BobbyVoicu.ro

 

Adica ne pregatim de Redescopera Romania in Dobrogea. Asa ca asteptam sugestii de vizitare. Am fost si anul trecut, dar ceva mai in viteza. Acum stam o saptamana intre 14 si 20 august (da, prindem Ziua Marinei in Constanta), asa ca avem ceva mai mult timp – desi o parte va fi prin Delta, departe de lumea rea si haina :))

Unde mergem, deci, prin Dobrogea?

Calculam acum cateva zile cati kilometri am facut in ultima vreme in tara “pentru a vedea 5 minute lucruri pentru ca altii sa le poata vedea cate 3 ore sau mai mult” (cum zice Augustin). Si a iesit un numar mare, undeva la vreo 20.000 de km numai in Redescopera Romania.

Daca ar fi, insa, sa merg cu cineva sa ii arat cele mai misto 10 locuri… cred ca as alege cam asa:

Clisura Dunarii

Un loc superb, pe care l-am vizitat de pe ambele maluri ale Dunarii si, fara doar si poate, la noi e mult mai spectaculos. Multimea de mici pensiuni de pe malul Dunarii este un motiv in plus sa nu ratati zona.

Libida

Cetatea mea de suflet din Proiect4, e un loc care pare din alta lume. Merita vazut atat pentru situl arehologic cat si pentru linistea pe care ti-o da. Si punctul de belvedere din varful dealului 🙂

Enisala

Extrem de spectaculoasa, asezata pe varful unui munte si construita in forma liniilor stancii, acum sute de ani pazea Marea Neagra. Acum ofera o priveliste extraordinara, mai ales ca se poate ajunge extrem de usor cu masina, dupa ce s-a asfaltat pana in buza cetatii 🙂

Transfagarasan

De ceva ani (5-6) merg cel putin o data pe Transfagarasan, dintr-o parte in alta. Mergeti acolo in afara weekendului, daca se poate, si poate prindeti vreme mai rea, pentru ca atunci e cu adevarat spectaculos 🙂

Transalpina

Mi-am dorit sa vad Transalpina in ultimii doi ani, dar abia acum o luna am reusit. E cu adevarat o sosea “deasupra norilor”, mai ales pentru ca pur si simplu vedeam norul miscandu-se de-a latul soselei :))

Bucovina

Aici te simti in alta tara, mai ales de cand au reparat soselele. Trebuie sa vedeti cum e.

Castelul Huniazilor

Desi partial in reconstructie, Castelul Huniazilor e spectaculos, bine prezentat, intampinandu-te cu o imagine pe care nu o vei uita prea curand.

Rogojel, Cluj (langa Sequoia Gigantea)

Saschiz

Mai sus de Rupea, la capatul unui drum de vreo 10 minute cu o masina de teren si a inca vreo 10 minute cu piciorul, e o cetate neatinsa in ultimii ani, care iti permite sa admiri peisajul intr-o liniste extrema, chiar si cand sunt acolo 20 de oameni.

Cetatea Alba Iulia

Probabil ca va deveni principalul reper turistic al Ardealului si chiar al Romaniei in urmatorii ani. Atat.

Cetatea Neamtului

Pana sa vad Cetatea Alba Iulia o consideram cea mai bine renovata cetate din Romania. Acum, insa, ramane in plus doar cu pozitia si vederea extraordinara catre valea Ozanei.

Da, si mie mi-au iesit mai multe. Ghinion 🙂

Discutam astazi cu cineva si am ajuns la concluzia ca generatia noastra (a celor nascuti in 1960 si 1980-1980 si ceva) e probabil generatia care a alergat cel mai mult dupa bani. Acum 10-15-20 de ani nu aveai altceva de facut decat sa faci bani, era o provocare extrema. Nu puteai sa faci voluntariat, programe sociale… nu exista mediul necesar. Nici ca parintii nostri nu eram, sa avem un program fix, sa stim exact cati bani castigam si pe ce ii putem cheltui.

Poate asta e motivul pentru care tot auzim despre o gramada de oameni cu probleme de sanatate destul de mari la 30-40 de ani: stress-ul si-a spus cuvantul. Abia acum incepem sa ne reglam, cat de cat, dar mai avem cand, oare?

