Cititi aici, la Cabral, care se tare plictisea, pentru ca am zis ca nu ma bag. Deja e spam peste tot, un post de Digg e deasupra mea 🙂
P.S.: rugati-va sa nu vina update de PR zilele astea, ca la cate linkuri am strans, macar 5-6 tot ar trebui sa am 🙂 si atunci sa vezi fascinatie 😛 Bine, PR-ul nu conteaza, din punctul meu de vedere, dar sa vezi atunci demotivator 🙂
Eu iau masini la drive-test, dupa cum stiti. Audi A4, SsangYong Rexton, mai vin cateva pe drum.
Nu iau bani pentru asta (pana acum nici bani de motorina nu am luat, desi cred ca imi voi schimba politica, avand in vedere cat consuma unele masini 😀 la stilul meu de condus, evident ), dar totusi primesc ceva la schimb – “ma dau patron” cu o masina pe care scrie mare DRIVE-TEST, pentru cateva zile!
E advertising? Trebuie sa scriu mare “Post platit”? Aveti impresia ca sunteti pacaliti? Nu va dati seama ca masina respectiva mi-a fost data clar de o companie sa scriu despre ea?
P.S.: vreau sa ne rezumam in comentarii strict la drive-teste, fara ca aceste drive-teste sa fie platite (cazul meu). Discutia a pornit intr-un cadru mai larg la aceasta masa rotunda si as vrea sa stiu si opinia voastra.
Cabral m-a tras in piept si a scris inaintea mea o chestie legata de ideea acestui post
Perioada asta din an este pentru mine inceputul verii: momentul in care se termina scoala si vezi copii de 10-12 ani stand la scara blocului sau jucandu-se in parcare cu mingea.
Cand eram la varsta lor, in momentul asta incepea cu adevarat vara: cand luam vacanta. Si doua saptamani erau pline de efervescenta, pana intram intr-o rutina data de caldura si “Bobby, in vacanta asta nu mai stai degeaba ca anul trecut!” (spusa de mama, care voia sa ma puna sa citesc fizica nucleara, daca era posibil – glumesc, mama, stii ca te iubesc 😛 ).
Primele doua saptamani de vacanta insemnau fotbal toata ziua cu baietii “in curtea scolii”, fotbal pe blocuri, cartiere, scari de bloc, etaje, camere de apartament… orice putea sa ne diferentieze si sa ne dea motiv sa jucam. Apoi insemna statul seara “la banca”, unde ne adunam si ne povesteam filme cu bruce lee si chuck norris sau jucam tot felul de jocuri mai stupide sau mai putin stupide. Stateam pana noaptea tarziu, cand se deschideau geamurile si incepeau parintii sa ne strige acasa. Si, bineinteles, raspunsul: “Mai stau putiiiiiiinnn!!!”…
In perioada asta din an imi pare rau ca nu mai am 10 ani. Doar atat, doua saptamani.
Maine sunt invitat sa vorbesc la o masa rotunda despre Neticheta (Netiquette).
Ca urmare, m-am gandit ca ar fi interesant (si mai usor, si pentru mine, sa mai adaug argumente pentru masa rotunda mentionata), daca am discuta diseara, de la ora 21:00, la RadioLynx despre asa ceva: reguli de bun simt in mediul online.
Nu voi avea un invitat, asa ca va astept in numar cat mai mare pe chat, sa va citesc opiniile, poate reusim sa ne dam seama si noi daca e ok sa trimiti sau nu un attachement de 10MB persoanei a carei carte de vizita am luat-o ieri la o intalnire. Si daca e ok, in ce conditii?
Va astept pe chat!
Astazi, la intalnirea Blogoree, cei prezenti mi-au atras atentia ca un membru al forumului e nemultumit ca nu raspund la comentarii.
Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la tema de mai sus: raspunzi sau nu la comentarii? Este acest lucru o lipsa de respect fata de cititori?
