BobbyVoicu.ro

Si nu vorbesc aici de cei care se inspira de la tine si fac un produs mai bun (Facebook nu era altceva decat o clona de Friendster sau MySpace, pana a bagat platforma de aplicatii), vorbesc de cei care pur si simplu isi asuma o alta identitate (de persoana sau brand).

In general nu m-a interesat prea mult situatia asta, mai ales ca am fost de parere ca intotdeauna originalul ramane la suprafata. Fiind la Intact Interactive, insa, mi-am dat seama ca sunt situatii in care e necesar sa intervii – pentru a evita transmiterea de informatii false catre public, de exemplu, in cazul unei emisiuni-concurs. Cum ar fi ca cineva sa trimita toti potentialii participanti la o adresa inexistenta? Ar fi oricum, numai bine nu :))

Ce poti face, in astfel de situatii? (l-am intrebat pe Auras, nou Social Media Executive la Intact Interactive)

1. Poti face plangere la respectiva retea sociala: Facebook, Twitter, YouTube etc.

2. Poti discuta cu oamenii respectivi si sa inteleaga ca nu e ok sa sustina ca sunt contul oficial (dar pot sa spuna ca sunt fan-club, ceva, si sa nu mai foloseasca insemnele oficiale ale emisiunii)

3. Solutia finala: poti trimite cohorta de avocati (atunci cand ai datele lor sau le poti face rost). Din experienta, asta e cea mai buna solutie cand persoanele nu raspund samd.

Evident, chiar si in situatia asta poti sa te trezesti cu clone, cum ar fi cea de care am aflat din Jurnalul: o alta televiziune care ia o emisiune de doi lei numai ca sa concureze The X-Factor (bine, in masura in care poti concura o emisiune care a generat o gramada de hit-uri si vedete in ultimii ani).

Acum 4 ani am spus intr-o emisiune TV ca am un site auto care produce bani si care are un trafic mare. In urmatoarele doua saptamani au aparut vreo 30 de site-uri de masini pornite de romani. Oricat le-am zis ca proiectul nostru e ceva diferit, ca muncim la el din pasiune, ca a fost pornit din pasiune, nu au inteles. 4 ani mai tarziu? Nu stiu sa mai existe niciunul din proiectele respective, in timp ce rpmgo a aparut in Forbes.com ca fiind “must read auto-blog” (chiar asa, ce parere aveti de noua tema, inca in beta?). Evident, intre timp au reusit sa ne buseasca toate sursele majore de trafic (tin minte ca tot ce era pe auto misto noi bagam pe digg, acum toti bagau la intamplare, cum prindeau, fara sa ia in calcul daca prinde, adca ora la care baga e ok, daca ar putea avea succes, daca trebuiau sa bage un titlu specific samd, astfel ca in cateva saptamani majoritatea dintre noi si-au gasit site-urile si conturile banate).

Intr-un final, insa, nu trebuie sa uitati ca “Imitation is the highest form of flattery” si ca rareori fake-urile au mai mare succes decat originalul. Iar daca au mai mult succes, inseamna ca voi faceti ceva gresit.

Ieri am pus o intrebare, atat pe FB cat si pe blog: daca ar fi sa renunti, la ce ai renunta, la blog sau la contul de Facebook?

In mod clar, intrebarea se adresa celor care au ambele, ca altfel era absolut irelevant 🙂

Raspunsurile, desi nu au fost surprinzatoare, au aratat ca totusi bloggerii, mai ales cei vechi, nu ar renunta la ceea ce e “al lor”.

Nici eu nu as renunta la blog, dar in mod cert nu as vrea sa renunt la contul de Facebook (mai ales la o pagina creata). In acest moment, asa cum observa si Razvan in comentarii, Facebook este locul unde sunt oamenii si, implicit, un generator de trafic si atentie.

Insa, daca ar fi sa renunt la ceva (mai ales din cauza timpului), ar fi clar Facebook. Motivele:

1. Blog-ul e al meu – si nu neaparat pentru ca am o problema generand User Generated Content pentru altii, ci pentru ca nu am de gand sa pierd peste noapte toata informatia adunata in cativa ani. Uitati-va la twitter, cautati ce ati scris acum un an.

