Cititi aici, la Cabral, care se tare plictisea, pentru ca am zis ca nu ma bag. Deja e spam peste tot, un post de Digg e deasupra mea 🙂
P.S.: rugati-va sa nu vina update de PR zilele astea, ca la cate linkuri am strans, macar 5-6 tot ar trebui sa am 🙂 si atunci sa vezi fascinatie 😛 Bine, PR-ul nu conteaza, din punctul meu de vedere, dar sa vezi atunci demotivator 🙂
“Eu sunt un eco-sceptic” i-am zis lui Dragos Bucurenci ieri, la evenimentul organizat de Toyota pentru a ne prezenta Prius, masina hibrida.
El mi-a zis: “Nu, tu esti sceptic”.
Si am plecat sa testez un SUV 😛
Lasand gluma la o parte, Toyota conduce clar in lupta pentru masini mai putin poluante. DAR, tot as vrea ca masina mea nepoluanta sa arate ca Tesla Roadster. Sunt multe de discutat, stiu, dar eu asta vreau: chiar daca platesc mai mult pentru motor mai ieftin, mai curat, mai silentios, vreau totusi ca masina mea sa arate bine. Sa arate a masina. Prius-ul e inca o masina care arata deosebit (pentru ca e “a statement”).
Au scris mai bine decat mine despre eveniment:
Buddha, Marius Balaci, Ahilosu, Marius Tudor, Vlad Bogos, Dragoş Dehelean, Sorin Tudor, Corina Murafa, Manafu, Phoebs, Filip Lepus, Dan Dumitrescu, Cyberculture.ro, Andrei (SwaMp), Mircea Scărlătescu.
Lista am luat-o de la INConstantIN (unde gasiti si poze).
ATENTIE! POST LUNG! Nu-l cititi daca va plictisiti repede!
Eu nu vand publicitate pe acest blog, dupa cum stiti (si se vede). Nu ca nu as vrea, ci pentru ca sumele care mi s-au oferit au fost prea mici ca sa merite.
Ma implic insa in diferite campanii pe bloguri, cele auto fiind clar cele mai evidente (inclusiv am primit un rucsac facut vedeta in Libertatea, dar despre asta voi vorbi mai tarziu).
Multi imi spun in ultima vreme ca, intr-un final, acest lucru va duce la o scadere a credibilitatii proprii, pentru ca e clar ca nu voi spune de rau despre un produs primit si, implicit, cititorii nu ma vor mai crede. Mai mult, acest lucru (publicitatea pe bloguri – indiferent daca marcata sau nu, nu ma bag in polemica asta) ar duce la scaderea credibilitatii blogosferei.
Sa le luam la rand:
1. Credibilitatea blogosferei
Pana acum vreun an, blogosfera era un mediu putin credibil, pentru ca nu cita nu stiu cate surse, pentru ca zvonurile zburau libere de la un blog la altul, prin firul scurt al feed reader-ului. Ca urmare, acum are probleme cu pierderea credibilitatii pe care nu o avea??
2. Credibilitatea personala
Sunt sigur ca destui vor spune ca eu nu imi spun parerea adevarata cand discut de un produs primit in drive-test (ne referim acum la auto, pentru ca eu am predispozitie pentru asa ceva), pentru ca altfel nu voi mai primi masini.
Spre deosebire de Arhi, care spune clar ca el “nu ar da din covrig” daca nu i s-ar da bani, mie imi place foarte mult sa conduc (iar participantii la Blogoree Romanian Tour, prietenii mei si cititorii acestui blog stiu lucrul asta). Imi place sa ma plimb aiurea prin tara (iubesc Romania) si, daca am cum, de ce sa nu fac acest lucru? Asa ca sar la orice posibilitate de a “ma da” cu o masina noua (fara sa fiu platit pentru asta, decat poate cu motorina, desi nu a fost cazul pana acum).
