Archives for March 2011

Acum 7 ani am inceput sa lucrez in online, iar in primavara lui 2005 am primit primul meu cec Google Adsense si mi-am pus problema unde il incasez. Am cautat la toate bancile si singurii care aveau idee erau cei de la BRD. Mai cu ajutorul si rabdarea mea, mai cu interesul unei tipe foarte misto si rabdatoare de la front office, am reusit sa ne dam seama in vreo ora ce trebuie sa facem ca sa pot incasa cecul respectiv in vreo 45 de zile (parca). Atunci mi-am facut primul cont la ei, primul card samd.

Ulterior, mi-am dus firma la ei, toate conturile personale etc. O mare parte din banii castigati au intrat si iesit din conturile BRD-GSG. Evident, au mai fost momente cand ma mai enervam, dar in general era ok, asa ca efortul de a ma muta era mult prea mare ca sa imi fac elan sa ma mut. Pana azi. Astazi m-am dus linistit sa imi schimb cardul pe firma, pentru ca a expirat si era necesar. Acum 3 saptamani, cand am intrebat, mi-au zis sa vin intre 20 si 31 martie. Nu am apucat decat azi. Cand mi-au zis (doua doamne, altfel nu se putea, in acelasi ghiseu) ca nu s-a mai activat reinnoirea automata pentru ca am in contul PERSONAL pe dolari o datorie de 11$. Da, pentru ca “va cauta dupa CNP”. Si se pare ca nu se putea sa dea de mine altfel, desi i-am sunat acum cateva zile sa ii intreb altceva. Mai mult, se pare ca am datoria de 370 de zile, deci au cam avut timp sa imi spuna si sa imi comunice.

Bun, zic, asta e, ma duc sa scot cash de la bancomat in seara asta, cat mai am timp si nu a expirat cardul. Dar se pare ca “sfarsitul lui martie” inseamna ca la ora 23:00 e cardul expirat deja.

Sa nu credeti ca e prima data: acum 2 ani m-au lasat fara bani in mijlocul tarii, cu prea putini bani ca sa ajung in Bucuresti (noroc ca nu am facut plinul si am fost inspirat sa incerc sa scot de la ATM). Din cauza ca imi expirase cardul. A trebuit sa gasesc pe cineva care stia pe cineva care locuia in apropiere sa pot sa imprumut. Apoi pe valea Oltului mi-au blocat cardul pentru ca il folosisem in Londra, la un ATM compromis. Foarte dragut din partea lor. Mai putin partea in care nu mi-au zis si era sambata. Si acolo am avut noroc pentru ca desi pusesem benzina, un prieten care venea din urma mi-a dat bani si am platit. Dupa vreo 20 de minute. Mai multe despre BRD am scris pe blog, asa ca puteti gasi aici alte articole.

Probabil ca nu le va pasa prea mult de acest articol. Nici nu ma intereseaza prea mult, sincer sa fiu, voiam doar sa ma descarc si nu mai am voie sa sparg geamurile masinii, ca cica nu e a mea inca 😀

Concluzia: pe cine sa aleg sa ii inlocuiesc? Cineva mi-a recomandat ING, altcineva BT. Evident, si BCR, ca tot am scris despre ei, e o optiune. Nu uitati, vreau o banca unde sa existe un tratament mai bun pentru IMM-uri. Voi aveti experiente mai bune cu alte banci?

P.S.: nu, nu e nici o campanie, in ciuda articolului anterior, din campania BCR. Chiar am ajuns la limita (in plus, sora-mea e cea care trebuie sa alerge sa rezolve asta acum, ca are imputernicire pe firma, cat eu sunt detasat 😀 ).

Sincer sa fiu, in perioada asta inca ma adaptez la ceea ce inseamna alt sistem de lucru (altul in comparatie cu firma mea, unde eu taiam si spanzuram… asta cand ma lasa Andra, sefa reala a sandramalei 😀 ), asa ca primul post despre munca mea la Intact Interactive mai trebuie sa astepte o vreme.

Pana atunci, sunt obligat sa va spun ce am facut in ultima luna, cand am zis ca nu mai las restul la magazine. Si, desi mi-a fost oarecum greu cu kilogramele de metale (nu am mai vazut monezi de 1 ban de ceva timp, am aflat ca inca mai exista acum vreo 2 saptamani), am ajuns intr-un final la aproape 120 lei (118,52 mai exact).

