Zilele astea, din motive stupide (cardul mi-a sarit la plata, eu eram pe drumuri, nu am vazut anuntul samd) nu imi merge serverul. Si ma simt pierdut. Parca nu am ce face (desi am o gramada de chestii de facut). Am ajuns dependent de munca mea. Imi place ce fac atat de mult incat parca nu ma simt bine daca nu stiu ca site-urile alea merg, ca fac bani (sau nu), ca lumea intra si citeste.
Nu am putut dormi azi noapte (am dormit prost, de fapt). Sunt treaz de la ora 7:30 (pentru cei care nu ma citesc de ceva timp sau nu ma cunosc, de obicei la ora asta adorm), ma invart ca … intr-o caldare, nu ma pot apuca de nimic…
E un sentiment foarte ciudat, pentru ca nu mi-am dat seama cat de dependent sunt de ceea ce fac. Imi place foarte mult (poate de asta si considera lumea ca sunt bun la ceea ce fac), dar nu ma asteptam sa fie atat de mult o parte din viata mea. Cred ca senzatia mea e alta: ma simt inutil. Si e ingrozitor 🙂
Astazi e una din zilele (rare, din fericire) in care as vrea “a 9 to 5 job”, in care sa gandeasca altcineva pentru mine iar eu numai sa execut. Din fericire, insa, imi revin repede.
Vi se intampla si voua?
Cui nu i se intampla? Cred ca tine si de focalizarea ta… cu cat te concentrezi mai mult pe munca si pe “dependenta” ta, cu atat devii mai dependent, cu atat ti se intampla mai multe chestii care te fac sa devii din ce in ce mai dependent. E ca un cerc vicios.
@Ionut, ai dreptate. Poate de aceea si incerc in permanenta sa fac ceva nou, sa nu raman blocat in automatisme de genul “munca, somn, munca, mancare, munca, somn”. Si totusi, si cand te ajunge…
Trebuie sa fii optimist: Se poate si mai rau sau : Zambeste maine va fi mai rau! 🙂
Las` ca trece…
Ei, si tu, Bobby…
Zi mersi ca intri si tu in randu’ oamenilor… 🙂 Angoasa instrainarii de cuibyshoru’ caldutz, binecunoscut…
Uite reteta: Iesi din casa: ia-o de nebun pe strazi: fa poze: adulmeca mirosu’ de oras strain; serveste o cafea, undeva; priveste in gol; lasa-te in voia curentului…acumuleaza.
@Andy: stiu ca trece. E naspa cand se intampla 🙂
@Blegoo: eu nu sunt foarte legat de casa (si chiar aici exista ceva foarte important pe plan personal pentru mine). Senzatia e data de lipsa muncii 🙂 Asta ma surprinde… Adica, eu sunt o persoana destul de comoda si nu m-am gandit niciodata la mine ca la un workoholic… dar uite ca daca faci ceva cu pasiune…
Iesi din casa din Ankara, unde esti acuma, vreau sa zic.
Oricum, la tine munca a devenit stilul de viata, normal ca te simti aiurea cand nu faci ce faci de obicei.
AM iesit 🙂 Am inteles la ce te refereai. In ambele instante. Mi-am iesit din stare, acum incerc sa imi dau seama daca are legatura cu plecatul din Romania, ca e foarte important 😀
nu stiu ce sa mai fac ,se aproprie ziua de incepere a serviciului si ma apuca groaza.ca stiu ce ma asteapta,si nu are cine sa imi aiba grija de copil cat eu sunt plecata .Lucrez pe sch si nu am gasit nimic ,In alta parte sa ma angajez .Simt ca inebunesc