Arhi, de exemplu, raspunde aproape fiecarui comentariu. Stiu asta pentru ca discutam acum ceva timp pe tema asta cu el.
Cristi Manafu raspunde rar, poate chiar niciodata (later edit: Cristi explica aici mai multe).
Eu raspund destul de rar, in general cand ceva nu s-a inteles corect.
Care este cea mai buna modalitate? Depinde de fiecare comunitate in parte, de fapt.
Cum am ajuns eu la acest stil de a comenta? Acum un an si jumatate, am observat un aspect ciudat la forumul bloggerilor si la blogul meu (blogul era pe blogoree, atunci, nu exista inca acest URL): aproape de fiecare data cand interveneam cu o replica, discutiile se opreau.
Nu am inteles un timp, pana am citit un articol (imi pare rau, nu il mai gasesc acum, sper sa mai dau de el), in care se spunea o chestie foarte misto: in momentul in care, pe un forum, o persoana considerata autoritate in domeniul respectiv intervenea intr-un thread, discutia murea. Ceilalti participanti acceptau ceea ce repectiva “autoritate” spunea (bineinteles, daca nu abera vizibil) si discutia se incheia.
Din acel moment am inceput sa ma retrag, putin cate putin, din discutie. Si, ce sa vezi, de unde nu erau mai mult de 3-4 comentarii pe blog, acum uitati-va la medie: 10-12 comentarii pe post. La fel si pe forum (unde, de altfel, apar si foarte rar in ultima vreme, pentru ca am incredere in echipa de-acolo, in Eugen si Jen, mai ales, care stau cel mai mult si “dirijeaza”, si o fac foarte bine), unde numarul posturilor a crescut foarte mult in ultimele 6 luni (pentru ca membrii isi impartasesc impresii, experiente, incearca sa traga concluzii – chiar daca gresite uneori, dar asa invata si relationeaza mult mai mult decat daca eu as fi intervenit de la a doua replica si as fi dat raspunsul corect).
Un alt motiv pentru care raspund rar si nu fiecarui comentariu este ca nu am timp, din pacate (sau din fericire 😀 ). In ultima vreme cu atat mai mult. Dar citesc toate comentariile, asta ca dovada de respect pentru cei care au facut efortul sa scrie.
Din cand in cand raspund la comentarii, cand sunt nelamuriri sau cand cineva spune ceva deosebit sau ma corecteaza (desi, de cele mai multe ori, in ultima situatie, nu raspund in comentarii ci corectez direct postul sau adaug informatia primita, cu tot cu comentariul meu si link catre comentator, pentru ca astfel toti cei care vin pentru prima data si citesc postul respectiv au informatia completa. Mai mult, linkul respectiv este o forma de multumire pentru cel/cea care m-a ajutat/completat).
Asta este insa metoda mea. Era necesara, pentru ca nu pot sa raspund tuturor.
Voi cum faceti?
Yahoo! testeaza un nou logo (Razvan Antonescu l-a vazut azi pe Yahoo.com si a dat pe twitter):
Ce parere aveti? Critici, laude, nu conteaza.
Am scris ditamai carnatul de comentariu la Buddha pe blog, l-am sters si l-am pus aici. Cititi mai intai articolul lui si comentariile de-acolo, altfel s-ar putea sa nu fie foarte bine inteles. Am mutat comentariul aici pentru ca vreau sa stiu si parerea cititorilor mei care nu prea merg pe linkuri 🙂 In plus, vreau sa pot controla un eventual flame war.
Ideea articolului era: de ce Yahoo Mail si nu GMail in Romania? De ce Yahoo Messenger si nu altceva? De ce Hi5 si nu MySpace?
Hai ca ma bag si eu ca musca in lapte, sa imi dau cu parerea: totul tine de evolutia internetului in Romania comparativ cu celelalte tari. La noi evolutia online-ului (ca acces la internet al utilizatorului obisnuit) a pornit prin 2004-2005 (in masa) si 2000-2002 pentru cei mai norocosi (nu zic de 1997 pentru cei foarte geeky – inclusiv eu).