Interesant e altceva, insa. Daca, in general, am primit priviri ciudate cand culegeam fiecare banut, de cateva ori mi s-a dat batut (bancnote, adica, nu am luat pe nimeni la omor si nici nu mi-am luat-o in freza ca stateam si tineam randul pentru ca nu puteam ridica fise) chiar daca mai trebuia sa dau cateva monezi in plus.

Cel mai ciudat mi-a fost insa cand se uitau la mine toti de parca eram nebun cand tocmai platisem 100 de lei, sa zic, si stateam si curatam monezile. Iar cel mai tampit moment (e clar ca fata aia m-a crezut nebun rau) a fost cand, la o terasa fiind, am cerut restul complet (pentru ca respectiva chelnerita “omisese” sa imi aduca 40 de bani), dupa care i-am lasat 3 lei spaga. Dupa ce am pus-o sa caute vreo 5 minute monezi, cred ca ii venea sa ma impuste. Poate ca daca eram singur la masa ar fi crezut ca vreau sa o agat si mai scapam, asa clar a crezut ca sunt un bou 🙂 Dar unul “plin” de bani, in mod cert.

Pana una-alta, o experienta interesanta, dar nu cred ca m-as mai chinui prea tare cu stransul monezilor. Desi, daca as fuma, ar fi vreo 10 pachete de tigari, nu?

Zilele astea imi reimprospatam memoria cu diferite miscari facute de-a lungul timpului de oameni din industrie (apropo, blogul lui Orlando e o comoara din punctul asta de vedere, eu l-as face privat, in locul lui 😀 ), asa ca am citit o gramada de articole din 2006-2007 samd. Problema e ca mai mult de jumatate din ele nu mai sunt unde erau acum 1-2 ani (adica nu mai sunt deloc, mai ales in ziare). Aveti careva idee unde se duc? >:)

Ca sa parafrazez un alt anunt legat de o companie pe acest blog: Da 🙂

O veste, deci, inainte de weekend: de astazi sunt General Manager al Intact Interactive. Prea multe detalii nu am cum sa dau acum, am sa spun mai multe in decursul saptamanilor urmatoare, pe masura ce se intampla ceva demn de mentionat 🙂

P.S.: pentru felicitari, injurii si sfaturi, chiar sugestii, folositi cu incredere formularul de comentarii de mai jos. Evident, ca de obicei pe acest blog, incercati sa argumentati orice opinie. Postul este publicat in timpul primei mele intalniri cu echipa, asa ca nu sariti daca nu va intra comentariile sau daca nu apuc sa raspund prea repede, promit ca ajung si la petrecerea Manly.ro de diseara, asa ca voi apuca sa si reactionez 😀

Diseara, de la ora 20:00, il am invitat in emisiunea de la RadioLynx pe Razvan Baciu, cel care a pornit TraficTube. Vreau sa discutam putin despre succesul unui site cu continut generat de utilizatori, cum poti folosi componenta de PR in media traditionala pentru a promova un proiect online samd.

Mai mult, Razvan a aparut la TV ca fiind primul roman care a cumparat iPad, scrie pentru gadgeteer, deci este un gadget freak, cu care putem discuta despre device-uri de orice fel. In plus, a lucrat la Microsoft, ne stim de cand eram copii, la el am vazut prima data un joc in care personajele vorbeau (adica avea placa de sunet la calculator – asta prin 1992). Va astept diseara, deci, la RadioLynx, de la ora 20:00.

Prima plecare in Redescopera Romania 2011 se apropie de sfarsit. Astazi, cand avem si doua sarbatorite (La multi ani, Ruxa! La multi ani, Anca!), parca si ziua e mult mai frumoasa, cu soarele arzand, facandu-ne ca, in ciuda oboselii, sa ne para rau ca totul se termina.

Unul din cele mai surprinzatoare lucruri pentru cei care merg cu noi in plecarile din Redescopera Romania este cat de legati incep sa se simta de niste oameni cu care acum o saptamana nici macar nu se stiau bine.

