Archives for December 2010

Am vazut pe blogurile “generatiei XYZ” (hoinaru, auras samd) o discutie destul de aprinsa pe tema Facebook FanPage sau Facebook Profile. Pentru ce folosesti pe unul, pentru ce folosesti pe celalalt? Eu m-am lovit prima data de problema asta acum vreo 6-7 luni, cand am atins limita de 5000 de prieteni pe profil. In momentul respectiv au aparut doua posibilitati: ma apuc sa sterg pe cine nu stiu, pe cine nu imi place, sterg doar barbatii si pastrez tipele… intelegeti voi, decizii majore :)) Sau imi fac FanPage si mut acolo tot.

Am decis, intr-un final, ca cel mai bine e sa imi fac FanPage, pentru ca aveam o crestere a cererilor de prietenie mult prea mare (cum suna, zici ca sunt in clasa I). Atunci a aparut insa o alta dilema, una personala: mi se pare ciudat rau de tot sa am “fani”. Asa ca am ajuns la concluzia ca, pentru a-mi pastra sanatatea psihica, ar trebui ca, de fapt, blogul meu sa aiba fani, daca e cazul. Da, stiu, nu e chiar cea mai buna solutie, dar mie tot mi se pare dubios sa am fani. Prin urmare, am creat pagina blogului: www.facebook.com/BobbyVoicu.ro. Bine, eu oricum vreau sa fac si pagina BobbyVoicu.com, cand voi incepe sa scriu acolo, deci are sens, cumva.

Revenind insa la aspectele practice, asa cum le-am observat eu si cum am observat eu la utilizare curenta (exista mai multe diferente, dar majoritatea nu afecteaza un utilizator obisnuit):

1. Profilul

Avantaje:
– ajunge mai usor in news feed;
– poti comenta pe alte pagini/profile
– poti scrie de pe telefon mult mai simplu (majoritatea aplicatiilor iti conecteaza profilul de Facebook. Daca stiti o aplicatie de mobil – Android, de preferat, care iti leaga o pagina, ar fi genial)
– e considerat mult mai “apropiat” de cei care te urmaresc, prin urmare ai mai multe reactii generate
– ai mai degraba “relatii” cu cei care te urmaresc, nu e o audienta de cele mai multe ori pasiva
– trebuie sa aprobi manual fiecare “contact”

Dezavantaje:
– maxim 5000 de contacte;
– nu ai insights (nu poti face de trafic, audienta samd)
– trebuie sa aprobi manual fiecare contact (e si avantaj, si dezavantaj, depinde de ceea ce urmaresti)

2. Pagina

Avantaje:
– poate fi mult mai bine personalizata (mai ales Pagina initiala/Splash Page/Landing Page);
– numar de “fani” nelimitat
– risti mai putin sa intri in conflict cu regulile Facebook (concursuri samd)
– ai insights (ceea ce inseamna ca iti poti da seama mai usor care e audienta si la ce reactioneaza)
– “contactele” noi se aproba automat (cand dau like)

Dezavantaje:
– nu prea poti folosi de pe telefonul mobil
– nu poti comenta si intra in discutii pe alte profile cu identitatea data de pagina (trebuie sa comentezi tot cu profilul tau)
– nu mai ai relatii, ai o audienta (destul de pasiva, de cele mai multe ori)
– ti-o iei la gioale ca nu esti vedeta 😀
– “contactele” noi se aproba automat (cand dau like) – la fel ca la profil, depinde ce vrei de la pagina

Cam astea sunt considerentele de ordin practic de care m-am lovit eu. NU e o comparatie intre ce poate face o pagina si ce poate face un profil, pur si simplu considerente de ordin tehnic (si personal) care sa te faca sa alegi una sau alta. Eu voi lasa contul de Facebook numai la nivel personal si voi alege ca o mare parte din activitatea mea sa fie transferata pe pagina de Facebook, inclusiv posturile de blog.

Da, pe termen scurt probabil ca nu va fi cea mai desteapta masura, ca implicare, trafic si reactii (ma astept chiar sa am cateva reactii de genul “bine, mah, da eu nu sunt indeajuns de important?”), dar cred ca e cea mai buna solutie in momentul asta pentru a folosi FB si la altceva decat sa trimit acolo posturile de blog.