Ulterior, bineinteles, scriu despre masina respectiva. Din perspectiva unuia caruia ii place sa conduca, dar rareori e interesat de cuplul motor maxim, de nivelul de emisie de CO2 sau de sistemul de transmisie. Eu vreau sa simt daca masina sta in curbe, daca ma da cu capul de cupola la gropi, daca pot sa urc dealul cu ea (l-am urcat zilele trecute cu un SsangYong Kyron si mi-a stat inima in loc – Vlad nu a avut curaj sa stea in masina cand urcam, am sa va povestesc saptamana viitoare despre asta), daca ma pot plimba prin rau cu ea, daca e mai buna de plimbare prin oras sau prin tara samd. Sunt pur si simplu un utilizator obisnuit de masina – mi se trage de la mama stilul asta, ea alegand sa-si cumpere o masina care inca nu aparuse pentru ca i-a placut macheta, o masinuta de jucarie.
Prin urmare, ce credibilitate sa imi pierd? Eu zic lucruri de bun simt pe care le simt cand conduc, nu ma dau inginer auto. Daca as prezenta un sistem de blogging si l-as lauda, sistemul fiind prost, clar mi-as pierde din credibilitate. Dar sa fim seriosi, daca cineva ia de bun ceea ce zic eu si nu se duce sa faca macar un drive test inainte de a-si cumpara masina, asa ii trebuie. Si nu pentru ca eu as minti, ci pentru ca trecutul nostru auto poate fi complet diferit. Mie imi plac masinile pe motorina, de exemplu, altuia este posibil sa nu ii placa deloc (varul meu e un exemplu foarte bun), eu am o afinitate pentru SUV-uri, altul poate avea pentru Toyota Prius. Nimic nu poate schimba experienta personala, asa ca du-te la drive-test inainte de a-ti cumpara masina.
Bineinteles, sunt produse pe care le folosesti un timp si pe care nu le poti lua, tu, ca persoana privata, la “drive-test”. Un exemplu este rucsacul Booq pe care l-am primit cadou pentru a-l testa. Voi scrie si despre asta saptamana viitoare (ce pot sa va spun pana acum e ca are Kevlar in componenta, lucru de foarte mare ajutor pe perioada vizitelor mele in zone de maxim conflict armat precum Unirii, Universitate si, cand ma simt in forma, Victoriei 😀 ). Revin: un rucsac nu poate fi luat si testat, evident. Dar, la fel, eu voi spune ce am patit intr-o luna cu el, la ce chestii l-am supus (si l-am supus… am aruncat cu el de pamant, cu laptop-ul in el. Bineinteles, nu am vrut, dar s-a intamplat), cum a rezistat samd. Si voi scrie. Credeti ca daca mi se strica laptop-ul, nu as fi urlat? Si cum!
3. Calitatea produselor oferite
Ce nu observa insa nimeni este ca in general bloggerilor li s-au oferit produse bune, produse care sa iasa bine intr-o recenzie. Nimeni nu vine cu o masina cu 3 roti si cu carton pe ea sa ne-o ofere, de exemplu. Produsele sunt in general bune, tocmai pentru a evita ca o companie sa fie pusa intr-o lumina proasta.
Pe de alta parte, companiile isi asuma riscul unor declaratii mult mai clare despre ce place/ce nu place. Cabral observa ca eu am zis ca SsangYong Rodius (alta decat Rexton!) e urata rau. Am mai zis si ca era sa lovesc pe cineva cu o masina pentru ca nu vezi in spate, din cauza ca e mare, sau ca volanul nu e reglabil pe lungime (care pentru mine, care conduc dintr-o pozitie de undeva de pe scaunul din spate, chiar e aiurea, pentru ca la drum lung se lasa cu dureri de umeri). Da, nu am scris ceva mai rau pentru ca m-a dus 1000 de km pana la Cluj si inapoi in liniste, lejer, fara sa simt efortul – deci a fost bine. Nu mi-a picat o roata, nu s-a dat peste cap cand scoteam masina din parcare… Ce ar fi trebuit, sa merg intr-a-ntaia pana ii calam motorul sa arat ca e o masina proasta? Nicidecum, pentru ca nu e.
Ca urmare, DACA pui recenziile in contextul in care trebuie, totul e bine: in situatia in care as compara SsangYong Rexton, la 30000E, cu un Toyota Land Cruiser V8 de 86000E, undeva comparatia are o problema, daca nu iei in calcul diferenta enorma de pret. Da, poti compara anumite caracteristici, dar doar atat.
