IT

Citeam in seara asta High Life (don't ask where and when 😀 ) si am vazut un articol (Cum sa joci la bursa pe net, sau ceva de genul) care pe mine ma interesa. Anyway, pe marginea paginii vad niste site-uri “reprezentative” pentru “a face bani pe net”. Si dau de site-ul urmator: www.cumfacbani.ro (nu pun link pentru ca nu merita 😀 ).

Ideea e urmatoarea: convingi niste fraieri (prieteni, cunostinte) sa se inscrie pe site. La inscriere, ei platesc 2$ iar tu primesti 50 de centi. So on and so forth…

Ca multi cred in scheme Ponzi in Romania, asta nu ma mira. Ca pe internet sunt multe escrocherii, stiu prea bine. Dar nu ma asteptam ca o revista (chiar High Life) sa dea la loc de cinste un astfel de site, langa un site de gen Vanguard. Era asa de greu sa caute putin si sa gaseasca InvestMania?

Eh… nu mai bine ma rezum eu la FHM in continuare? 😀

Am gasit Escapa pe net ieri si am pierdut vreo juma de ora incercan sa rezist cat mai mult. Am reusit 21 de secunde. Da cineva mai mult? 🙂

Joace, joace, joace…

Nu prea ma joc eu, dar si cand ma prinde, nu ma mai lasa. Zilele trecute mi-am cumparat un nou calculator: p4 3000 Dual Processor, 1GB RAM, placa video nVidia 6600 GT PCIe fiind cateva dintre detaliile care il fac o masina puternica. Prin urmare, am zis sa il testez. Si ce altceva poate fi mai bun decat un joc care e renumit prin resursele pe care le cere la rulare?

Asa am ajuns la F.E.A.R. Un First Person Shooter horror care m-a facut sa sar de pe scaun de vreo 3 ori (numai) si care, in rezolutie 1024x768x32, cu detalii la maxim, tot mai are momente (rare, e adevarat) cand merge sacadat. Hm…

Oricum, povestea jocului m-a tintuit pe scaun cateva ore bune. In mare, tu esti cel care trebuie sa rezolvi o problema ciudata care implica un telepat care comanda o companie de super-soldati clonati. Pe parcursul jocului telepatul respectiv iti transmite tot felul de ganduri, ai tot felul de halucinatii samd. Pe parcurs, citind din laptop-uri si ascultand mesaje telefonice afli de un experiment care a creat doua prototipuri de comandanti (unul fiind telepatul pe care il cauti). In halucinatii vezi pe langa telepatul respectiv si o fata/fetita/femeie, despre care nu stii nimic. Pana la urma, reusesti sa arunci in aer baza respectiva, omori telepatul si scapi de Alma (fata respectiva). Cine esti tu? Dupa creditele jocului, cineva spune: “The second prototype was a failure. The good news is, yet, that the first prototype was a complete succes…”

Ca stil de joc, F.E.A.R. se apropie de Max Payne: nivele pe mai multe etaje, scari, lifturi, adversari care vin intotdeauna mai multi, jocul nefiind un shooter “la gramada”. Mai mult, A.I.-ul este foarte bun, adversarii folosind terenul (te incercuiesc si te ataca din spate daca terenul le permite, trag foc de acoperire in timp ce unul sau doi vin spre tine samd). In plus, tot ca o asemanare cu Max Payne (care este jocul meu preferat), F.E.A.R. are un bullet-time (adica poti, pentru o perioada limitata de timp, sa joci in reluare, precum efectul din Matrix: tu te misti normal, in timp ce adversarii mai incet). Acest efect (care, in joc, este rezultatul reflexelor tale “off-the-chart”) te ajuta sa treci peste momente dificile.

Eh, intr-un final, doua zile pierdute cu jocul, doua instaland calculatorul si doua fara chef de munca, uite ca s-a dus o saptamana aiurea. Back to work… 😀

Inspirat de un comment de-al andressei legat de HC91 samd, am inceput sa imi aduc aminte cum am ajuns eu in fascinanta lume a calculatoarelor (sunt poet? sunt…).

Am inceput sa apas prima data butoanele unui Sinclair XZ Spectrum, o chestie micuta (cat un laptop de-acum) cu taste de cauciuc care arata impecabil la vreme respectiva (prin 85-86… cred). Dupa o luna de la descoperire, eu si Mishoo, cel mai bun prieten al meu, reusisem sa ne atragem furia posesorului (tatal lui mishoo) dupa ce distrusesem toata tastatura jucand Fist (un joc cu palme si pumni gen mortal kombat, care folosea 9 taste deodata de jucator…). Primind interdictie, am fost nevoit sa fac apel la parinti sa imi faca rost de jucarie (aveam vreo 6-7 ani pe-atunci). Slabe sanse, insa. Nu ca nu ar fi vrut, dar de unde dracu sa faci rost, ca nu aveai voie sa ai calculator acasa, asa ca nu gaseai in magazin, ca acum.

Ca urmare, am inceput sa ma duc la casa pionierilor, unde aveau niste calculatoare HC85 din alea vechi, de zici ca erau telefoane din primul razboi mondial (sau al doilea… nu mai stiu, in care razboi aveau telefoane mobile? 😀 ). Foarte bune si alea… am invatat sa desenez o casa cu DRAW si PLOT, sa dau LOAD “” ca sa incarc un joc, sa folosesc QAOPM pentru jocuri (asta era o configuratie standard, cum e acum WSAD la FPS-uri). Eram tare, ce mai.