Parerea voastra? Daca ar fi sa alegeti, ce ati alege?

Si, bineinteles, nu uitati sa imi dati Like la pagina de Facebook 😀

…mi-am dat seama ca nu am mai citit din reader de peste o luna si ceva. De miercuri intru in vacanta, asa nu se mai poate…

Nu sunt un mare sustinator al cauzelor sociale. Nu vorbesc de viata de zi cu zi, vorbesc de sustinere pe blog. Am sa scriu la un moment dat un articol detaliat despre asta. Acum, insa, pentru ca m-au pacalit doi prieteni sa le promit ca ii ajut, trebuie sa scriu de doua campanii cu donatie. Azi prima, maine a doua.

Prima e legata de UNICEF, pentru un proiect de reducere a abandonului scolar. Am fost intotdeauna de parere ca nimic nu se compara cu impactul educatiei formale asupra formarii tale, ca exemplele de persoane fara educatie care au reusit sunt, de fapt, exceptiile.

Eu am avut noroc de niste oameni extraordinari in viata mea, incepand de mic. Cand eram in scoala primara am avut un invatator (Viorel Onita), care ne chema la scoala de la 7:10 dimineata. Pentru cei care nu mai tin minte, la ora aia nu era lumina in scoala iarna, pentru ca statul comunist dadea drumul la curent in scoli la 8 fara 10, inainte de a incepe cursurile. Ei, invatatorul nostru ne chema cu 50 de minute mai devreme, ne punea in cerc in jurul lui, la lumina stalpului de iluminat public, practic, lumina care venea pe geam de-afara, si ne dadea sa rezolvam probleme de logica, de intuitie, uneori si matematica pura. Apoi ne intreba ce carti am citit (am avut noroc si de niste colegi extraordinari, care citeau dinainte de a intra la scoala) si ne punea sa povestim de ce ne-au placut, de ce nu ne-au placut samd. Sa vedeti certuri referitoare la Nautilus intre niste pici care nu ar fi ajuns nici sa se uite pe periscop, daca s-ar fi ridicat pe varfuri. Atunci am invatat sa imi sustin ideile si, cand nu am dreptate, sa ma enervez si sa caut un alt subiect in care sa am dreptate 😀

Un alt om care m-a format a fost profesorul de modelism de la Casa Pionierilor (da, am facut si asa ceva). In fiecare an, de pe la 7 ani, mergeam in taberele de la Nvaodari, unde se tineau concursurile nationale de modelism. De la rachetomodelism pana la automodelism, am trecut prin toate: bucurie ca am castigat, deziluzia momentului in care pierdeai, rusinea celui care a venit nepregatit… Oricum, nu de asta voiam sa va spun. Profesorul Constantin Olaru a avut incredere in noi mai multa decat aveau parintii nostri: ne trimitea linistit sa rezolvam tot felul de probleme, fara sa ne faca sa ne gandim ca suntem copii, simteam ca ne trateaza ca pe niste adulti. Si, ca sa vezi, rezolvam problemele ca niste adulti (aproape 😀 ). In ciuda aparentelor, sunt un om timid (sau, ma rog, eram). Ei, cand “profu de auto” ne trimitea sa discutam cu cineva, sa luam nu stiu ce hartii, nu puteai sa nu rezolvi, pentru ca te simteai ultimul om: cum, sa nu ai curaj sa discuti cu cineva? Cum adica, nu te-a lasat sa treci de la poarta? Pai tu ce esti, un pustiulica?

Cei doi oameni de mai sus m-au ajutat mai mult decat as fi crezut posibil avand incredere in mine si dandu-mi posibilitatea sa ma dezvolt in directiile care imi placeau. Bineinteles, nu au fost singurii, nu pot sa uit profesoarele de info pe care le-am avut (cate table de probleme si scheme logice am umplut in clasa a 8-a, pregatindu-ma de concursul national de info de la Navodari, numai eu stiu), profesorii de sport care m-au ajutat sa joc handbal si sa am rezultate samd.

Toti copii ar trebui sa aiba astfel de profesori. Nu discutam acum de lipsa lor in invatamanul de azi. Eu refuz sa cred ca nu exista profesori care sa inspire, care sa te ajute sa te dezvolti. De asta cred ca initiativa celor de la UNICEF, initiativa pentru reducerea abandonului scolar, trebuie sustinuta de toti care au avut cel putin un astfel de profesor, de care sa isi aduca aminte zambind.