Exista totusi ideea ca “Daca scrii de rau, pierzi sansa la alte campanii, pentru ca alti producatori nu iti vor mai da produse!”. Credeti? Eu spun ca, dimpotriva, castigi sansa, daca scrii de rau pe bune (daca mie imi pica o roata si intarzii la o intalnire importanta, asta se va simti in text, credeti-ma). Cei de la SsangYong nu s-au suparat pe mine pentru ce am scris, dimpotriva: acum am in test un Kyron si vreau sa iau si un Actyon (stiu, e urata, da da, dar detalii off-road o fac numai buna de dus la Azuga intr-un rau gasit de mine ieri).
Deci, se pierde din credibilitate? Sa fim seriosi, cei care isi pierd increderea in tine pentru ca tu le spui ce ai facut cu un produs (si se vede ca vorbesti sincer), oricum nu iti acordau credibilitate dinainte de a incepe. Cei care au dubii, dar vor sa cumpere produsul prezentat, te vor intreba direct (prin comentarii, mail samd). Vor incerca sa afle informatii suplimentare si iti vor cere o parere legata si de aspecte neprezentate in recenzie. Si vor accepta un raspuns de genul: “Nu stiu, sincer sa fiu, detalii asa de mari despre motor. Dar iti dau un numar de telefon unde sa suni sa afli detalii” fara sa considere ca esti un fake, ci dimpotriva, sa accepte ca esti ceea ce sustii: un om normal care are impresii normale despre un produs oarecare.
Si totusi!
Da, exista situatii in care blogosfera, pe ansamblu, isi poate pierde din credibilitate: daca este inundata de produse oferite pentru recenzie, produse proaste cu recenzii bune. Dar blogosfera are ceea ce eu numesc “bullshit sensor”: imediat vor fi taxati cei care scriu recenzii stralucitoare unor produse clar proaste. Poate nu de prima data (omul se mai inseala), dar ulterior sigur se va taxa.
Ca o concluzie:
Blogosfera e in evolutie, ca orice mediu. Apar lucruri mai bune si mai putin bune, ca in orice comunitate si orice forma de comunicare in masa din lumea asta. O parte se vor autoregla, altele nu.
Si eu, uneori, ma enervez ca sunt considerati reprezentanti ai blogosferei oameni care nu au acelasi set de valori sau nu impartasesc opiniile mele. Dar imi revin repede in momentul in care imi dau seama ca acei “reprezentanti” nu reprezinta blogosfera catre cei care ma citesc pe mine, ci catre oameni cu care oricum nu prea am ce comunica si catre care oricum nu ma adresez.
Credibilitatea mea nu a avut de suferit in ultimii 3 ani absolut deloc, indiferent ca din blogosfera au facut parte ziaristi, politicieni, fotbalisti sau filozofi si scriitori (cel putin nu am simtit, dimpotriva). Ati putea spune ca oricum eu nu aveam credibilitate de pierdut. Eh, daca asa se pune problema si aveti prea mult de pierdut intrand in blogosfera, ce cautati sa intrati, atunci? Nu e o ipocrizie? Sau, totusi, castigul e atat de mare incat merita riscul? Cam ca politicienii care stiu ca intra intr-o troaca – politica – si se plang ce afectati vor fi, dar intra oricum?
Credibilitatea este, in blogosfera, credibilitatea celui care scrie, nu a altor factori externi – desi sunt sigur ca, de exemplu, angajarea mea la Yahoo! mi-a crescut credibilitatea, ea exista deja si la un nivel destul de ridicat. Blogosfera, ca un tot, nu te impinge si nici nu te apasa. E doar mediul. Parerea mea 😀
P.S.: AJUTATI-MA!
