Archives for May 2011

La mijlocul anilor 90 toata lumea lua inginerii in ras: ca sunt prea multi, ca nu sunt job-uri bine platite samd. Ca oricine poate iesi inginer, erau o gramada de bancuri pe seama lor… tineti minte, probabil.

Nu am avut niciodata parerea asta, pentru ca am in familia extinsa un inginer genial (brevete peste brevete de inventii – e vorba de unchiul meu), un var e inginer constructor samd. Cu toate astea, nu era ca si cum avem vreo admiratie deosebita. Toata cursa asta prin tara, insa, pe la fabricile Siemens, m-a convins ca ar fi cazul sa imi reevaluez modul de a gandi.

Pentru ca lumea noastra nu ar putea exista fara ingineri. Fara oamenii care pun, la propriu, lucrurile in miscare: de la cei care fac tehnologie pentru telecabine, pana la cei care fac tehnologii pentru tramvaie si trenuri – da, Siemens e prezenta la Fabrica de Vagoane Arad, la Telecabina din Sinaia. Apoi, la SIMEA, am vazut cum se fac transformatoare, cum un nene ia o bucata de plastic verde si o transforma intr-un acumulator, sau placa de memorie pentru calculator sau, sau, sau…

Ideea e ca toate astea nu par asa de interesante ca atunci cand esti acolo si vezi cum pleaca placa aia de la un moment si 5 minute mai tarziu e plina de mici piese electronice. Sau te uiti uimit cand afli ca peretele vagoanelor se indreapta cu un magnet imens pe o parte, iar pe partea cealalta se incalzeste foarte tare metalul, lucru care provoaca un fel vacuum (daca am inteles bine). Nu am idee, ceea ce ma face sa fiu si mai uimit de ceea ce poate face mintea omeneasca. Ca sa nu mai zic, iar, despre lichidul in care mi-am bagat telefonul…

Astazi mi-as dori ca, din cand in cand, sa pot vedea lumea cum o vad inginerii. Nu ma vad facand asa ceva, dar as vrea sa pot intelege 🙂 Si da, azi va vand inginerii:P

In weekend eram in parc. La fostul 23 August, actualul Lia Manoliu. Ma plimbam linistit, cand am realizat ceva: era curat, erau oameni de toate varstele pe role, copiii se jucau pe undeva, lumea se plimba sau statea pe banca, eu abia ma dadusem cu hidrobicicleta (pe un lac cam jegos, e drept), facusem poze unor boboci de rata care invatau sa se descurce…

Acum 10 ani lumea spunea ca noi, romanii, nu suntem in stare sa pastram ceva curat sau sa nu distrugem. Si nu e asa, chiar nu e. Avem locuri frumoase, oameni frumosi. Da, avem si oameni rai, avem si stirile de la ora 5. Dar astea sunt peste tot in lume, doar ca noi punem accent doar pe ele.

Drama noastra? Credem despre noi ca suntem mai rai decat suntem. Nu ne credem in stare sa fim normali. Desi, incet-incet, deschidem ochii.

Da, astazi va vand normalitatea.

Sunt plecat saptamana asta in Siemens “Amazing” Race. Sa concurez, cum ar fi, cu doua echipe, una formata din Nebuloasa si Alina, iar una din Alex Radescu si Radu.

Nu ma asteptam sa ma distrez asa de tare :)) Chiar nu ma asteptam. Am innebunit lumea pe Twitter si Facebook cu un concurs de like-uri – singurul la care am participat vreodata :), am facut un mic treasure-hunt – dupa ce imi fusese deschis apetitul cu cel pentru Pirates of the Caribbean… aproape ca ma simt ca intr-un training camp in care fac tot felul de task-uri.

Ideea e ca, in ciuda faptului ca alergam de nauci, ca ne distram samd, noi incercam sa comunicam si mesajul Siemens: ca fac lucruri de toate feluri, de la automatizarea telecabinei din Sinaia pana la o solutie anti-incendiu care, insa, nu ataca electronicele (vezi aici un filmulet facut cu iPhone-ul meu bagat in lichid: nu am bagat HTC-ul Desire Z pentru ca nu voiam sa mi se strice, lucru care oricum nu s-a intamplat). Sau am vazut productia de la SIMEA Sibiu, unde se fac, de exemplu, calculatoare de diagnosticare pentru masini, aparate folosite de BMW si VW in Romania.