Eh, ganduri de weekend (am fost intr-un bootcamp cu trezit la 7 dimineata si 6-7 ore de antrenament pe zi… si intre doua exercitii ne intrebam de ce facem toate astea :)) ).

Eu conduc de aproape 14 ani. Timp in care am traversat Europa de cateva ori, am facut 6000 de km intr-o saptamana aproape, am condus 30 de ore aproape fara oprire, m-am oprit de multe ori in parcari sa prind 30 de minute de somn ca sa nu atipesc la volan si, inca nu sunt sigur, cred ca o data am atipit pe bune, o fractiune de secunda. Nu sunt foarte sigur dar stiu ca deodata m-a cuprins un fior rece si m-am speriat rau de tot. Cu toate astea, de fiecare data cand ies pe usa sa conduc am impresia ca sunt intr-un joc pe calculator: am 9 vieti si tot ce sper e sa ma intorc acasa macar cu una intacta.

Acum doua saptamani, la invitatia Petrom, am fost la un curs de “defensive driving” la scoala lui Titi Aur. Am plecat cu putine asteptari (mai ales ca ma trezisem atat de devremeeeeee), pentru ca, nu-i asa, stiam tot ce aveam nevoie sa stiu despre condus, nu degeaba am cateva sute de mii de kilometri la volan.

Ajunsi acolo, am mai aflat o veste: cam 6-8 ore trebuia sa facem teorie!!!! Teorie!!!! Ce naiba? Cate ne poate spune despre condus. Eh, daca am fi stiut 🙂 Am stat cele 6 ore nemiscati, povestind, intreband si, mai mult, afland lucruri pe care, teoretic, le stiam. Practic, nu le puneam nici unul in aplicare.

Dintre ele (le iau cu copy/paste de la varu), care le-a scris inainte mea:

– cat de important e sa ai anvelopele potrivite in functie de sezon (cele mixte sunt frectie);
– sa ai presiunea adecvata in pneuri, o diferenta destul de mica si deja distantele de franare cresc incredibil de mult;
– daca esti tuning maniac si ai frane sport, la mers normal pe strada s-ar putea sa-ti fie inutile (functioneaza optim doar la temperatura mare);
– o pozitie incorecta la volan, gen cu picioarele foarte intinse, creste mult sansele unei fracturi, mai ales de bazin;
– pozitia mainilor pe volan, la 9 si-un sfert, nu e recomandata asa, de pomana – in pozitia aia ai cel mai bun control asupra volanului;
– care e miscarea corecta a mainilor la viraje (ca fapt divers, cred ca cei care merg asa sunt extrem de putini);
– centura este sfanta, chiar si pentru pasagerii din spate – de multe ori insistam ca cei din fata sa poarte centura, dar uitam de aia din spate si, in cazul unui impact violent, un pasager fara centura se balangane prin masina cu o forta de vreo 4-500 de kile, de multe ori omoarandu-i sau ranindu-i grav si pe cei care poarta centura (o sa fiu cam comunist, de-acum inainte, cu cei din masina mea);
– daca masina de politie, ambulanta sau masina de pompieri nu are si sirena pornita, atunci e ca orice alta masina din trafic, indiferent de cate girofare are pornite;
– daca treci pe galben iti iei puncte, pentru ca trebuie sa incetinesti la 30 km/h in intersectie, chiar si daca-i verde;
– mai toata lumea evita vacile si caii ca-si strica masina, dar o Milka sau un Black Beauty de cateva sute de kile lovite frontal iti sar direct sus pe masina si ai toate sansele sa fie ultima chestie pe care o vezi in viata ta – daca impactul e inevitabil, macar trebuie incercat si lovite intr-o parte;
– impactul frontal trebuie evitat cu orice pret, de la 40-50 in sus ai sanse mici sa scapi;
– daca dai peste un caine si lasa urme pe masina, ca sa fii sigur ca n-ai probleme, tre sa aduni cainele de pe jos si sa-l iei cu tine la politie – daca nu l-ai omorat si a fugit, atunci ai putea avea o problema (s-au ridicat taloane pe treaba asta);
– orice incident rutier in care esti implicat, chit ca stergi pe unul cu oglinda sau nu te vede o baba si se loveste de masina, trebuie mers neaparat la politie si declarat, ca sa nu apara probleme ulterior;
– neaparat trebuie sa fac un curs de prim ajutor – legea zice ca esti obligat sa ajuti doar cand celalalt nu mai respira, n-are puls sau e in pericol de inec (cica un masaj cardiac facut bine inseamna ca victima o sa aiba o coasta fisurata, atat de tare trebuie sa apesi) – chiar asa, stie cineva ce e in trusa de prim ajutor si cum se foloseste fiecare chestie?
– de ce sunt bune ABS si ESP si cum sa le utilizam cat mai eficient;
– anumite situatii in trafic in care trebuie sa fim extra atenti (la mine nu mai era nevoie, pentru ca dupa cele doua accidente, dau prioritate si cand am eu prioritate :D)
– cum sa controlam masina cand se hotaraste sa o ia razna in curbe (supra sau subvirare).