Pregatesc acum o lista cu intrebari si raspunsuri despre bloguri. Nu este o lista cu “bune practici”, nu este o lista cu “bune maniere”. Vreau sa fie o lista de sfaturi pe care le-am dat eu bloggerilor care erau la inceput, sfaturi date in ultimii ani. Nu este definitiva si nici nu implica obligativitate. Nu este cea mai buna solutie pentru orice blog. E doar o lista care sa ajute incepatorii sa faca primii pasi, pana isi gasesc singuri drumul. Si sunt liniile dupa care m-am condus eu in blogging. Ca e bine sau rau, decideti voi.
Printre pareri ar fi, de exemplu: “Sfatul meu este sa scrieti citet pentru audienta voastra”. Daca audienta voastra stie sa citeasca “vb mn k mam…”, asa sa ii scrieti. Dar daca vreti sa va citeasca mai multa lume, scrieti “vorbim maine ca m-am…“. Prin urmare, VA ROG sa mergeti AICI si sa imi lasati in comentarii intrebari la care credeti ca ar trebui sa raspund intr-o astfel de lista, a incepatorilor.
E doar o imagine, cu un tip vorbind singur (nu, nu e singur, dar asa se semneaza ceilalti 😀 ):
P.S.: nu am dat link catre blog pentru ca nu vreau sa influentez in vreun fel, dar e aici: delfinul.com . Luati si cautati cu copy/paste 🙂
Eu nu suport gentile de laptop. Imi reduc foarte mult din libertatea de miscare (nu pot folosi ambele maini, daca am nevoie, de exemplu), simt ca nu mi se potrivesc etc. Asa ca in permanenta am avut un rucsac pentru laptop.
Cu un an in urma mi-am luat un rucsac la recomandarea lui Patric, de la Altex. M-a costat cam un milion de lei si inca mai supravietuieste, desi a inceput sa se desprinda in bucati dupa vreo 6 luni (o bretea e aproape rupta).
Acum o luna tocmai voiam sa schimb rucsacul cand a venit propunerea lui Dan, de a testa Booq (evident, pastrez rucsacul, ca s-a creat o adevarata legatura intre noi si nu mai vrea sa mai plece). O mica deviere de la subiect: e clar ca atunci cand vrei ceva cu adevarat, iti iese. Acum vreau cu adevarat ca Aston Martin sa imi dea sa testez DB9 vreo juma de an, cu pastrare dupa. Va anunt daca a iesit. Oricum, in cazul rucsacului a mers combinatia.
Acum, despre Booq: eu mi-am ales BOA, care parea cel mai bun pentru ceea ce voiam eu. Un loc unde sa pot cara laptop-ul in siguranta si sa mai pot pune si cate ceva pe langa, daca e nevoie. Si a facut fata cu brio, asta va pot spune.
Mai detaliat:
Misto:
– are Kevlar in material (dupa cum spuneam ieri, e foarte misto in situatiile obisnuite de zi de zi in care te plimbi printre gloante 😛 );
– are o sectiune in spate pentru laptop, care se deschide separat (la rucsacul anterior buzunarul era in interior si era destul de peste mana;
– arata foarte bine (rosul ala in interior e chiar interesant);
– are o gramada de buzunare (acesta e si un dezavantaj, vedeti mai jos);
– dupa doua saptamani nu aveam probleme sa arunc rucsacul cu tot cu laptop in portbagajul masinii sau pe jos in aeroport. Rucsacul e solid, si se si vede. In plus, l-am harait de un perete (neintentionat, evident 😀 ) si tot rezista (nu s-a rupt, nu nimic).
Naspa:
– prea multe buzunare: sa vedeti bucurie la aeroport cand nu imi mai gaseam pasaportul pentru ca uitasem in ce buzunar l-am pus;
– relativ mare (nu foarte, insa) si cam patrat (structura de rezistenta care il face atat de sigur pentru laptop il face si cam rigid);
– cam greu, din aceleasi motive. Daca ai un laptop de 4 kg, mai adauga cele 2kg ale rucsacului si nu te bucuri prea mult. Laptop-ul meu are 2.5kg, deci e ok.