Mie, pe de alta parte, imi place cat de multe lucruri neasteptate afli despre oameni despre care credeai ca, citindu-le blogul, stii o gramada deja. Sa va spun si voua cateva lucruri pe care nu le stiam la inceputul plecarii (nu le pun linkuri, pentru ca e ditamai lista si le puteti gasi pe toate aici):

Ruxa: ii place sa scrie mai degraba despre oameni decat despre locuri.
Hoinaru: e pasionat de Rebreanu (da, stiu!)
Alex Negrea: i se face rau cand merge cu mine in masina, asa ca prefera sa fie in alta masina
Elena Ciric: a vazut locuri unde nu as fi crezut ca a ajuns si ii place foarte mult sa faca poze
Bogdana: tine la glume incredibil de bine (este extrem de surprinzator cu atat mai mult cu cat suntem prieteni buni si aveam impresia ca e mai suparacioasa 😛 )
Alina Constantinescu: am aflat cata vointa are. Nu pot sa va spun de ce, dar eu nu cred ca as putea sa fiu atat de strict cu mine ca sa obtin ceva.
Anca Bundaru: are un iPhone de 3 ani, care inca functioneaza 😀
Razvan Baciu: am aflat ca nu prea se impaca bine cu glutenul, ceea ce il face sa nu prea poata bea bere, spre disperarea sa
Doru Panaitescu: ca te poate duce pana in varful oricarui munte din Romania, dar ca sunt sanse mari sa rateze indicatorul cu directia in care trebuie sa mearga cand e pe asfalt 🙂
Augustin Radu: ca stie mai mult de 5 modalitati de a bucura femeile
Mugur Patrascu: nu ma asteptam sa stea asa de linistit in spate intr-un Duster (la cei peste 1,90m ai sai)
Denisa: ca inca nu a reusit sa il dezvete pe Sebi de accentul moldovenesc 😀
Nebuloasa: e unul din cei mai calzi oameni pe care ii cunosc, in ciuda aparentei dure
Lavinia Biberi: am aflat, stupefiat chiar, ca uneori poate sa nu vorbeasca si cate o ora 😛
Mihai Dumitrescu: are un ras molipsitor, care te face sa razi si tu indiferent de cat de suparat sau obosit esti. Pacat ca rade cam rar 🙂
Livia: ca ii plac mai mult hanoracele cu gluga (ca si mine, de altfel)
Ana Bulgar: ca uneori poate sa mai si lase controlul din mana (eu cred ca era, de fapt, foarte obosita 😀 )
Adrian Mihaltianu: ca uneori mai “modifica” regulile rutiere. La cat il stiam de strict cu regulamentul, nu as fi crezut niciodata. Din pacate, cam de fiecare data e prins 😛
Oradeanul: am aflat ca i-ar placea sa poarte fesul meu, in locul sepcii proprii
Dacia Duster (e parte din gasca, orice am zice): ca rezista stoic la toate mizeriile pe care le primeste, la propriu, pe geamuri, aripi, portiere samd.

Sunt multe lucruri, va dati seama, pe care le-am aflat, dar, din pacate (sau din fericire), nu vi le pot spune. Poate o parte le-ati prins din ceea ce au scris in ultima saptamana pe twitter, pe Facebook sau pe bloguri (vedeti aici lista in continua dezvoltare cu articolele lor). Pentru moment, eu ma intorc la datoria mea de sofer al masinii cu numarul 2 din Redescopera Romania. Aici, la poalele cetatii Poenari, uitandu-ma cu invidie la zmeul inaltat de restul gastii sus, la cetate. Si ma intreb cand s-a terminat, aproape, saptamana. In seara asta Targoviste, iar maine dupa-masa Bucuresti. Unde ajungem odata cu primavara, dupa ce la plecare eram in miezul iernii.

Sunt 4 zile de cand calatorim de nebuni prin tara, prin zona Podisului Mehedinti si Tara Hategului. Oboseala incepe sa ne prinda si, in ciuda entuziasmului din fiecare dimineata, seara deja simti ca cei din echipe nu mai vor altceva decat sa ajunga la destinatie si sa se intinda in pat sau sa stea in fotoliile din receptie uitandu-se la ultimul episod din Robotzi.