Cum poti sustine? Mergi la sustineUNICEF.ro pana la 15 ianuarie 2010 si doneaza.

Campania “Viitorul copiilor începe la şcoală” are ca scop schimbarea mentalităţii părinţilor, dar şi a factorilor de decizie/influenţă (profesori, primari, directori de şcoli, preoţi, inspectori şcolari ş.a) în privinţa importanţei educaţiei pentru viitorul copiilor. O componentă distinctă a proiectului constă în dotarea şcolilor implicate in proiect. O componentă importantă a acestui proiect este şi oferirea unui training care să-i ajute pe profesori să lucreze cu copiii care au avut frecvenţă redusă sau care în unele cazuri chiar au abandonat şcoala, întrucât aceşti copii au nevoie de o predare individualizată care să îi ajute să recupereze.

Ce mai asteptati?

In fotografia de-alaturi e Piata Centrala din Lyon, de la fereastra camerei de hotel.

Sunt in drum spre o etapa (Alpe d’Huez) a campionatului francez de curse pe gheata (Andros Trophy – site oficial), in care participa si Dacia (cu Duster, evident). Din pacate nu am apucat sa vad prea mult din Lyon, pentru ca sunt cam ametit de oboseala, dar abia astept cursa.

Pentru ca tot am zis zilele trecute ca lepsele trebuie sa respecte, cat de cat, niste reguli, incerc astazi sa dau un exemplu pozitiv (zic eu), pornind o leapsa despre bloguri: ce vrei de la blogul tau in 2011?

Leapsa e simpla: spune 3 lucruri pe care ti le doresti pe blogul tau in 2011, structurate dupa: constanta, trafic, continut, da-o mai departe la 3 persoane (da, numai 3) – spune si de ce le-ai dat lor – si inspira-te 😀

Incep eu, deci:

1. Sper sa scriu constant, macar o data pe saptamana, un tutorial pentru bloggerii noi, tot anul urmator.

2. Sper sa fie traficul la mine pe blog ca acum 10 minute in Bucuresti, sa se claxoneze lumea, sa fie bara la bara… glumesc 😀 Desi, in general, nu indemn lumea la cifre, spun ca as vrea ca la sfarsitul anului sa am cam 1500 de oameni pe zi, fara sa folosesc modalitati “deosebite” de a-mi genera trafic (SE spam samd)

3. Continut: Sper sa nu arunce nimeni cu rosii in mine pentru cum scriu 😀 Sau, daca arunca, sa nu ma nimereasca 😛 Mi-ar placea sa pot sa scriu zilnic cate ceva interesant si sa fiu implicat in campanii care sa fie interesante si pentru cititorii mei, macar ca pana acum 🙂

Gata. Acum, cui dau mai departe?

1. Bianca. Pentru ca trebuia sa intre si ea intr-o leapsa, nu numai sa dea.
2. Haotik. Pentru ca tot timpul are ceva de spus, sa vad acum daca mai are.
3. Auras. Pentru ca ma face sa rad si vreau sa vad daca poate sa faca o leapsa serioasa 🙂 Chiar daca mai face si putin misto.

Ia sa vedem, ce vor bloggerii din Romania de la blogul lor in 2011?

P.S.: puteti sa nu respectati structura de mai sus, dar sa incercati sa aveti niste obiective cat de cat tangibilie si masurabile.

Maine e ultima emisiune Workshops din acest an (iau si eu vacanta, nu numai voi >:P ). Si, ca sa incheiem frumos, facem o analiza a ultimului an, anul Facebook in Romania, dupa parerea mea. Invitat? Cristi Manafu, organizatorul a o gramada de evenimente pentru online (NetCamp 2010 tocmai s-a terminat), blogger vechi si cunoscut samd..

Va astept, asadar, maine, marti, 14 decembrie, de la ora 20:00, la RadioLynx. Avem si chat!

Eu nu prea iau lepse pe blogul asta. Nu pentru ca nu imi plac, ci pentru ca in general sunt concepute prost. Sunt date aiurea – “pentru cine mai vrea sa preia” nu e o cea mai buna solutie pentru a tine leapsa in viata. Astazi am vazut o leapsa interesanta pornita de Bianca Albu. E blogger la inceput, poate gresi, dar totusi… catre 12 oameni??