Ulterior am invatat sa iesim din masina rasturnata (nu e asa de simplu pe cat ati crede). Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le retii este ca nu trebuie sa iti desfaci centura. Care credeti ca a fost primul gest facut cand m-au intors cu capul in jos? Exact, sa imi desfac centura!

Dupa asta am trecut in socul unui accident. Simulat, din fericire: am fost pusi intr-un fel de carucior care avea impact la 15km/h, respectiv 22km/h. Credeti-ma, pare putin, dar nu e. Nu vreau sa imi inchipui cum e la 60 la ora…

Intr-un final, am iesit si ne-am jucat putin si cu masina (am invatat sa franam cu succes cand nu avem ABS si sa controlam derapajele – intr-o masina cu directie pe ambele punti 😀 ).

A meritat cursul? In mod cert: cei din Redescopera Romania nu mai merg fara centuri in spate acum si, mai mult, eu nu mai vorbesc la telefon – folosesc bluetooth-ul. Asta asa, rapid, pentru ca preventiv conduceam si inainte. Toti cei apropiati mie sunt programati sa mearga sa faca si ei cursul, iar eu vreau sa ma duc si la cel de condus mai… putin defensiv 😀

Mai jos aveti un video cu mai multe detalii, sa intelegeti 😀 (pozele de mai sus sunt facute de Petreanu)

In ultima vreme sunt intrebat in permanenta: cum urmaresti tu 2000 de oameni pe twitter? Chiar ii urmaresti? Raspunsul meu este de fiecare data “Da!”. Bineinteles, nu este dus in extrem (nu urmaresc in permanenta), dar cand am cum, citesc ce zic cei pe care ii urmaresc.

Azi, la RoTwitter Conference, am avut o prezentare exact pe tema aceasta, prezentare care deja a nascut discutii, datorita faptului ca am spus ca cei care urmaresc putini oameni cand sunt urmariti de multi sunt “vedete”, au “fitze” si incearca sa para elitisti. La fel, nu luati asta intr-un mod definitiv. Sunt cazuri cand nu e asa. Rare, dar sunt. In situatia asta se afla mai ales cei care folosesc des twitter de pe mobil.

Asta scriam acum doi ani, intr-un articol despre cum folosesc eu twitter-ul (inclusiv dand auto-follow). Atunci stateam foarte mult la calculator si tweetdeck era prietenul meu cel mai bun. Intre timp, insa, folosesc mai mult twitter de pe telefon, ceea ce face utilizarea listelor extrem de complicata, iar homepage-ul isi face update o data la 5 secunde, nu apuc sa citesc nimic :))

Prin urmare, astazi i-am sters pe toti cei pe care ii urmaream (vreo 7300), pentru a putea da follow unui numar cu MUUUULT mai mic de persoane, pentru a putea transforma homepage-ul in ceva util si care poate fi folosit cu adevarat. In situatia in care va simtiti afectati, unfollow me 🙂

Have fun unfollowing 🙂

“Colegu! Prinde cum trebuie sufa aia! Hai, ca trebuie sa trag ca lumea, si sa impingeti si voi masina!”