2. Blog-ul exista intr-un mediu deschis, nu intr-unul inchis (da, stiu ca poti sa iti faci public profilul de Facebook, dar nu asa de detaliat pe cat mi-as dori eu). Toata lumea are acces la el si numai la ceea ce vreau eu sa public acolo – da, poti spune ca nici pe FB nu trebuie sa

3. Libertatea de a scrie ce vrei. Da, teoretic si pe Facebook poti scrie absolut ce vrei, dar sa fim seriosi, chiar credeti ca puteti ataca un brand, o persoana, sau chiar critica, fara ca “puterile de sus” sa nu va inchida contul, stearga ce ati scris samd? Evident, nu va sugerez sa atacati pe cineva pe bloguri, dimpotriva, dar totusi, as vrea sa stiu ca pot sa fac si asta, daca vreau. Sau poate vreau sa pun o poza cu nepoata mea. Stiti ca asta e posibil sa nu fie acceptat pe anumite platforme? Sau poate ca nu vreau sa datele mele sa fie date oricui… dar divaghez.

4. Usurinta de a gasi continutul scris cu mult timp in urma. Daca faci update-uri destul de des pe FB, stii cat de greu e sa gasesti ceva scris acum o saptamana, nu mai zic acum o luna sau, Doamne Fereste, acum un an.

Si totusi, de ce nu as vrea sa renunt la Facebook, daca ar fi posibil?

1. Atentia imediata

Blogul este un mediu ceva mai pasiv decat Facebook, pentru ca lumea trebuie sa vina ca sa citeasca, nu li se livreaza mesajul automat pe un newsfeed (da, stiu, RSS-ul, dar nu e numai asta). Pe Facebook reactia e aproape imediata si, in consecinta, ai o sansa mai mare la raspunsuri rapide pentru proiecte care depind de timp. Mai mult, prin facebook iti poti crea masa critica pentru a genera comentarii ulterioare pe blog.

2. Natura virala a butonului de Like

Utilizatorul/cititorul da mai usor Like decat sa comenteze sau, si mai mult, sa dea link. E in natura retelelor sociale sa genereze valul de viralitate mai usor (in acelasi timp, sa il si piarda mult mai repede). In consecinta

3. Posibilitatea de crea legaturi mai usor (cei care reactioneaza au o figura, datele sunt mult mai detaliate samd)

Ieri am fost la Poenari. Una din cetatile frumoase si bine intretinute din Romania. Am urcat 1500 de trepte ca sa ajung la ea, mi-a iesit sufletul pana sus. Dar a meritat. Cetatea e bine intretinuta, are o pasarela care suplineste lipsa unei bucati din cetate (o bucata care a cazut, impreuna cu stanca pe care era construita, acum ceva zeci de ani), are panouri care iti spun povestea cetatii samd.

In mijlocul iernii, sus erau 20-30 de oameni. Care urcasera 1500 de trepte.

Discutam cu cineva acum ceva timp si imi spunea ca romanii nu sunt interesati sa viziteze monumente istorice, ca tot efortul depus de mine pentru a atrage atentia asupra problemelor pe care le are arheologia romaneasca e in zadar, ca nu se va schimba nimic. Ca problema nu e la cei care ar trebui sa dea banii necesari, ci la faptul ca romanii nu sunt interesati.

Vizita mea la Poenari mi-a aratat ca nu e asa. Pana nu incerci sa urci treptele alea nici nu realizezi cat de mare e, totusi, efortul de a ajunge la cetate. Daca romanii (si cativa americani) sunt dispusi sa faca efortul asta in plina iarna, de ce nu ar veni sa vada cetatile la care se ajunge mult mai usor? Ar veni, cred eu, daca ar avea ce sa vada, mai mult decat niste pietre, daca ar gasi o poveste, daca ar gasi 2-3 panouri care sa le spuna ce s-a intamplat acolo.

Cei care ma cunosc deja stiu ca sunt “obsedat” de cetati. Ca m-am indragostit de Dobrogea pentru ca acolo ai istorie la fiecare pas. Si ca ceea ce as vrea in 2011 ar fi ca tot mai multa lume sa afle ca pot vizita cetatile din Romania, pentru ca atunci ar fi mai usor sa gasim bani pentru arheologie, pentru ca am arata ca romanii vor sa isi stie istoria.