Dupa un timp, ai mei au observat interesul si si-au depus si eu mai mult propriul interes in a-mi face rost acasa de asa ceva… So, dupa aproape jumatate de an, au facut rost dintr-un centru de calcul de un HC85 mai modern. Dupa o luna, tasta de shift din dreapta (avea si aia un nume specific, nu il mai tin minte insa) a sarit (tot jocurile). So, ce ne facem? (nu gaseai calculatoare pe piata, deci nici piese de schimb). A chemat taica-meu un “meserias” in electronica si ala mi-a pus un buton de la un telefon cu butoane (existau, dar le gaseai greu, iar omu cu asta se ocupa). A mai rezistat inca doi ani…

Au urmat apoi un Commodore64 (in ’90), accesul la primul PC la tata la firma in ’92 (un 386DX fara mouse 😀 si acu se intreaba lumea cum de scriu asa de repede si de ce nu folosesc mouse-ul in Total Commander – uite de-aia – tin minte ca primul mouse l-am imprumutat, pentru ca era o caruta de bani, sa joc un Larry – primul care se juca numai cu vestita interfata point’n’click) si primul meu PC in ’94 (AMD DX4 100MHZ, 8MB Ram, 512K placa video – super jucarie 😀 ). Deja intram in zilele noastre 😀

Frumoase timpuri 🙂 Jucam Saboteur, Fist, Match Day (precursorul jocurilor FIFA din zilele noastre), Manic Miner (un fel de Prince in 2D si fara sabie 😀 ) si, nu as putea uita, seria Dizzy, care mi-a deschis apetitul pentru quest-uri, aceastea fiind si astazi jocurile care imi plac cel mai mult, neavand insa destul timp sa ma joc, din pacate.

Yeah, those were the times…

Am facut ceva schimbari pe ap69 (am schimbat hosting-ul, pentru ceva aranjamente interne – am fost nevoit sa eliberez ceva spatiu pe un server pentru un proiect mai mare), asa ca site-ul a fost temporar out of order, pana ce DNS-urile si-au facut drum prin noduri, nodulete, servere samd… so, daca cineva s-a simtit afectat, poate sa se planga 🙂

Acum e 4 dimineata (aproape 5), mi-am zapacit iar programul, asa ca, pana la urma, o intind si eu la somn.

Schimb ceva setari la site asa ca este posibil ca in urmatoarele ore sa mearga ceva mai ciudat site-ul… nu va speriati, insa… nu am disparut 😀

Inspirat de Jen si de intrebarile ei despre WordPress, precum si de alti prieteni care ma tot intreaba ce si cum, mi-am zis eu in barba ca nu sunt destul de ocupat deja si ca am timp sa raspund si intrebarilor celor care se afla la inceput in ceea ce priveste respectiva platforma de blogging.

Ca urmare, a aparut Ajutor-Wordpress, un blog special facut pentru intrebari si raspunsuri, tutoriale samd referitoare la WordPress. Am sa ma folosesc de ocazie ca sa incerc si eu WordPress 2.0 si sa il testez inainte de a-l folosi “industrial”.

Cineva mi-a zis ca va fi un loc bun pentru bloggeri sa invete. Vreau sa spun de la bun inceput ca eu nu sunt cel care sa va explice cum sa scrieti intr-un blog, despre ce sa scrieti samd. Eu incerc sa ii ajut pe cei cu probleme tehnice, care tin de WordPress, si nu cu “blogger’s block”. Mai mult, nu sunt cel mai bun programator de pe lumea aceasta, asa ca este posibil sa nu gasesc in permanenta solutii, sau solutiile pe care le gasesc sa fie vai de capul lor (dar sa mearga). Am pornit acest blog pornind de la ideea ca am WP instalat pe vreo 20 de domenii si subdomenii si m-am lovit de multe incercand sa il fac sa fie asa cum vreau eu.

Mai mult, eu NU SUNT designer. As vrea sa fiu, dar nu sunt. Sunt antitalent. So, daca vreti ajutor pentru template-uri, am sa incerc sa va ajut pe cat posibil, dar exista sanse (relativ reduse, este adevarat) sa nu stiu ce se intampla (desi stiu CSS relativ bine, sunt inca lucruri care ma depasesc). Pentru astfel de intrebari am sa apelez la wm, care, in functie de cat de ciufut e in ziua respectiva, va avea chef sau nu sa ajute.

Hm… mai multe, ma mai gandesc pe parcurs.

P.S.: cel mai important lucru: am sa incerc sa raspund cat mai repede, iar majoritatea raspunsurilor vor fi publice, pentru a-i ajuta si pe cei care se vor lovi in viitor de aceasta problema.
P.P.S.: de ce nu un forum? de lene…

Am descoperit ca multa lume foloseste WordPress insa nu multi stiu sa il foloseasca la potentialul sau. Ca urmare, daca aveti probleme, lasati aici un comentariu cu problema pe care o aveti, o adresa de email (oricum necesara pentru comentariu) si eu am sa incerc sa va ajut.

De ce? Pur si simplu… pentru ca blogosfera romaneasca are nevoie de ajutor… suntem cu ani in urma celor de-afara si nu e bine…