Comparatie cu Redescopera Romania? Bineinteles, e altceva. Redescopera e total diferit: mai meditativ, mai de legatura si prietenie. Siemens “Amazing” Race redescopera spiritul nostru competitiv. Azi, de exemplu, am lasat celelalte doua echipe, si organizatorii, in ceata complet cand, interpretand aiurea ceva, am disparut 30 de minute de la locul concursului, pentru ca nu voiam ca celelalte echipe sa stie. Sausa ma fi auzand cum oftam cand mi-am dat seama ca am castigat concursul de like-uri la doar 1 (un) like diferenta. Pentru ca, asa cum ii spuneam lui Nebu, eu eram ferm convins ca am pierdut. Si, desi am venit sa ma distrez, VREAU SA CASTIG!!! Intotdeauna. Daca pierd, asta e, ma bucur ca am fost acolo. Dar daca tot am fost, nu as putea sa si castig? 😀

Si sa nu credeti ca nu mai suntem prieteni. Mai suntem. Doar ca acum suntem si concurenti. Si ne certam, nu lasam adversarii sa deschida usa samd…

Urmariti desfasurarea, in continuare, pe pagina mea de Facebook (nu pe profil, pe PAGINA), ajutati-ma sa raspund gasind solutii pentru quiz-uri (cu intrebari din solutiile de dezvoltare durabila a Siemens) si, de ce nu, poate castigati un premiu 🙂

Azi am dat de acest articol. Scris de cineva caruia se vede ca ii pasa (spre deosebire de altii care au mai zis cate ceva pe tema asta, chiar nu simt malitiozitate in text).

Initial am vrut sa scriu un comentariu, dar era mai mult de scris. Ma gandeam chiar duminica, atunci cand am scris ultimele 4-5 articole, ca nu mai apuc sa scriu ceva pe blog si ca, daca nu ar fi articolele publicitare (sau care sustin campanii in care firma mea este implicata), nu as mai scrie deloc. Pentru ca, in acest moment, simt ca nu am nimic de zis: nici despre online-ul romanesc (despre care nu am scris nici inainte, indiferent de ceea ce credeam, nu am sa scriu nici de-acum incolo, pentru ca prefer sa imi pastrez opiniile despre asta pentru mine), nici “din suflet” (pentru ca am scris cam tot ce voiam sa scriu in primii ani :P).

Comparatia cu Orlando nu isi are locul, din pacate, din cauza ca eu am fost mai intai blogger, ulterior manager de companie mare. E mai simplu sa faci blogging fara sa faci bani cand nu asta e sursa ta de venit :)) Nu ma deranjeaza comparatia cu el, dimpotriva.. Sper doar ca la un moment dat sa spuna cineva si ca eu sunt mai bun manager decat el, asa cum se spune despre el, in articolul mentionat, ca e mai bun blogger decat mine 😀

Oricum, concluzia e ca blogul meu va fi, de azi, “site cu articole publicitare scrise, de obicei, din suflet” – pentru ca articolele despre Romania, de exemplu, sunt articole scrise din suflet, chiar daca sunt parte dintr-o campanie. Testele cu masini sunt facute din pasiune, pe care o am dinainte de a avea blogul, acum doar mi-e mai usor sa le obtin. Campaniile pentru diferite branduri sunt facute din cauza ca imi place sa experimentez, sa invat lucruri noi, sa imi testez limitele. Proiectele proprii sunt exact asta: proiecte proprii… samd. Asta pe langa faptul, evident, ca aduc si bani.

Gata, ma intorc la pregatirea pentru Siemens “Amazing” Race. Apoi la Redescopera Romania. In timpul asta, promit ca ma duc zi de zi la munca la Intact Interactive. Din iulie am sa ma intorc la blogging 🙂

Am pus-o pe SlideShare, scuze pentru intarziere:

Cred ca am sa fac anul asta peste 20.000 de km prin tara la volan, numai in evenimente legate de bloggeri. Ceea ce nu stiu daca e de bine sau de rau.