– spatiul nu e bun pentru adidasi si echipament sport sau un hanorac si o geaca. E clar un rucsac de folosit pentru laptop si ceva usor (nu zic de caiete, documente samd pentru care e perfect);
– cand joci fotbal cu el (da :D, am testat cu simt de raspundere 😀 ) nu se duce pe directia buna cand dai un sut sanatos. Asta poate fi insa si problema de la piciorul meu (acelasi zapacit acu 3 luni – Alin, multumesc inca o data ca merg normal 😀 );
– e cam scump. 650RON nu sunt bani putini pentru un rucsac.
Da, arata foarte bine. Da, e solid. Nu, nu e ieftin. Daca te intereseaza partea financiara mai mult, e clar ca nu ti se adreseaza. Gasesti la Altex mai ieftin (dar nu la fel de bun, asta iti spun din experienta).
Eu nu stiu daca mi l-as fi cumparat. 170E mi se pareau multi bani. Acum? Nu stiu, sincer sa fiu. E misto, e sigur-sigur (si laptop-ul oricaruia dintre noi trebuie protejat cum trebuie), dar pretul poate sa il faca mai putin atractiv. Si totusi, daca laptop-ul e important (si datele din el), ai sa ti-l iei. Insa, foarte important, e clar ca nu faci “impulse buying”, deci gandeste-te bine inainte. Ah, pentru cei care cred acum ca merita, in saptamana 23-29 iunie, daca mergi si cumperi de pe magazinele partenere (ale lor) cu codul de reducere “bobbyvoicu” ai 5% reducere. Nu e mult, dar aveti cu ce sa dati 10 beri dupa ce l-ati luat 😛
P.S.: rucsacul poate fi vazut in pozele de la Libertatea.
Ieri am fost la un eveniment organizat de Manafu pentru Capital, eveniment in cadrul caruia cei de la Capital si-au prezentat site-ul.
Am avut si o prezentare, de fapt mai mult text in PowerPoint, dupa cum urmeaza:
1. Cum vad ziarele cititorul:
– Nesofisticat
– Cu acces limitat la informatie
– Inocenti care lesina cand aud injuraturi
– Bureti care accepta orice li se ofera in ziar, chiar daca e scris slab, editat prost sau subiect neinteresant
– Usor de manipulat
2. Cum este de fapt cititorul
– Mai sofisticat
– Mult mai tehnic, in primul rand
– Cu acces la multe surse de informatie
– Cu acces la violenta (verbala si fizica – vizual) de la varste mai fragede
– Intelege sarcasmul, ironia
– Are acces la stirea primara mai repede
– Face parte din comunitati mult mai clar definite
3. Ce sa faci sa “ingropi” un ziar
– Fii plictisitor
– Accepta cu greu schimbarea
– Publica astazi stirile de acum 2-3 zile
– Ignora comunitatea online (preia materiale fara drept samd)
– Nu pune linkuri catre surse
– Asteapta rezultate diferite facand acelasi lucru
– Insulta cititorii
– Minte advertiserii
– Fa jocurile politicienilor
– Nu interactiona cu audienta
– Tipareste prost
– Scrie mult
– Sa nu iti pese de design
– Nu angaja oameni talentati
– Nu da afara editorii si managerii slabi
– Plateste salarii mici
– Nu inova
– Asteapta miracole
4. Ce trebuie facut pentru a evolua
– Incearca idei “nebune”
– Fii diferit
– Fa cititorii sa zambeasca
– Povesti extraordinare
– Fii foarte localizat geografic
– Integreaza servicii
– Grafica, grafica, grafica
– Talent, talent, talent
– Implica intreaga comunitate online
– Da linkuri catre surse
– Asculta cititorii
5. Ce au facut cei de la New York Times
– Au renuntat la plata abonamentului online
– Au lansat o gramada de bloguri
– Au produs podcasturi si clipuri video
– Au adaugat posibilitati de personalizare
– Au lansat Blogrunner, un agregator de stiri
– Integreaza linkuri in posturi
– Au buton de sharing: Digg, Facebook, Mixx, Yahoo Buzz – implica cititorii si comunitatea online
6. Alte ziare care au facut schimbari
– LA Times investeste in reteaua sociala de stiri Mixx.com
– USA Today este o retea sociala in toata regula, cu recomandari, comentarii, profile useri, bloguri samd
– Chicago Sun Times si San Francisco Chronicle au buton de vot pentru toate retelele sociale (folosesc AddThis)
– CNN lanseaza iReport, inclusiv iReport.com
7. In Romania
– Blogsport.ro
– Blogurile HotNews
– Realitatea pune linkuri catre bloguri
– Jurnalisti cu bloguri (Ciutacu, Petreanu, Comanescu)
8. Ca o concluzie
Stop being important, start being interesting
Azi e ultima emisiune inainte de vacanta. Asa ca o sa fie o emisiune lejera, in care putem asculta muzica toata ora. Sau putem povesti una-alta. Sau pot sa raspund la intrebarile puse aici in comentarii. Ceva lejer, oricum…
Veniti la 21:00, pe chat la radiolynx.ro, sa povestim despre Internetul asta. Poate invatam ceva toti… asa, ca inainte de vacanta.
