Archives for August 2009

Post lung. Ca sa nu spuneti ca nu stiati. Si da, sunt mai mult de 9, pentru ca tot adaug pe masura ce imi aduc aminte

Incepusem sa scriu un text despre legea lui Pareto, dar mergea in cu totul alta directie :)) Asa ca m-am gandit sa va spun, in mare, care sunt principiile dupa care ma conduc eu in viata (nu morale, alea nu exista 😛 ):

1. 20% din eforturi iti aduc 80% din rezultate (Legea lui Pareto)
Asta inseamna ca rareori fac si restul de 80% din eforturi. Da, ar fi foarte bune daca as putea sa le fac in permanenta, dar imi aleg cu mare atentie situatiile. Pentru ca restul de 80% este plin de frustrari, de perioade de depresie (cand ai impresie ca munca ta nu aduce rezultatele scontate) samd.

2. Principiul “minimului efort”
E cumva derivat din cel de mai sus, insa are si o componenta legata de tupeu :)) Un exemplu: daca trebuie sa cunosc pe cineva, ma duc direct. Majoritatea celor pe care ii cunosc eu asteapta “momentul potrivit”, sa cunoasca pe cineva care sa le faca cunostinta samd. Bineinteles, si eu caut 30 de minute sa gasesc pe cineva care sa ma introduca, dar daca nu gasesc, asta e, pun mana pe telefon, calculator samd si incerc sa contactez persoana direct. Sau ma duc direct si zic “Salut, eu sunt …, fac aia…, mi-a placut ce ai zis cand …”

3. “Oricum trebuie sa o faci, asa ca fa-o cat mai repede”
Da, da, stiu ca suna a replica de studentie (“Dezbraca-te, ca nu iti fac nimic 😀 “), dar nu are legatura. E vorba de frica pe care o avem de a iesi din zona de confort, de teama de a da vesti proaste samd. A inceput cand eram la scoala si trebuia sa ii spun mamei de notele proaste (mama nu ma certa niciodata, dar se uita la mine intr-un fel care ma facea sa fug. Inca mai incearca, dar nu prea ii mai iese :)) ). Ei, nota aia proasta nu trecea daca eu asteptam o luna sa ii spun. Si nu mergea sa astept “o veste buna”. Asa ca ma duceam si ii spuneam imediat, “sa treaca momentul”. Si da, era naspa in ziua respectiva, dar scapam. Altfel ma stresam o gramada pana cand ii spuneam.

Ulterior, acelasi lucru l-am simtit pregnant cand era vorba sa dau oameni afara. Nu e un lucru usor (oricine a avut de facut asta stie), mai ales cand nu dai omul afara pentru ca e incompetent, ci pentru ca nu mai are sens pentru afacere. Daca initial asteptam o gramada sa dau un om afara, cautand forme de a le spune, acum iau decizia rapid, ii chem si discut si asta e. Altfel, apar tot felul de ciudatenii: omul are senzatia ca ai ceva personal cu el, tu incepi sa ai ceva cu omul pe bune, pentru ca iti provoaca disconfort etc.

Nu in ultimul rand, asta simt de fiecare data cand e cazul sa vorbesc in public: o senzatie de “mai bine fug”, care nu vrea sa treaca. Si atunci ma duc si vorbesc. Ca stiu ca e singura modalitate in care trece 😛

4. Care-i cel mai rau lucru care ti se poate intampla?
De cele mai multe ori amanam o decizie, amanam o actiune, sau chiar nu facem ceva pentru ca “se intampla ceva naspa”. Dar cand stai sa analizezi, vezi ca acel “ceva naspa” este de fapt ceva foarte simplu: ti se poate intampla sa fii respins, sa fii luat la misto, sa dai gres, sa nu iti iasa, sa te simti de cacat, sa pierzi o suma de bani samd. Daca faceti insa o analiza atenta veti observa ca acele stari de disconfort nu sunt insa chiar atat de rele incat sa renuntati la a incerca. Veti observa ca esti respins o data, de doua ori, dar la un moment dat iti iese (si nu ti-ar fi iesit daca nu incercai), ca cei care te iau la misto nu conteaza, ca greseala nu e chiar atat de mare, ca banii pe care ii pierzi nu sunt o suma la care sa nu poti renunta samd. Si ca de cele mai multe ori iti iese ce iti propui, sau iti iese ceva bun din ceea ce faci. Evident, nu exagerati: nu bagati banii la ruleta, nu va aruncati in cap de la etajul 8 samd.