Anyway, pe la inceputul anului am fost contact de Siemens (prin agentia de comunicare Pi2) pentru a participa la o competitie intre bloggeri. Foarte frumos, ati spune, dar ce e asa de interesant? Eh, conceptul de Amazing Race, adaptat pentru ceea ce era nevoie. Suntem trei echipe de bloggeri (una de fete, formata din Nebuloasa si Alina, una cu un blogger de tehnologie – Alex Radescu) si, pentru ca e o CURSA, trebuia si o echipa de oameni pasionati de auto, nu? Adica eu si Razvan Baciu de la trafictube.

Buuuun, ce trebuie sa facem noi? Sa mergem cu masina prin tara, din loc in loc, sa rezolvam, cu ajutorul vostru, niste quiz-uri, sa indeplinim niste task-uri si, la sfarsit, sa ne laudam cu asta 😀 Exista si un premiu, pentru bloggeri, o excursie de un weekend la Copenhaga, un oras verde, pentru ca toata cursa asta are ca baza promovarea tehnologiilor verzi ale Siemens. Dar discutam imediat de Copenhaga.

Care e mecanismul de social media, insa? Ei bine, dupa cum spuneam, noi trebuie sa rezolvam niste quiz-uri (mai multe intrebari cu raspuns usor de gasit pe Google) si nu avem voie sa cautam noi rezolvarea pe net, trebuie sa ne-o dati voi 😀 Eu doar pun intrebarea pe pagina mea de Facebook (pe pagina, pentru ca e publica), si o sa asteptam raspunsul 🙂 ca prostii, daca voi nu sunteti acolo, deci repede, pregatiti-va de participare 😀

Si acum vine si partea mea, care e oarecum diferita de a celorlalti participanti: voi da niste premii, dupa cum urmeaza (am schimbat ceva, pentru ca era impotriva regulamentului).

1. 4 premii a cate 40E, trase la sorti zilnic pentru cineva dintre cei care ne-au ajutat in ziua anterioaradoua premii a cate 60E, marti seara si joi seara, pentru cei care ne-au ajutat in cele doua zile anterioare – tragere la sorti
2. un premiu de 80E pentru unul dintre userii nostri care ne-a ajutat in toata saptamanaun premiu de 120E dat la sfarsitul saptamanii prin tragere la sorti, pentru cei care ne-au ajutat in toata saptamana
3. Marele premiu, in situatia in care castig eu cursa, plecarea de la Copenhaga (pe care o “donez” cititorilor mei), pentru unul dintre cei care ne-a ajutat in saptamana concursului. Totul cu conditia sa scrieti ulterior, la mine pe blog, despre plecare, sa povestiti cum vi s-a parut Copenhaga (daca tot nu ajung eu 😛 ).

Nu in ultimul rand, vom mai lua cu noi, cate doua zile (de pe 23 pe 25 si de pe 25 pe 27), doi bloggeri care vor sa participe, bloggeri din zona Sibiu, Cluj, Arad, Timisoara. Acesti bloggeri vor merge cu noi in urma comentariilor de aici de pe blog, la acest articol, in care sa ma convingeti ca merita sa mergeti cu mine si cu Razvan. Nu am idee cum sa ma convingeti, dar tine de voi 😀 Cei doi vor merge cu noi, vor sta la hotel cu noi, vor manca cu noi, singura faza e ca se vor intoarce cu trenul acasa 🙂

Bun, vi se pare interesant? Mie da, abia astept, sincer sa fiu 😀 Nebu, Alex, pregatiti-va… venim!! 😀

P.S.: nu uitati: comentati aici, pana vineri, sa va pot anunta: de ce v-as lua cu mine si cu Razvan in masina in aceasta cursa?

De ieri sunt incantatul posesor al unei soparle Gecko Leopard. Subliniez ca e leopard pentru ca nu se poate catara pe tavan (e soparla de zona stancoasa, are unghii, nu ventuze).

Sincer sa fiu, nu mi-am imaginat niciodata ca voi avea o soparla. Caine, da, motan, da, in nici un caz soparla. Sunt scarboase, nu, de ce as vrea una? Ei, adevarul e ca Gecko-ul meu (nu are inca nume pentru canu mi-am dat seama daca e baiat sau fata :D) nu e deloc scarbos. Dimpotriva, e super misto, caraghios si precaut. Dupa ce l-am luat pe sus, lucru care nu cred ca ii place prea mult, acum se uita foarte urat la mine cand ma apropii, desi nu refuza viermisorii pe care i-i dau ca pranz, cina si mic dejun.