I-am “pacalit” iar pe cei de la Ssangyong si mi-au dat si un Kyron la teste (si urmeaza si Actyon-ul). Si am fost pe Transfagarasan (unde am facut si poze – poze cu masina aici). La Balea m-am vazut si cu Andrei Crivat si Groparu. Care erau cu jumatatile lor, sa nu credeti ca erau impreuna. Adica erau impreuna… eeeee, va prindeti voi.
Am scris despre Kyron pe Automod, ca sa nu va innebunesc aici cu posturi despre masini. Mergeti si voi sa luati masina in drive test, pentru ca e distractiv sa urci dealuri si sa mergi prin santuri… mai ales cand masina nu e a ta 😀 Sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. Vreau si eu sa citesc pe alte bloguri despre masina 😛 Poate eu ma insel cu ce scriu in review.
Dupa ce acum ceva timp am avut ocazia sa conduc SsangYong Rexton, iata ca in weekendul care a trecut am condus SsangYong Kyron. Ceva mai “de oras”, ceva mai elegant ca interior, ceva mai urat, din punctul meu de vedere (imi place mai mult, mult mai mult, Rexton-ul), dar tot mare si cu tractiune integrala. E adevarat, de data asta nu permanenta, avand de ales intre 3 optiuni: tractiune 4×2, tractiune integrala 4x4Hi si tractiune integrala mai 4×4 (4Lo) pentru momentele cu adevarat dificile, cand esti in namol pana la geam. :))
Bun, am luat masina vineri si… ce sa fac? Ia sa urc un deal. L-am sunat pe consultantul meu personal in materie de off-road (eu nu ma pricep deloc, asa ca am preferat sa discut cu cineva care are idee, cat de cat): Cabral. Care m-a dus in Bucuresti (!!) la un deal cu o panta de vreo 35%, urat rau. I-am zis ca nu e intreg la cap, sa se plimbe el cu masina pe deal. M-a convins insa ca e posibil sa urc dealul cu ditamai masina (Kyron-ul e cam din aceeasi clasa cu M-Klasse, dar e mai mare putin, cei de la SsangYong spunand ca e cea mai mare din clasa sa). Nu si pe varul meu care cand a vazut ca incep sa urc a coborat, sa fie sigur ca reuseste sa recupereze parolele din sertarul cu sosete.
Prin urmare, am urcat linistit jumatate de deal si va spun ca e super tare. Nu am crezut ca se poate, dar masina aia de doua tone chiar a urcat dealul. Bineinteles, eu urcam linistit, pana sus, noroc ca m-a trezit ala mare, negru, de respira greu cu “bah!!! vezi ca trebuie sa mai si cobori!!!”. Si am reusit sa cobor inapoi, cu spatele. Urmatorul pas a fost sa urc aiurea pe o panta si asa am ajuns sa fiu pe doua roti (pe bune, aia din stanga fata si aia din dreapta spate), ca sa vad ce sa nu fac! Nu am poze inca, dar am facut cateva si le voi pune pe net.