Ceea ce mi s-a parut interesant in fiecare plecare de pana acum (cand eram 8-10 oameni), dar si in aceasta (cand suntem 20) este cum interactioneaza oamenii intre ei. Cei 20 de oameni care sunt plecati acum au istorii atat de diferite incat ai crede ca se iau de gat cu prima ocazie care li se ofera. Si totusi, te uiti uimit cum gasesc subiecte comune de discutie, de la cele la care te-ai astepta (gen Facebook, social media, locuri vazute prin lume samd) pana la cele complet neasteptate (recurenta dragostei neimpartasite in literatura interbelica in Romania, constructia personajelor principale in romanele lui Rebreanu de ex., subiecte discutate la noi in masina intre Deva si Sebes).

Sau iti dai seama ca stai de prea mult timp cu oamenii de fata cand cei din masina iti spun: “Ne-ai mai zis de doua ori aceeasi poveste!!!!!”. Norocul meu, am zis-o la fel, altfel sigur nu ma mai credea nimeni.

Aseara, inainte de a adormi, ma intrebam ce se intampla de 20 de oameni pot comunica relativ bine, fara drame, fara probleme majore, in ciuda faptului ca, din experienta, in momentul in care aduni 8 oameni pentru un mers la munte incepi sa ai super probleme. Si cred ca faptul ca totul e parte din ceva organizat, cu o stabilire clara a unei linii de decizie (unde se accepta si sugestii de la cei care participa, evident), totul duce la o atentie mult mai mare catre ce se vede in jur, catre locurile prin care mergem si catre oamenii de langa noi. Altfel, tot ce am face ar fi sa bombanim in barba ca “de ce nu vedem si …, ca e super misto. Si ce daca mergem inca 4 ore, merita alea 5 minute!”. Si poate ca ar fi ceva adevar, dar cand ai 20 de oameni trebuie sa il mai rogi pe Doru, din cand in cand, sa renunte la off-road-urile atat de distractive, sau trebuie sa imi spui si mie ca ar cam fi cazul sa mai mergem si pe drumurile batute si asfaltate, daca nu vrem sa ajungem a doua zi.

O concluzie? Nici una. Poate doar ca ar fi cazul sa va dati voie sa va descoperiti colegii de drum cand plecati undeva. Si sa stabiliti clar, de la bun inceput, cine decide, intr-un final, directia de mers. Chiar daca nu e cea care vreti, s-ar putea sa fie cea care va face experienta placuta si plina de povesti.

Acum plec, in 5 minute mergem spre Horezu, sa invatam sa facem oale. Apoi vedem biserica dintr-un pom de la Babeni, trovantii de la Costesti… si o surpriza off-road si montana din partea lui Doru.

Azi, pentru a scurta putin drumul (si, de ce nu, pentru a vedea cum se comporta Dusterele), am hotarat sa trecem printr-un vad mic de pe langa Hateg (de langa Castelul Nopcsa – asta e o alta poveste). Bine, voiam si sa filmam, sa vedem ce iese. Si am aflat 😀

Ca tot ma intreba cineva cum se comporta Duster-ul pe zapada, va spun ca am mers in jur de 80-90 de km pe zapada (adica pe drumuri albe, de genul celui de mai jos, din poza) si s-a comportat admirabil.

Din punctul meu de vedere prima plecare Redescopera Romania din acest an este sub imperiul zapezii. Daca anul trecut treceam din potop in zapuseala, in soare puternic samd, acum totul este alb: de la copaci la acoperisuri, de la campuri la sosele. Da, sosele pe care am mers astazi (impropriu zis sosele) sunt mai mult trasee offroad pentru pasionatii de mers pe zapada si pentru cei care vor sa se dea pe derdelus. Nimic nu poate comunica insa cat de misto a fost totul decat un video cu traseul complet. Din pacate mai dureaza pana e gata, asa ca pentru moment va las cu cateva poze (fara vulpea si caprioarele surprinse de masinile noastre in pustietate).

Ah, si mi-am adus aminte: am reusit, intr-un final, sa vad Podul lui Dumnezeu, singurul pod natural din Romania pe care circula masini (e un drum judetean deasupra). Arata foarte misto, asa ca daca ajungeti pe langa Baia de Arama, mergeti sa il vedeti (e foarte aproape de lapiezuri, asa ca impuscati doi iepuri dintr-un foc).