre antreprenorii online “wanna be” sunt pregatiti sa investeasca in ei si in relatiile lor? Oricat am vrea sa fie altfel, oamenii sunt oameni: intotdeauna vom face afaceri si vom discuta cu cei pe care ii cunoastem cat de cat. Si un blog, oricat de bun e, nu te poate ajuta cum te ajuta un “Salut, eu sunt…”