Masina cazuta in sant nu mai respira prea bine, asa ca trebuia sa ne miscam repede. Un incepator, distanta mica fata de masina din fata, o frana pusa aiurea si peugeot-ul rosu a trecut prin barajul de ierburi, asezandu-se cuminte pe o parte.

Cu nici doua minute inainte trecuseram pe-acolo, numai bine cat sa vedem ca toti sunt bine, dar ca sunt sanse mici ca cineva sa scoata masina din sant, asa ca ne-am intors sa ii ajutam pe oameni, asa cum ar fi facut, sper, oricine in locul nostru. Nu de alta, dar 20 de oameni au sanse mult mai mari sa impinga masina inapoi pe drum. Evident, nu am luat in calcul ca s-ar putea ca nici sa nu fie nevoie de atatia: avem cu noi pe cineva care sigur are in masina, pe langa aparatul foto, echipamentul de camuflaj pentru a prinde pasarile in obiectiv, si o sufa, cel putin. Daca nu o sufa, macar un tractor, ceva, tot avea in portbagajul Duster-ului Redescopera Romania.

In timp ce impingeam la Peugeot-ul din sant ma gandeam cat de diferiti sunt oamenii care merg in Redescopera, cat de diferite sunt pasunile lor si, mai mult, cat de mult se completeaza unii pe ceilalti. De la unul pasionat de pasari si offroad (noroc cu sufa!), la unul pasionat de video cu masini, la altul pasionat de castele si conace, unul pasionat de cetati sau un povestitor extraordinar. Asta doar soferii. Pentru ca in rest sunt si mai diferiti si, schimbandu-se de la excursie la excursie, e o continua descoperire.

Pana la urma masina a urcat din prima din sant, oamenii au plecat linistiti mai departe, iar noi continuam Redescopera Romania cu inca o zi incarcata. Numai ca, speram noi, de data asta fara probleme mai mari decat statul la rand la Salina Praid.

Mi-as fi dorit sa pot scrie mai mult, dar sunt pe super fuga (in 5 minute trebuie sa merg sa impachetez si sa fac check-out). Ieri, cand am ajuns, nu am mai apucat sa scriu nimic, pentru ca eram rupt – am ajuns la 1 noaptea, dupa ce am mers toata ziua, infometati, prin Apuseni.

Inainte de a adormi ma gandeam: oare cati dintre cei prezenti in aceasta editie a Redescopera Romania aveau impresia ca e mai multa distractie? Pentru ca stiu ca de acasa se vede ca si cum suntem intr-o continua joaca… si nu e asa 🙂 Sa vezi bucati imense din tara in timp scurt poate fi frustrant, poate sa te sece de toata energia. Da, e foarte misto, iti aduci aminte cu bucurie si drag de toata povestea peste un timp, dar acum… Acum trebuie sa scrii in fiecare zi un post pe blog (da, da, toata lumea!), trebuie sa dai pe twitter, pe Facebook. Chiar si cand ti se inchid ochii si ai vrea sa dormi si sa te trezesti peste 10 ore…

Eh, sunt doar ganduri de sofer obosit. Pana la urma Romania e frumoasa, iar noi alergam ca nebunii sa vedem cat mai multe, desi stam uneori doar cate 10 minute ca sa, vorba lui Augustin Radu, “poata ei sa stea cate 3-4 ore”. Augustin se referea la cei care ne citesc 🙂

Gata, zbor. Conduc, de fapt 🙂 Acum mergem spre Sovata, intr-o zi ceva mai lejera, sa ne revenim. Si poate sa ne si distram mai mult azi 😛

Uneori am impresia ca nimic nu imi iese usor, ca trebuie sa trag pentru ceva mai mult decat as vrea.

Stiu ca multi din cei din jurul meu au impresia ca atunci cand vreau ceva imi iese asa, ca prin magie: lucrurile se aranjeaza, oamenii fac ce vor eu samd astfel incat totul iese bine. Nu e chiar asa, din pacate, iar ultimul seedcamp arata clar asta. Dupa ce timp de saptamana am pregatit o prezentare a proiectului meu mai buna decat as fi crezut ca pot sa o fac (am primit si ajutorul unor oameni extraordinari, carora le multumesc), iata ca in email nu a venit invitatia la interviuri, ci respingerea. Nu e un sentiment placut absolut deloc.