Update 2025: in 2016 am vandut jocurile, moment in care ajunseseram la 40,000,000 de download-uri/install-uri si vreo 3-4 milioane de jucatori zilnic in vreo 5-6 jocuri lansate. Dupa care eu mi-am luat o pauza “scurta” care s-a dovedit prea lunga din cauza COVID. In 2024 am pornit Mixrift.
Articolul original, scris in 2013, mai jos:
Zilele astea Mavenhut e in finala “Startup of the year” in Romania, competitie organizata de The Next Web. Asa ca e un moment propice sa aruncam o privire asupra 2012, anul in care am ajuns de la 0 la o investitie de 550,000 Euro.
2012 a parut, din multe puncte de vedere, 3 ani prinsi intr-unul singur.
Dublin: inceputul “lean”
Primele 4 luni au fost lunile de Startup Bootcamp Dublin.
Am fost 3 cofondatori (Bobby, Elvis si Cristi) care am stat zi si noapte pe un singur proiect, fara alte distrageri majore. Desi una dintre cele 3 iubite a “cazut la datorie”, nerezistand distantei. Ceea ce nu a fost extrem de bine, clar.
Si totusi, nu cred ca am mai ajuns la nivelul respectiv de efort si eficienta ulterior. Am mancat, am baut si am respirat Mavenhut. Impreuna 🙂
Am invatat, printre altele, ca “pivot” e un cuvant prea des folosit, dar ca Lean Startup e un concept extraordinar. Am testat ideea noastra inca inainte de a avea prima linie de cod scrisa, punand un formular pe un site si trimitand 200 de oameni pe el cu Facebook Ads. Si vreo 150$ cheltuiti. Asa am aflat ca un Solitaire multiplayer nu e chiar o idee rea. Dimpotriva!
De altfel, primul workshop la care am participat in Dublin a fost unul cu Ash Maurya, care ne-a clarificat foarte mult conceptele. Dupa Lean Startup a lui Eric Ries, Running Lean e cartea pe care ar trebui sa o cititi cand creati produse sau va ganditi sa incepeti un business nou.
Ca sa va faceti o idee, Elvis a facut 400 de deploy-uri in prima luna de Solitaire Arena. E adevarat, facea cam 15 pe zi, atat de rapid era ciclul de invatare si implementare. Si da, era vorba de cate un bug pe deploy, de cele mai multe ori, dar asta ne permitea sa invatam imediat ceva nou. Si iar, si iar, si iar.
Eu am invatat ca faptul ca vorbesc la conferinte de 8 ani nu ajuta cu nimic cand trebuie sa spui cat mai multe in doar 5-6 minute, la Demo Day. Si cand de asta poate depinde investitia in compania ta. Mi-a luat aproape 3 saptamani sa ajung la o varianta cat de cat ok. Care a fost data peste cap de faptul ca a picat microfonul. De doua ori.
Tot la prezentare am aflat ca a intra pe scena ca un boxer in ring, cu halatul pe tine si manusile pe maini (sort of!) la propriu, e o modalitate sigura ca investitorii potentiali sa te tina minte. Mai adauga un microfon care nu merge, o “revenire” spectaculoasa, slide-uri cu numere reale si am rezolvat: fiecare persoana de-acolo ne-a retinut.
Intr-un final, Dublin a fost locul in care probabil am avut cea mai mare eficienta si productivitate. Daca exista un singur motiv pentru care insist ca echipele de fondatori sa plece la diferite acceleratoare, acesta e: timp de 3 luni nu veti face altceva. Veti visa proiectul vostru, veti respira proiectul vostru. Iar 3 luni de coabitare (!locuit impreuna!) iti arata clar daca te poti intelege cu partenerii tai pe o perioada mai lunga de timp.
Dupa Demo Day a urmat o zi de dezamagire crunta! In ciuda asteptarilor, nu am primit nici o oferte pe loc, atunci, in seara aia. Desi asa auziseram noi de la americani :))
Noroc ca de-a doua zi au inceput sa sune investitorii si, o saptamana mai tarziu, aveam 8 oferte de “seed investment” (pana in 100,000 euro) pe masa.