Anyway, cum am ajuns in posesia brontozaurului? Datorita Desperados, berea cu tequila care se lanseaza in Romania cu o petrecere nebuna 🙂 La fel de nebuna si neconventionala pe cat e brand-ul. Nu ma credeti? Uitati-va ce chestie super misto au facut cu YouTube acum ceva timp (primii care au facut un astfel de TakeOver, din ce stiu eu): click AICI ca sa vedeti, ca nu poate fi embeduit.

In Romania Desperados face ceva la fel de neconventional, invitand bloggeri de top sa participe la eveniment folosind logo-ul berii, vestita soparla Gecko. Si cand spun folosind logo-ul nu inseamna ca au desenat o soparla pe invitatie, spun ca au oferit fiecaruia cate una ca animal de casa (evident, daca doresc sa o pastreze). Pana la urma, ce poate fi mai neconventional decat un animal exotic? 🙂 De altfel, daca ati urmarit pe Facebook si Twitter, veti vedea ca e o adevarat nebunie cu soparlele 😀

Mai mult decat atat, bloggerii invitati sa participe in campanie au posibilitatea sa influenteze modul in care este perceput brandul invitandu-si cititorii la petrecere in moduri cat mai haioase si mai deosebite. Cate 10 invitatii merg de la fiecare blogger catre voi, pentru ca e o petrecere de neratat. Nu de alta, dar eu ma intorc de la Timisoara special pentru asta, la fel si Alex Negrea sau Chinezu.

Chiar sunt curios cum va fi petrecerea. Eu am avut 3 ani o discoteca si, credeti-ma, au fost petreceri destul de haioase acolo. De acord, nu am avut tatuaje live, trupe mari, dar totusi, reuseam sa ne distram (am avut lansare de iaurt 😀 ). In plus, eu nu prea merg la party-uri (au fost destule in aia 3 ani, inca imi revin), asa ca as vrea sa fie cu adevarat ceva deosebit. Ma intreb daca fabrica va face fata la cei veniti sa ii vada pe Suie Paparude, Sistem samd.

Ah, si ca sa inchei, ca tot e brandul Social Media friendly, se pare 😀 Cica vor avea si twitter stream acolo, ca sa stie lumea ca suntem acolo. Abia astept twit-uri de genul: “Domnisoara draguta de la capatul barului, vrei sa vezi Gecko-ul meu? Nu, pe bune, chiar e vorba de soparla” 😛

Ideea e ca Social Media nu e doar de forma in campanie, brandul chiar promite ca va lua in calcul ce spun oamenii despre el si se va adapta ca atare, pentru a crea ceva cu adevarat specific local. Nu-i asa ca e frumos? Eu sper, totusi, sa nu renunte la logo si sa ne trezim in loc de un Gecko cu vreun zimbru sau urs carpatin. Ah, da, astia sunt luati de alte beri… ce bine >:)

Daca vreti sa veniti, puteti participa la concursurile facute de urmatorii, printre altii:

David Pripas
Auras Mihai
Cosmin Tudoran
Manafu
Pandutzu
Adrian Ciubotaru
Chinezu
Alina Constantinescu

Cat de tare 🙂

Bogdana zice si ea Da

Ma bucur pentru ea mai mult decat m-am bucurat pentru mine la Yahoo! :))

Redescopera Romania in Bucovina si Maramures s-a terminat de ceva timp si, ca de obicei, imi ia ceva timp sa reintru in fluxul normal al vietii si sa imi trag rasuflarea pentru a scrie un post de final. Un final care a venit greu pentru ca am reusit sa prelungim cu inca jumatate de zi plecarea, ocolind cu 250 de km pentru a ajunge in Bucuresti.

Ca de obicei, Redescopera e, mai mult decat despre locuri, despre oameni. Atat cei pe care i-am intalnit pe drum (si ce oameni frumosi are zona aia, incredibil), cat si cei care au fost alaturi de mine in plecare. Nu va mai zic de soferi, pentru ca Doru, Augustin, Adi, Razvan si Nebu s-au comportat extraordinar, conducand uneori cate 500 de km pe zi, pe drumuri execrabile. Ana si Anca au organizat totul asa cum trebuie, astfel incat sa nu simtim ca facem 3000 de km in 7 zile.