Buuuun, antrenamentul gata, am hotarat eu cu mine ca nu risc singur asa ceva 🙂 Asa ca sambata am plecat linistit la drum pe Transfagarasan. Auzisem ca a nins, ca nu se circula, ca e drumul prost. Si asa e. Vedeti in poze: zapada de trei ori cat mine pe marginea drumului dar si soare, gauri in drum dar si drum ca in palma. Una peste alta, a fost foarte misto. Mai ales ca nu am fost singur (cititi povestea “pasagerei din dreapta” ceva mai jos) si vremea a fost superba. Prima data in ultimii 3 ani cand am vazut si soare la Balea.
Dar sa revenim la masina 😀
Pe autostrada masina e foarte misto, motorul raspunde mult mai repede cand apesi pedala de acceleratie si nu ai aceeasi senzatie de “explozie” de la Rexton, e mult mai liniara acceleratia. Nu e rau deloc, e chiar foarte misto, pentru ca simti cum se duce.
Am trecut de Vidraru (unde nu se poate urca pana sus, apropo, pentru ca e scara in reconstructie), spre Lacul Balea. Aici am si avut prima problema cu faptul ca masina e mare: nu am vazut o masina care venea din spate cand eu plecam de pe loc. Pur si simplu, din cauza unghiului ciudat al soselei si al faptului ca e masina mare nu am vazut-o. Noroc ca am plecat incet si ca omul venea si el incet, ca altfel sigur avea de ce sa ma injure. Problema nu e o problema a Kyron-ului, ci a masinilor mari in general, din ce mi-am dat seama: ai unghiuri “oarbe” mult mai multe decat la o masina obisnuita, berlina.
Sa ne intoarcem la urcusul spre Balea, insa. Drumul fiind plin de gauri, am observat diferenta intre Rexton si Kyron. Daca primul “plutea” (cum zice Dragos in review-ul sau), Kyron-ul te zguduie destul de bine, chiar la viteze relativ mici (50-60km/h). Luati totusi in calcul ca drumul pana la Lacul Balea e prost tare, plin de gauri, plin de gropi.
In rest, masina s-a comportat bine la drum lung. Ceva mai rigida decat Rexton-ul, dupa cum spuneam, dar bine, oricum. In curbele de pe Valea Prahovei (pe-acolo ne-am intors in Bucuresti) a mers chiar foarte misto, mai ales cand incercam sa ajungem din urma un Ducati care facea slalom superb pe doua benzi 🙂
In Azuga am zis sa testam totusi masina si pe drumuri mai putin bune (avem un prieten care are un prieten care are tractor… 😀 ) si am mers pe drumuri forestiere, am intrat prin rauri (masina inca merge 😛 ), foarte foarte misto 🙂 Nu am avut la dispozitie prea mult timp, dar a fost distractiv, va pot spune fara nici o urma de indoiala. Daca nu ma credeti, mergeti sa faceti drive test cu masina: vedeti la sfarsitul articolului. Puteti merge si voi sa testati masina pe dealuri, indiferent daca sunteti sau nu bloggeri A-list. Tot ce trebuie e sa aveti permis. Si tupeu sa dati telefon.
Bun, revenind la masina. Duminica am mers cu ea prin oras. Si in oras se simte ca masina, in ciuda capacitatilor off-road, e masina de oras: se duce bine cand o calci pe distante scurte (adica din semafor in semafor), e manevrabila si se conduce ca o masina mult mai mica, urca pe borduri lejer, merge repede si, mai important, impune respect pe sosea. Nu iti taie nimeni calea aiurea, nu te trezesti cu nimeni depasind aiurea din spatele rau sau scurt in fata ta.
Interiorul
Interiorul e mult mai placut decat la Rexton. Culoarea crem, chiar daca mie personal nu imi place, pentru ca se murdareste usor, chiar arata bine. Interiorul are putin plastic, avand multa spuma nu-stiu-de-care, care insa arata foarte bine.
Eu am avut in test o masina aproape full (piele, controale electrice la scaune samd), asa ca am avut, din nou, ocazia sa imi dau seama ca nu imi plac masinile cu piele pe scaune. Mori de cald cand intri in ele si au stat in soare, ti se lipeste de spate daca transpiri samd. Dar se potriveste cu interiorul.