Bucuresti: o vara fierbinte
Si asa a inceput o vara de foc. Si la propriu, si la figurat. Al doilea an, practic, din 2012, desi au fost numai 3-4 luni, a inceput in mai, in Bucuresti. La 35 de grade, intr-un birou fara aer conditionat. Cu discutii continue cu investitorii cu care apucaseram sa discutam deja si cu noi discutii cu investitori noi. Ofertele nu lipseau, dar toate erau pentru sume mici, care nu ne-ar fi ajutat foarte mult.
Vara a devenit si mai fierbinte cand am inceput sa ne lovim de faptul ca, totusi, de 6 luni traiam mai mult din economii. Iar economiile au un talent deosebit din a nu creste daca nu generezi venit de nici un fel. Dimpotriva. Un site mai vechi vandut la momentul oportun ne-a mai oferit o perioada de respiro, dar una dintre lectii a fost ca nu vrei sa negociezi cu “burta goala”.
Din fericire, am castigat Competitive Startup Fund, o competitie a Enterprise Ireland care ofera 50,000E, trimestrial, catre 15 startup-uri din Irlanda (unde am pornit Mavenhut, deci eram eligibili). Nu am luat banii, pana la urma, insa ne-a oferit o plasa de siguranta suplimentara, care ne-a permis sa discutam mai linistiti cu investitorii potentiali cu care discutam deja.
Intre timp, produsul crestea, userii jucau din ce in ce mai mult, aratam din ce in ce mai mult “traction”. Puteam, astfel, sa discutam cifre cand ne vedeam cu cei interesati sa bage bani. Si nu cred ca a fost ceva mai important in discutiile noastre decat faptul ca puteam spune “80% din userii nostri sunt femei peste 25 de ani, care joaca in medie cam 10 meciuri pe zi”. Am aflat ulterior ca majoritatea start-up-urilor in situatia noastra (early) nu aveau nici cea mai mica idee despre astfel de lucruri. Dar noi aveam experienta anterioara a lui Cristi, care a lucrat in Berlin timp de 6 luni analizand zi de zi astfel de numere si informatii si intelegand cat de important e sa urmaresti si sa masori orice de la bun inceput.
Spre sfarsitul verii am inceput sa intru si eu mai mult in paine, avand in vedere ca eu ma ocupam de partea de business, de partea juridica samd. Deja discutiile cu investitorii erau si mai avansate, incepusera sa apara in peisaj si avocatii, estimarile de costuri si venituri aveau din ce in ce mai mult sens, numerele incepeau sa capete substanta.
Craciunul a venit mai devreme!
Si am intrat in al 3-lea an din 2012: toamna. Si prima transa din investitia SOS Ventures. O transa, insa, de a carei utilizare depindea restul investitiei. Era o transa mica, de 50,000E. Eram in stare sa scalam ceea ce faceam in momentul in care aveam si niste bani de cheltuit? Ei, ati fi surprinsi, stiu, dar da, am fost in stare :))
La inceputul lui septembrie am aflat ca prea multi useri, prea repede, nu fac bine. Pentru ca in 3 zile ne-a picat serverul de 5 ori. Dar ne-am adunat si in doar 2 luni am livrat KPI-urile stabilite cu SOS Ventures. Si cateva zile mai tarziu, la ora 1 noaptea, am trimis sms-ul minune co-fondatorilor mei: Craciunul a venit mai devreme!
Avocatul nostru tocmai ne anuntase ca toate semnaturile erau pe contract iar banii vor fi livrati a doua zi.
Principala lectiei a acestei ultime perioade? Investitorul poate fi un partener foarte bun, daca asta iti doresti si faci efortul necesar. Am invatat ca trebuie sa comunicam in permanenta, pentru a nu fi nevoiti sa reluam 3 luni de eforturi si sa le explicam in 20 de minute. Am invatat ca poti spune “nu am idee ce sa fac aici” fara sa insemne ca nu mai iei investitia sau ca esti un antreprenor slab.
Intr-un final, 2012 s-a terminat bine. Fara zile libere de sarbatori, e adevarat, pentru ca, in ciuda a ceea ce credeam noi (ca lumea nu sta pe calculator de Craciun), am avut trafic din plin. Si jucatori care voiau sa joace si, de ce nu, sa cheltuie 🙂
Da, 2012 a fost anul in care am pornit de la 0 si am ajuns la o investitie de 550,000Euro ($700,000).