De ce Yahoo Mail si nu Gmail? La asta nu ma bag pentru ca exista riscul sa apara un flame war, mai ales datorita apartenentei mele la Y! Ca idee, insa, trecand peste care e mai bun sau nu, ganditi-va de cate ori v-ati schimbat adresa de email in ultimii ani. Si ca Gmail are 3-4 ani spre deosebire de Yahoo Mail (1997).
De ce Yahoo Messenger si nu altceva? Pentru ca prin 2003-2004, cand lumea inca mai folosea ICQ, Yahoo Messenger era singurul client de IM care avea serviciu de voce acceptabil, intr-un moment in care tot mai multi romani incepeau sa aiba internet de mare viteza acasa si multe rude in strainatate la munca (iar telefonul e scump). Multi il foloseau pentru asta. In plus, avea emoticoane misto (oricat ati comenta, are cele mai misto emoticoane pe ansamblu). Ceea ce il face fun. GTalk si MSN abia acum recupereaza. Apropo, stiti ca si Skype e folosit in Romania?
De ce Hi5 si nu MySpace? Pentru ca MySpace a aparut in 2003 si era un site de doi lei la vremea aia. Prost construit, plin de toti cocalarii statelor unite samd. Sclipicios, plin de video-uri. Se incarca in 20 de ani… era ingrozito. Cand romanii au intrat in masa pe net, Hi5 era mai bun ca platforma (mai multe poze, mai rapid samd). Ca urmare, a fost cumva natural. Stiu, cocalarii lor par mai misto cand nu sunt ai nostri. Dar tot asta sunt, numai ca lor li se spune rednecks.
Vedetele au inceput sa apara pe MySpace acum 3 ani, nu mai devreme, cand toata lumea vorbea de MySpace. Apropo, Orkut e super tare in Brazilia (si e Google), Hi5 in Romania, FaceBook in Turcia samd. E chestie de alegere. In plus, mai degraba te faci “prieten” cu o vedeta din Romania (care are sigur cont pe Hi5), de la care poti primi cadou un cd, o invitatie, ceva, decat cu una din State, care oricum nu te baga in seama printre cei 200.000 de prieteni.
Pana la urma, totul a fost “efect de turma”. Cand toti prietenii tai folosesc ceva anume, nu poti sa folosesti tu altceva. Dovada cea mai recenta: twitter. Are aproape doi ani serviciul. Romanii au inceput sa il foloseasca mai mult in ultima jumatate de an, cand au inceput sa aiba cu cine vorbi.
P.S.: realizez ca postul lui Adi e doar un mic exercitiu de SEO on page si putin linkbaiting, dar ideea e interesant de analizat, asa ca de asta am reactionat.
Primul meu GeekMeet a fost chiar foarte misto. Sincer sa fiu, nu stiam la ce sa ma astept, pentru ca nu stiam pe nimeni din cei care trebuiau sa vina (ma rog, aveam idee ca trebuie sa vina Psaico, pe care il stiam de la Blogoree Tour de anul trecut, dar pe care nu l-am mai recunoscut – nu te supara tare pe mine, te rog 😀 ), in afara de cei din Bucuresti si de Sergiu (care a fost calul meu de bataie, pentru ca l-am dat exemplu atat la categoria “succes” cat si la altele mai putin placute. Noroc ca suntem prieteni buni, ca altfel nu ma mai intorceam in Bucuresti intreg 😛 Sergiu, de fapt sunt invidios 😀 ).
Una peste alta, prezentarea mea a fost una ad-hoc, pentru ca initial nu era vorba sa prezint ceva, am vazut in ultima zi ca Filip m-a pus pe lista ca vorbitor, asa ca am zis sa incerc totusi sa vorbesc putin despre Yahoo! Open Strategy si YDN. Cum erau acolo cativa care stiau in mod cert mai mult decat stiam eu despre API-uri (pentru ca le folosesc in mod curent) nu am intrat in amanunte, pregatind o astfel de prezentare pentru o alta intalnire (poate cea de la Brasov?).