De mic, de cand am vazut pozele cu sequoia, am fost fascinat de copacii astia. Si nu am crezut ca ii voi vedea inainte de a ajunge in Statele Unite. Acum, insa, multumita sequoia.ro si Redescopera Romania, am reusit 😀

In fimulet aparem cativa dintre noi, merita sa incercati sa urcati pana la copac, pentru ca si privelistea e superba (desi ai vreo 8 km in care iti cam rupi masinuta).

Da, a inceput 🙂 Iar, spre disperarea catorva dintre follower-ii mei de twitter, care prefera sa nu stie nimic despre Romania 😛

Lasand gluma la o parte, efortul de a pune pe harta Petrom cat mai multe locuri din Romania continua acum cu zona Podisului Transilvaniei (sper sa reusim si Apusenii 😀 ). Vom vedea si obiceiuri de Rusalii (“boul instrutat” va suna interesant?), vom sta cu lumea prin Cluj si Alba Iulia, vom merge pe Transalpina, vom vedea bisericile fortificate, vom urca pe dealuri cu masinile, vom fotografia tot ce prindem, vom filma, vom striga dupa Doru Panaitescu sa lase pasarile alea in pace…

De data asta, pentru mine, Redescopera a pornit intr-o tonalitate mai joasa. Oboseala acumulata de la inceputul anului isi spune cuvantul, iar trezitul la 6 nu ma ajuta 😀 Insa maine am sa fiu mai fresh (mai ales ca s-ar putea sa mergem la Observatorul Astronomic din Cluj, ceea ce pe mine ma bucura foarte tare). In plus, scap de Andu din dreapta, sa pot vorbi si eu 😀

Ca de obicei cand plec la drum prin tara ma intreb de ce nu reusim sa vedem Romania asa cum e? Frumoasa, misto, cu lucruri extraordinare de vazut? Cu oameni care zambesc cand vad 5 masini colantate, cu copii care striga dupa tine prin sate? Si imi aduc aminte de normalitatea de care scriam acum ceva timp. Ne trebuie doar timp si vom fi in stare sa vedem Romania asa cum merita (desi asta nu exclude sa vedem frumusetea altor tari: eu vreau sa plec in vara in concediu in Turcia, sa vad cetatile grecesti si romane de-acolo). Si da, poate ca vor fi inca 10-15 ani, dar trebuie sa incepem de undeva ca sa inceapa si aia 10-15 ani sa se deruleze, nu?

Mie chiar imi place Romania. Am realizat recent ca, si in situatia in care as pleca un an, doi, tot aici m-as intoarce. Imi plac locurile, imi plac oamenii. Chiar si cand imi provoaca frustrari, nervi, chiar si cand ma umplu de praf cand merg pe jos. Si cand stai undeva, pe un deal, si te uiti in jur si vezi atata frumusete… nu ai cum sa nu zambesti. Si sa iti dai seama ca, orice ar fi, Romania ramane acasa. Cel putin pentru mine. Iar Redescopera Romania e chiar o continua redescoperire.

Evident, trebuie sa iti meriti locul 🙂

Dupa cum stiti, acum ceva timp am castigat concursul Siemens “Amazing” Race. Castigatorul competitiei de bloggeri a castigat un weekend la Copenhaga, cel mai verde oras din Europa. Cum eu am promis ca, in cazul in care castig, dau excursia premiu pe blog, ma tin de cuvant 🙂

Prin urmare, am sa va invit la un concurs de… blogging 🙂 Adica de scris. Tema? Ceva legat de dezvoltare durabila, de verde, de curat… daca tot e un premiu dat (implicit) de Siemens 🙂

Tema: “Cum arata o zi a unui blogger in 20 de ani de-acum, intr-o lume care s-a dezvoltat… durabil si verde” 🙂

Stiu, poti spune/scrie o gramada, dar mi-ar placea sa vad fantezia celor care scriu.

Marele premiu, deci? O excursie de doua persoane la Copenhaga, intr-un weekend (doua nopti de cazare), in perioada sept-oct 2011. Valoarea excursiei este de 860E (deci daca doriti sa stati in alta parte, mai scump, sau sa mergeti intr-o perioada mai scumpa trebuie sa platiti voi diferenta). Noi am calculat ca acesta suma este super ok pentru perioada mentionata.