Ce ar trebui facut cand pornesti o leapsa?

1. Stabileste foarte clar despre ce e leapsa (scrie un mini-regulament, daca vrei, chiar daca e doar un paragraf). Acest mini-regulament trebuie preluat de toata lumea, pentru a duce mai departe ideea. Poate sa fie pur si simplu un rand, de genul: “Trebuie sa scrii 5 lucruri mai putin stiute despre tine”. Poate fi si ceva mai complex, cum e in leapsa cu Fantasy Album.

2. Nu fa leapsa foarte complicata, nu fa o leapsa care ia foarte mult timp sa o completezi. Sunt cateva de genul asta care merg (vezi leapsa cu 100 de lucruri facute in 2009), dar sunt cazuri rare. Mai ales ca leapsa mentionata nu prea era leapsa (nu folosea mecanismul standard, de dat mai departe). In plus, cred ca a plecat de la Dragos Roua, dar nu sunt foarte sigur.

3. Rezolva tu leapsa, in primul rand. E de la sine inteles, dar am pus aici, sa fie.

4. Nu adresa leapsa catre prea multe persoane. Eu as trimite catre 3, maxim 5. Vrei ca oamenii aia sa se simta deosebiti, sa faca efortul de a scrie, nu sa fie la gramada, sa poata spune “Eh, lasa ca oricum scrie cineva!”. Bianca… 12????

6. Trimite leapsa catre persoane din mediul tau, cu care comunici macar online. Sau pe blogurile carora comentezi. Sau cu care discuti pe Twitter. You get the point. Poti, uneori, sa adresezi si prietenilor acestora, daca e una mai generala si ti-ar placea in mod deosebit sa auzi parerea cuiva specific, dar sa nu te astepti la prea multe 🙂

5. Nu spama socialele cu leapsa, ideea e sa mearga de la sine. Da, “impinge” putin pe Twitter sau Facebook, dar nu sari calul. Vrei ca lumea sa fie entuziasmata, nu stresata.

6. Vorbeste inainte cu persoanele carora le dai leapsa. Macar cu cateva. Da, stiu, “o leapsa ar trebui sa mearga viral”. Dar si viralul asta are nevoie de o masa critica. Vrei sa fie oameni care sa aiba timp sa scrie in urmatoarea zi, cel mai tarziu, nu sa scrie peste o luna sau chiar deloc, pentru ca nu au timp in perioada respectiva.

7. Nu forta sa se spuna de unde a pornit leapsa, nu cere link samd. Cere, insa, sa preia mini-regulamentul sau, daca nu, sugereaza-le sa iti dea link – este nevoie sa se stie de ce s-a pornit leapsa si ce trebuie facut.

8. Eu as evita sa ma duc la un alt blogger pe blog si sa ii spun intr-un comentariu: “Vezi ca ti-am dat o leapsa!”. Mai degraba as trimite un email – toti au formular de contact. Mai mult, asa personalizezi comunicarea si ii si spui de ce e inclus/a in leapsa.

Cum sa preiei o leapsa?

1. Fa in asa fel incat sa fii nominalizat :))

2. Daca nu esti nominalizat, poti intreba in comentarii daca e ok sa o preiei. In general nu vei fi refuzat/a.

3. Pune mini-regulamentul si in postul tau. In acelasi post in care completezi si tu leapsa.

4. Pune link catre cel care a inceput leapsa si catre cel care a creat-o. Da, stiu, ei nu iti vor cere, dar este o chestie de bun simt si, de ce nu, de ajutor pentru cei mentionati. In plus, vei dori sa ti se raspunda cu aceeasi moneda (vezi in comentarii, unde Dragos Roua mi-a confirmat ca de la el a plecat leapsa).

5. Cand o dai mai departe, respecta si tu punctele de mai sus.

Evident, ceea ce am zis mai sus poate fi adaptat, dar in mare parte ar trebui respectat, pentru ca leapsa sa aiba priza si sa nu fie enervanta.

P.S.: si, daca tot m-am luat de Bianca, maine promit sa completez si eu leapsa, daca imi da voie :))

Maine plec la Praga pentru o zi si nu stiu ce sa vad in cateva ore. Sugestii?