Insa oamenii care au mers cu noi acum sunt la fel de deosebiti ca cei din prima plecare. Si stau acum si zambesc de fiecare data cand imi aduc aminte cate ceva:

Corina Scheianu – KorinaMS, pentru cei care o stiu de pe twitter, e un bulgare de energie. Nu cred ca am vazut-o vreodata stand locului sau fara sa zambeasca.
Auras – Auras e… ciudat 🙂 Citindu-i blogul te astepti sa fie tot timpul cu gura pana la urechi, numai cu prostii in cap. Si nu e. Cel putin nu mi s-a parut asa. Desi, trebuie sa recunosc, uneori face glume bune 🙂
Claudia – Claudia ne-a distrat enorm cand, in prima zi, ajunsi in zona ei natala, a inceput sa vorbeasca cu un puternic accent moldovenesc. Asa, deodata, de ne-am speriat toti, am crezut ca am luat pe altcineva in masina la un popas 😀
Psaico – toata lumea zicea ca e tacut, mie nu mi s-a parut. Dimpotriva, la un moment dat vorbea cel mai mult din masina. In mod cert i-a luat ceva timp sa vorbeasca, da si cand a vorbit…
Andra Zaharia– Andra e… Andra 🙂 mana mea dreapta de ceva vreme si omul pe care ma pot baza oricand am nevoie.
Andreea – nu stiu ce m-as fi facut daca Andreea nu avea o unghiera la ea 🙂 As fi supravietuit, in mod cert, dar ma bucur ca nu a fost cazul :)) Andreea, sper ca ti-ai recuperat-o, pana la urma, pentru ca am aflat ca nu e ok sa uiti sa dai o unghiera imprumutata de la o tipa, pentru ca e un instrument extrem de important.
Andrei Crivat – e prietenul meu de ceva ani si ma enerveaza cel mai mult dintre toti prietenii mei. Dar am inceput sa ma obisnuiesc si cu asta, nu de alta, dar presimt ca il voi enerva si eu pe el in urmatoarea perioada 😀
Oana Bratila – sau Oana “Du PET-ul la gunoi!” Bratila. Ea a fost omul care sa ne tina din scurt cand a fost vorba de aruncat un ou kinder in apa sau de a aduna PET-urile de la orice oprire (cele lasate de altii, noi tinem la tara asta). Pana la urma ne-a enervat asa de tare incat am vrut sa o aruncam in rau. Nu ne-a lasat inima, totusi.
Dragos Asaftei – un pusti care face niste poze extraordinare. Toti participantii au uitat sa mai faca poze pentru ca “face Dragos”. S-a adaptat mai greu, dar a fost parte din echipa in permanenta si, la un moment dat, era unul dinter cei mai importanti, pentru ca trebuia sa surprinda tot ceea ce noi admiram.
Carmen Rusu – m-a surprins pentru ca o stiam tacuta, dar s-a dovedit a nu fi asa. Dimpotriva. Mai mult, faptul ca lucreaza la Kaspersky a facut sa se potriveasca perfect cu urmatoarea participanta 🙂
Ligia Adam – lucrand la Bit Defender, a facut pereche perfecta cu Carmen in a ne proteja de virusi. De toti virusii 🙂
Vali Petcu – Zoso a fost el insusi: aproape uman uneori, pentru ca alteori sa fie iarasi Zoso. Pun pariu, insa, ca nimeni nu se gandea ca, la sfarsit, tuturor le va parea rau ca il lasam in Brasov.
George Andone (Cucuruz) – a fost o surpriza pentru toti. “Copilul” grupului, in ciuda faptului ca e mai in varsta decat Dragos si a inaltimii, era omul pe care il puteai folosi ca element de analiza a unei tipe inainte de a o vedea: daca o saluta Jorj (cum ii spuneam), puteai fi sigur ca e urata 😀

Nu v-am spus despre toti pentru ca am scris despre ceilalti in acest post. Pana una-alta, un Paste extrem de fericit pentru noi toti, facut intr-o zona de poveste (daca ar avea si drumuri bune, ce bine ar fi). In iunie plecam iar si nimanui nu ii vine a crede ca deja s-au terminat doua plecari.