In general bordul arata bine (mai bine decat la Rexton), cu grupare circulara a butoanelor, dar au niste butoane tare prost puse pe consola centrala, pe care le loveam in permanenta cu piciorul (sunt ditamai omul, da?). Mai mult, pozitia la condus e cam inalta pentru cum imi place mie si volanul tot nu are reglare in adancime.
Sistemul audio era super tare: DVD, CD, Radio, Bluetooth, ce voiai. Sistemul era insa adaugat ulterior, pentru ca nu mergeau controalele de pe volan, ceea ce e cam aiurea, dupa ce te-ai obisnuit cu ele.
Portbagajul e mare pentru o masina de clasa ei. E chiar imens, as putea zice. Numai bun pentru o plimbare cu prietenii prin tara.
Cam atat zic eu.
Ce zice ea, de pe scaunul din dreapta
De cele mai multe ori la drum lung pasagerul din dreapta se foarte plictiseste, iar daca n-are un volan în plus ca-n reclama asta prea rar gaseste ceva interesant de facut care sa implice în mod direct masina în care se afla. Si serios acum, cât sa te uiti în oglinda? 😛
Cum volan n-aveam si nici sa conduc si eu ditamai bestia nu prea ma-ncânta (desi..pe când un test drive cu-un Hummer? 😀 ) am descoperit o jucarie excelenta în rotitele si butoanele pentru reglat scaunul, perfecte pentru un om care n-are stare. Asa ca mi-am facut singura stare (sau sedere, nah), numai ca era înainte-înapoi si din ghemuit în departat cu scaunul, iar pentru senzatii tari le încercam concomitant, în timp ce se accelera masina. Super tare.
Partea nu atât de tare e ca pe serpentine o astfel de actiune cam distrage atentia soferului, însa nu pe-atât de mult pe cât o atrage pe cea a altilor soferi, care se mai speriau de persoana ridicata din senin cu tot cu spatarul scaunului. Rise from the dead, nu alta. Foarte distractiv 😀
Per total masina e cam urâtica de felul ei, dar oricum tipele nu se uita la fizic, decât la calitati, asa ca unei tipe sigur i-ar placea, pe când tipii vad la ea doar pielea fina si nu forme prea grozave. Nu ca ar avea cine stie ce forme, dar serios ca merge. Foarte bine merge, însa doar prin oras, ca la drum lung se descurca doar bine, fiindca e nitelus cam rigida. Iar daca tot suntem la capitolul asta, masina e si un picut stresanta, cu tiuitul ei de pus centura si cu torpedoul mic, ca de pitzipoanca, la ditamai animala. Atât de mare încât un Ducati care o ia la goana pe lânga zici ca-i un tântar nervos.
Cu toate astea însa masinuta e misto, arata foarte ca lumea în interior, are o gramada de chestiute care usureaza condusul si e-n elementul ei prin oras. Nu ca i-ar fi rusine sa mearga desculta prin râuri de munte si pe drumuri forestiere, dar pare ca-i place mai mult agitatia oraselor mari si grabite.
Concluzie:
Mie mi-a placut mai mult Rextonul. E mai pe gustul meu. Dar Kyron-ul nu e rau. Mai ales la 25-30.000E full options. Toate pozele le aveti aici.
Daca nu ma credeti, dupa cum spuneam, mergeti si faceti drive-test. Si scrieti si voi pe bloguri. Cum? Asa: Sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. In plus, daca va place si hotarati sa o cumparati, aveti si reduceri de pana la 18%. Ceea nu suna deloc rau. Asa ca mergeti si testati, sa nu imi spuneti ca vorbesc aiurea. Daca aveti dubii, scrieti-mi pe mail la bobby_voicu @ yahoo.com sa va dau mai multe detalii. Chiar vreau sa citesc si alte drive-tests, nu are nimeni curaj sa sune? 😛
Eu inca nu ma hotarasc ce anume sa fac, asa ca poate prind idei de la voi 🙂
Prin urmare: ce faceti in vacanta asta? Ce aveti de gand sa faceti? Unde mergeti, ce vreti sa cititi (:P), pe cine vreti sa cunoasteti?
P.S.: in mod cert vreau sa plec din Bucuresti