Detalii pentru participare:
– trebuie sa scrieti un articol nou, nu sa puneti unul mai vechi.
– trebuie sa dati link catre acest post spunand ca participati la acest concurs
– trimiteti un email la bobby.voicu LA gmail PUNCT com cu titlul “Concurs Copenhaga”, mail in care sa puneti link catre articol (in cazul in care nu a mers trackback-ul)
– data limita de trimitere a emailului (nu conteaza cand ati postat!) este duminica noaptea, ora 24:00.
– marti dimineata anuntam castigatorul, caruia ii vom cere ulterior detalii pe email.
– castigatorul este ales de un juriu format din mine, Nebuloasa si Dan Santimbreanu de la Siemens.
– castigatorul trebuie sa scrie un articol la mine pe blog, dupa ce se intoarce, in care sa povesteasca despre Copenhaga.

Mult succes 🙂

Si… plecam iar. In Podisul Transilvaniei, de data asta 🙂 A treia plecare din cele 5 de anul acesta in cadrul Redescopera Romania va fi in perioada 12-18 iunie. Plecam duminica, ne intoarcem sambata, ca sa putem sa respiram si noi o zi inainte de a merge la munca (ma mir ca ne-a luat atat sa ne dam seama, sincer sa fiu :)) ).

Vom merge, printre altele, sa vedem boul instrutat (inca nu stiu ce inseamna, dar va dati seama ca merita sa mergem numai din cauza numelui :)) ).

In sfarsit, voi avea posibilitatea sa trec muntii pe Transalpina (prima data, desi am tot zis ca ajung, de-a lungul anilor). Vom vedea tot ce se poate vedea misto in zona, si va vom spune si voua, evident.

Cine merge cu noi acum? Avem si cativa castigatori de concurs, alesi pentru ca stiu sa faca poze, sa povesteasca si sa faca video 🙂

Bobby Voicu
Andrei Basoc
Ana Matei
Adelina Enache

Augustin Radu
Diana Nastase
Tara Duveanu
Zdeto

Doru Panaitescu
Catalin Georgescu
Oana Portase
Liliana Ianculescu

Adi Mihaltianu
Ciprian Alexei
Irina Ilie
Andrei Monenciu

Cristi Dorombach
Razvan Baciu
Anca Bundaru
Ana Bulgar

V-ati intrebat vreodata de ce stati uneori o gramada de timp si ascultati oameni care vorbesc de lucruri care nici macar nu va intereseaza? Mie mi se intampla si, de fiecare data, e acelasi lucru: oamenii sunt asa de pasionati de ceea ce fac si de ceea ce iti povestesc incat te prinde si pe tine.

Si cum sa nu fie asa? Cei care au fost vreodata cu Doru Panaitescu cu pe coclaurii #dinRomania nu pot sa nu stea sa asculte ore in sir povestile despre pesteri si pasari. Da, te plictisesti la un moment dat, dar pun pariu cu oricine ca dupa aia se uita altfel la pasari, nu de putine ori punand mana pe telefon sa il sune pe Doru sa il intrebe: “auzi, pasarea aia cu dungi albastre, cu ciocul mic, ce e?”.

Sau, la fel, stiu ca o parte dintre voi ati stat de vorba cu Mihai Dragomir de la Cardiomix – omul cu care fac eu exercitii fizice si care probabil ca m-ar face sa fiu in super forma, daca l-as asculta in permanenta :)). Si acelasi om care organizeaza fitness pentru companii si ii pune pe cei din Tabara de reformare Heineken sa alerge cu butoaie de bere dupa ei. Ei, cand Mihai incepe sa iti povesteasca de ce nu trebuie sa mananci nu stiu ce, de ce trebuie sa alergi nu stiu cum… va spun, atunci iti vine sa te duci la sala, sa renunti la fast-food si sa mananc sanatos. Din pacate iti trece dupa cateva zile.