Ideea e ca, de cele mai multe ori, ceea ce ti se poate intampla rau nu e nici pe departe asa de rau pe cat pare initial. Din refuzuri iti revii, banii se fac la loc etc., dar oportunitatile pierdute rareori mai vin.

5. Esecurile sunt doar lectii (daca nu gresesti, cum inveti?)
Nu mi-a fost niciodata teama sa gresesc. Sau, mint, mi-a fost, dar asta nu m-a oprit niciodata sa ma dau cu capul de tot felul de lucruri in viata. M-am bagat in afaceri unde nu aveam ce cauta, m-am imprumutat de bani cand nu trebuia, am dat bani cui nu trebuia, am plecat sute de kilometri dupa o tipa – degeaba 😀 -, am avut incredere in oameni slabi samd. Am pornit o gramada de proiecte care nu au mers, m-am entuziasmat pentru ceva care, la o analiza atenta, ar fi fost evident ca nu e bun pentru mine etc. Am gresit fata de oameni din jur, am lovit in oameni care nu ar fi meritat samd. Nu ma mandresc cu asta, dar asa am invatat. Mi-am cerut scuze, am luptat sa imi repar greselile, dar nu mi-a parut rau niciodata ca am incercat.

6. O decizie acum e mai buna decat una buna peste nu stiu cat timp (sau Niciodata sa nu iti para rau ca ai luat o decizie intr-un anumit moment)
Aud de multe ori “Ce bine ca am asteptat, altfel `se intampla ceva rau` (unde ceva rau depinde de la om la om si de la situatie la situatie)”. Poate uneori e adevarat, dar ati intrebat persoana respectiva de cate ori nu s-a intamplat ceea ce credea ca se intampla? Sunt sigur ca raportul e in favoarea ultimei situatii. Pentru ca de multe ori evitam sa luam decizii si ne justificam incapacitatea, frica, prin “dar daca aia nu iese cum cred eu?”. Si ne batem cu palma pe umar in fata oglinzii cand se intampla, chiar daca din 10 situatii, numai in una se intampla.

De ce sa nu iti para rau ca ai luat o decizie intr-un anumit moment? Pentru ca, de cele mai multe ori, se va dovedi ca ai luat o decizie buna. Da, vor fi situatii in care, daca asteptai, luai o decizie mai buna, iar cei din jur iti vor scoate ochii cu asta, dar de cele mai multe ori vei face ceva care te va misca inainte. Cu fiecare decizie luata cand trebuie, nu cand era SAFE. Da, vei gresi, dar cum alfel sa inveti? In plus, in nemuritoarele vorbe ale lui Ion Creanga “Dupa razboi, multi viteji se-arata”.

7. Nu fa misto de oamenii mai prosti/slabi decat tine
N-am inteles niciodata oamenii care simt nevoia sa arate ca sunt mai destepti decat cei pe care ii percep ca fiind mai prosti decat ei. Daca ala e prost, degeaba esti ironic, pentru ca nu prinde poanta. Daca e prost, ce obtii aratand ca esti mai destept? Mai mult, daca e prost, crezi ca se prinde? Chiar crezi ca cei din jur te vor aplauda daca faci misto de unul care e clar intr-o situatie de inferioritate?

8. Nu pierde timp si energie cu oamenii care nu vor sa fie cu tine(sa te placa, sa aprecieze proiectele tale samd)
Eu nu incerc niciodata sa conving un om care nu vrea sa fie convins. Efortul depus in directia asta e de zeci de ori mai mare decat daca as convinge oameni care nu sunt inca siguri sau care au deja chemare catre ceea ce fac/gandesc eu. Evident, nu e extrem. Uneori sunt oameni pentru care merita sa lupti, dar cazurile sunt atat de rare incat nu are rost sa te tot gandesti “dar daca…”.

Ideea aceasta e foarte buna pe online: exista o gramada de oameni care spun ca “esti prost”, “proiectul tau nu va merge”, “ce idee de cacat”, “daca eram in locul tau eu…” samd. Nu va mai consumati energia sa ii convingeti, pentru ca nu vor fi convinsi cu vorbe. Uneori trebuie sa spuneti ceva, ca sa aparati proiectul si oamenii din spatele lui, dar nu incercati sa convingeti pe nimeni. Spuneti ce aveti de zis si treceti mai departe.