Au mai prezentat Alex Deva, Vladimir si Dragos, Sergiu si Adi Rus.
Baza a ceea ce am spus la Cluj porneste de la faptul ca povestile de succes in online-ul romanesc pot fi legate si de crearea de servicii (pe baza de API-uri, daca altfel nu se poate), nu numai de realizarea de continut. Niciunul din modele nu e gresit, dar e pacat sa vezi programatori incercand sa creeze site-uri de continut, cand ei ar trebui sa faca ceea ce stiu sa faca: sa programeze. Bineinteles, as prefera ca API-urile folosite sa fie ale Yahoo!, dar nici un API nu e rau atat timp cat e folosit pentru a creea un serviciu util (Amazon, EBay, Google, ca sa numesc cateva companii mari din online care au API-uri, desi exista si companii mai mici – nu le dau astora mari linkuri sa nu le dau PR =)) ).
Evenimentul mi-a placut. Imi plac genul asta de intalniri, informale, intr-o cafenea, cu 50 de oameni care se intalnesc si discuta despre ceea ce le place sa faca. Nu am avut ocazia sa cunosc prea multa lume noua pentru ca trebuia sa plec la Bucuresti, dar sper ca la editiile viitoare sa stau mai mult de o zi si sa pot vorbi cu cat mai multi. Mi-a placut ca lumea gusta glumele legate de competitorii nostri si chiar ma provoaca (apropo, cel mai folosit API din lume e Google Maps, dupa care urmeaza Flickr, ca tot am fost intrebat la conferinta).
Mersi, Filip si Alex, pentru ca m-ati primit 🙂 Data viitoare poate chiar spun ceva cu adevarat interesant 😛
Deocamdata atat, mai multe detalii vor veni in urmatoarea perioada.
Au mai scris: Seby (are si filmulete cu prezentarile), Kleampa, Alex (care s-a si gandit ca sunt manager la Zahoo 😀 ). Poze aici.
Daca aveti cont de twitter, va puteti abona la contul @YahooRomania pentru update-uri.
Am fost la Cluj, acum sunt la Paris (prima data in viata). Din pacate (sau din fericire, cum vrei sa vezi 😀 ) sunt cu munca, asa ca nu prea am timp sa ma plimb. In seara asta am reusit sa vad Arcul de Triumf de=aproape (imens in comparatie cu al nostru) si Turnul Eiffel din departare. Revin cu detalii si de la GeekMeet si cu povestea SsangYong-ului.
P.S.: azi, la meciul Italia – Olanda, eram intr-o pizzerie italiana, in Franta, eu roman, cu un tricou portocaliu pe mine. Sa va spun ca s-a lasat liniste in local cand am intrat? :)) S-au linistit repede cand au aflat ca sunt roman si au inceput sa strige “Forza Italia!”. La 2-0 am plecat, pentru ca nu voiam sa risc sa banuiasca macar ca ii mint 😀
Plec la Cluj vineri, ma duc la Geek Meet cu un SsangYong Rexton. Am renuntat la avion pentru asta, daca masina e naspa credeti-ma ca o sa aflati 😛
Ah, si ca o prima sugestie: site-ul e cam aiurea. Am vrut sa pun acum link catre masina si ia link de unde nu e (Vali, se aude in spate?). Oricum masina arata bine, e MAI de sosea (ca eu merg vreo 800 de km pe sosea, totusi, nu puteam sa iau un Kyron, ca Radu, sa traversez Transfagarasanul – desi nu e o idee proasta 😕 ), vedem ce stie.
Revenind, voi fi in Cluj, dar nu stau mult, asa ca nu va suparati daca nu ma vad cu toata lumea. Sambata sunt liber, dati mailuri, comentarii, telefoane 🙂