Poate ca ati avut posibilitatea sa discutati cu Alin Popescu, doctorul de la Federatia Romana de Rugby, doctorul care m-a pus pe picioare cand am avut o entorsa super aiurea. Sa vedeti cum va povesteste de ce nu e bine sa stai nu stiu cum la calculator, sau de ce va doare nu stiu ce nu stiu unde… si zic asta pentru ca atunci cand imi povesteste sunt extrem de atent, dar din pacate uit aproape tot la cateva zile.

Poate ca ati vazut-o vorbind despre Redescopera Romania pe Ana Bulgar, de la Petrom. Cu pasiune si cu atata caldura, incat nu ai cum sa nu intelegi cum de a aparut Redescopera Romania (care e proiectul ei de suflet).

De ce scriu postul asta? Pentru ca astazi m-a tinut cineva de vorba 15 minute numai despre dinti. Si ce trebuie sa facem ca sa avem grija de ei, si de ce lucrarea aia a mea nu e ok, si de ce e “pacat de premolarul ala, offff!”. E vorba de doctorul Alice Gavrilescu de la Dent Estet care ma “chinuie” de cateva zile. Dar nu pot, chiar nu pot sa nu ascult cand imi explica de ce face nu stiu ce, de ce trebuie facut nu stiu ce. Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc ca si eu sunt la fel cand povestesc despre ceea ce fac.

Si nu in ultimul rand, trebuie sa vorbiti cu oamenii de la RadioLynx, care a implinit ieri 5 ani de existenta. Am lipsit la petrecere, asa ca nu am sa nominalizez pe nimeni de-acolo, sa nu ma bata daca uit pe cineva, dar nu cred ca as fi putut sa fac emisiunea atat timp fara ei (si da, din toamna o reiau). Si da, Alex, Alex, Mihaela, Mircea, Icsu samd., de voi vorbesc. Ma bucur ca lucram impreuna.

Imi plac oamenii pasionati de ceea ce fac, oamenii pozitivi, care te fac sa vrei sa fii ca ei si, din pacate, nu ii pot mentiona pe toti in acest post. Imi place sa ma inconjur cu astfel de oameni (asa cum sunt cei de la FTW Media, firma mea, sau cei de la Intact Interactive). Si da, astazi va vand oamenii pasionati. Pentru ca de multe ori trecem pe langa ei fara sa le spunem cat de mult ii apreciem.

La mijlocul anilor 90 toata lumea lua inginerii in ras: ca sunt prea multi, ca nu sunt job-uri bine platite samd. Ca oricine poate iesi inginer, erau o gramada de bancuri pe seama lor… tineti minte, probabil.

Nu am avut niciodata parerea asta, pentru ca am in familia extinsa un inginer genial (brevete peste brevete de inventii – e vorba de unchiul meu), un var e inginer constructor samd. Cu toate astea, nu era ca si cum avem vreo admiratie deosebita. Toata cursa asta prin tara, insa, pe la fabricile Siemens, m-a convins ca ar fi cazul sa imi reevaluez modul de a gandi.

 

Pentru ca lumea noastra nu ar putea exista fara ingineri. Fara oamenii care pun, la propriu, lucrurile in miscare: de la cei care fac tehnologie pentru telecabine, pana la cei care fac tehnologii pentru tramvaie si trenuri – da, Siemens e prezenta la Fabrica de Vagoane Arad, la Telecabina din Sinaia. Apoi, la SIMEA, am vazut cum se fac transformatoare, cum un nene ia o bucata de plastic verde si o transforma intr-un acumulator, sau placa de memorie pentru calculator sau, sau, sau…

Ideea e ca toate astea nu par asa de interesante ca atunci cand esti acolo si vezi cum pleaca placa aia de la un moment si 5 minute mai tarziu e plina de mici piese electronice. Sau te uiti uimit cand afli ca peretele vagoanelor se indreapta cu un magnet imens pe o parte, iar pe partea cealalta se incalzeste foarte tare metalul, lucru care provoaca un fel vacuum (daca am inteles bine). Nu am idee, ceea ce ma face sa fiu si mai uimit de ceea ce poate face mintea omeneasca. Ca sa nu mai zic, iar, despre lichidul in care mi-am bagat telefonul…

Astazi mi-as dori ca, din cand in cand, sa pot vedea lumea cum o vad inginerii. Nu ma vad facand asa ceva, dar as vrea sa pot intelege 🙂 Si da, azi va vand inginerii:P