Un exemplu misto aici e o discutie avuta cu Andrei Rosca acum vreo 3 ani si ceva. Mi-a zis ca vrea sa faca un blog despre carti. La care eu i-am zis ca e o idee super proasta, ca nu are cum sa faca din asta un business adevarat vreodata, ca nu are nici o sansa samd. Evident, nu m-a bagat in seama, pentru ca el avea viziunea lui. Da, l-am ajutat, pentru ca imi placea ca era pasionat, dar mult timp nu am crezut ca va iesi ceva din asta. Acum bookblog e un exemplu de succes, la cresterea caruia sunt mandru ca am participat, iar eu ma bucur ca Andrei nu a incercat sa ma convinga atunci ca are dreptate 🙂

9. Decat sa ma intreb “oare daca”, mai bine fac
“”Oare daca porneam acum 3 ani afacerea aia, mergea?”, “Oare daca le propuneam proiectul asta, il acceptau?”, “Oare daca participam la competitia aia, as fi castigat?”. Si astfel de intrebari pot fi puse la nesfarsit. Eh, mai bine fac. Altfel o iau razna. Pornesc macar o analiza mai detaliata a unui proiect, daca pare interesant, propun idei oamenilor cu care as putea colabora (acum ceva timp am propus cuiva sa fiu imaginea brandului :)) au zambit, mi-au zis ca nu se poate, dar am colaborat foarte bine pe alta parte 😀 ), ma bag in toate competitiile, chiar daca pierd. For the fun of it.

Adaugate ulterior:
10. Sa-ti faca placere ce faci
Daca ceea ce faci nu iti place, ai sa fii nefericit si acru, oamenii din jurul tau vor simti asta si vor reactiona la fel.

11. Multumeste oamenilor care te ajuta
In toate modurile posibile si imposibile. Zi cand e contributia lor, subliniaza faptul ca succesele tale li se datoareaza. Pentru ca, pe langa bani si alte castiguri materiale, asa castigi prieteni si colaboratori pe viata (sau pe perioade lungi, na).

Eu sunt bucuros cand lucrez cu oameni misto. Si vreau ca lumea sa stie ca ceea ce s-a facut nu a fost facut de mine, ca sunt eu un geniu. Dimpotriva, eu nu eram in stare sa fac nimic, poate, daca nu erau oamenii din jurul meu.

La BlogTrip nu i-am multumit surorii mele pentru ca m-a ajutat sa fac materialele, sa rezolv cu cazarea samd. Si cand mi-a zis, m-am simtit aiurea. Pentru ca era “for granted” ca ea ma va ajuta. Eh, am dat-o eu cotita, dar nu m-a crezut. A lasat sa treaca, insa, ca stie ca nu te intelegi cu nebunu’. Dar sa stiti ca BlogTrip (workshop-ul) a iesit bine mai ales datorita ei 🙂 – la organizare ma refer.

12. Asuma-ti greselile
Cand le simti ca fiind ale tale. Nu cauta tapi ispasitori, nu da vina pe altii. Eu prefer oameni care vin si imi zic: bah, nu pot sa iti dau banii inapoi cand am zis, dar fac pe dracu in patru sa ti-i dau in cutare zi. Sau “am gresit, asta fac ca sa repar”. Si eu incerc sa fac acelasi lucru. De cele mai multe ori imi iese.

13. Nu intreba niciodata cine e vinovat mai intai. Intreaba “Cum rezolvam”?
Se intampla ceva. Se strica ceva. Vin oamenii si primul lucru pe care il fac intreaba: cine a stricat? Cine a facut? Cine…. Eu intreb: ok, vedem mai tarziu cine e vinovat, intrebarea e acum: cum reparam? Ulterior, cand nu mai est nervos, stresat, poti vedea si cine e vinovat. Pentru ca pe mine nu m-a ajutat niciodata ca am aflat cine e vinovat imediat dupa ce s-a intamplat o belea. Dimpotriva.

Mai sunt cateva, dar care nu imi vin acum in cap. Pana la urma, fiecare are principiile sale in viata. Ideea e ca ele sa te duca inainte, nu inapoi.

Sunt sigur ca puteti completa lista cu o mare gramada :)) Nu imi spuneti de principiile morale, insa. Alea sunt ale voastre, nu trebuie sa le strigati in gura mare.

P.S.: cautand referinte in blog, am gasit postul acesta, despre modele in viata, care rezuma foarte bine principiile mele.