Eu sunt un adept al networking-ului offline in permanenta. Cand ai ocazia sa discuti cu cineva fata in fata, “go for it”. Indiferent cate mailuri si discutii pe YM ati schimbat, nimic nu se compara cu o discutie la un suc/bere/cafea (cum am zis si aici, de fapt)
Un prieten bun de-al meu, Daniel Tiganila, si-a facut blog, unde scrie misto (din experienta). El mi-a atras atentia asupra unor riscuri care apar cand faci networking. Cititi si voi aici si spuneti-mi ce parere aveti.
Later edit: artistu zice foarte bine in comentarii:
Sau altfel spus:
NETWORKING-ul trebuie sa fie mijlocul prin care se propaga un scop sau o idee! Asa ca cei care au NETWORKING-ul ca scop, sufera un pic de sindromul clasic “forma fara fond”!
artistu
Sau altfel spus:
NETWORKING-ul trebuie sa fie mijlocul prin care se propaga un scop sau o idee! Asa ca cei care au NETWORKING-ul ca scop, sufera un pic de sindromul clasic “forma fara fond”! 😉
Bobby Voicu
@artistu: bine zis
artistu
Eee ce sa ii faci cateodata mai am si io inspiratie! Mersi de apreciere! 😉
maryusyk
Total de acord. E complet altceva cand vorbesti cu cineva “face to face”…nici o conversatie pe YM nu poate macar sa rivalizeze cu asa ceva
Pacat este ca unii nu au inteles inca asta si devin “addicted”
DeBlog
Ceea ce e cu adevărat grav e că am ajuns să intram în relaţii sentimentale prin intermediul networkingului, iar ele să se consume tot online…
GMZ
si mai grav este ca cei care dezvolta sentimente prin networking online sunt minorii intre 11-18 ani, sau mai pe scurt generatia messenger/hi5, aflati intr-o perioada critica si esentiala a dezvoltarii personalitatii si definirii comportamentului sentimental. Si apoi la varste mai avansate apar complexe frustrari introvertie (cred ca asa se numeste :P). Si nu numai categoria de varsta mentionata mai sus e afectata, dar stim toti ce se intampla la pubertate cu inimioarele si hormonii.
Nu sunt psiholog sau ceva dar sustin discutiile face 2 face. Astea fiind spuse cine vine la o bere ?