La multi ani, bah!
Archives for August 2008
Sa razi sau nu?
Zilele trecute am primit un mail de la cineva care dorea o colaborare pe un proiect. Proiectul parea interesant, dar din mail nu reiesea care ar fi modaliatea in care m-as fi implicat eu. Asa ca trimit inapoi un email in care intreb acest lucru. Si azi primesc surpriza:
Cum ii raspundem astuia de la yahoo
Ceva gen metropotam colaborare as vrea… think and write pls
Pe langa faptul ca ma bucur ca metropotam a ajuns un model (chiar merita), ce va spune voua mailul asta? (la care eu am fost lasat din greseala, presupun, in cc)
P.S.: da, stiu, se poate intampla oricui. De asta nu sunt detalii despre cei care mi-au trimis mailul. Si totusi…
Scrieti despre masinile voastre
Dupa cum stiti (cei care cititi mai des aici), eu scriu o gramada despre masini. Imi plac, imi place sa conduc, e de asteptat 🙂
Tot citind insa comentariile de pe blog la posturile mele despre masini, m-am gandit sa pun in aplicare un lucru la care ma gandesc de ceva timp: ce spuneti, nu vreti sa faceti recenzie masinii voastre proprii (si nu neaparat personale:D) ? Asa cum vreti, asa cum va reprezinta (daca sunteti innebuniti dupa masini si motoare, scrieti elemente specifice, daca va place cum arata si va face sa va simtiti bine, scrieti asta). Nu incercati sa scrieti profi pentru ca “asa trebuie”.
Toate posturile vor fi publicate pe Automod ca Guest Posts, intr-o categorie specifica (nu vreau totusi sa umplu blogul acesta cu posturi despre masini), vor avea link de aici catre post-ul de pe AutoMod si catre blogul celui care a scris.
Nu trebuie sa fie o masina noua sau model nou, doar sa fie masina voastra.
Deci? Mana pe volan si scrieti 😛
Astept posturile voastre la bobby_voicu AT yahoo.com . As vrea, daca se poate, sa aveti si poze cu masina (chiar daca dati blur pe numar). Ia sa vedem, cat de pasionati sunteti? 🙂
P.S.: in cel mai rau caz, sunt doua linkuri catre blogurile voastre. Unul de aici (cu PR5) si unul de-acolo, cu PR3, del a AutoMod.
Drive-Test: Dacia Sandero
Acum vreo doua weekenduri am zis sa iau si eu Dacia Sandero la test. Ma gandeam ca ma duc prin jurul Bucurestiului, dar am primit o invitatie la Vidraru, unde niste prieteni voiau sa se arunce in cap de pe baraj (sa faca bunjee-jumping, adica). Prin urmare, am luat masinuta (o versiune Laureate, cu motor de 1.6l, 90CP) si am pornit la drum.
Versiunea Laureate avuta de noi e si cea mai scumpa, deci a avut tot ce se putea: jante de aluminiu, faruri de ceata, aer conditionat, radio-cd samd. Prin urmare, arata bine si chiar atragea privirea pe strada (a fost una dintre singurele masini in care am mers catre care lumea arata cu degetul sau, in coloana, erau multi care scoteau capul pe geam sa o vada mai bine). Bine, sunt sigur ca unul dintre motive era ca masina e noua, ca e Dacia samd, dar si pentru ca intr-adevar, chiar nu arata rau (asta si din comentariile celor care priveau).
La exterior nu imi place deloc butonul din spate, de deschidere a portbagajului. Absolut deloc. Mi se pare prea “din topor”. Nu imi mai plac nici manerele de la usi: de alta culoare decat masina (o culoare metalica, probabil sa para mai atractiva pentru un target mai tanar) si care par foarte, foarte sensibile si usor de rupt – aproape ca imi era frica sa deschid usa.
Ce mi se mai pare ciudat e nevoia de a pune cat mai multe pe centrul masinii: butoanele pentru geamuri sunt pe consola centrala, butonul pentru oglinzi (care sunt electrice, apropo), tot pe centru, sub frana de mana. E o chestie specifica Renault?
Acum a aparut si prima problema a masinii pentru mine: scaunul soferului avea joc. Un mic joc, e adevarat, datorat probabil unui surub sarit, ceva, dar totusi joc. Si masina avea aproximativ 2000 de km la bord. Mult prea devreme pentru asemenea probleme, indiferent care e cauza (fiind masina de drive test, cine stie ce sofer de 250kg s-o fi urcat in ea).
Interiorul, in rest, nu e rau. Au incaput 5 persoane in masina (mai ales datorita faptului ca in spate au stat, din 3 persoane, doua fete), portbagajul e indeajuns de mare incat sa incapa bagajul pentru o iesire de weekend, desi nu stiu daca ar incapea pentru doua saptamani de mers cu cortul.
Cum se comporta?
Ei bine, nu m-a incantat. Si o spun asta cu parere de rau, pentru ca voiam foarte mult sa imi placa masina.
Chiar si cu motorul de 1.6l, Dacia Sandero e lenta si zgomotoasa. Nu zdrangane, trancane sau ceva, ci se aude motorul tare. De cand ma stiu, Daciile s-au auzit toate la fel. Cineva imi spunea acu vreo ceva ani ca folosesc la motor lant de transmisie si nu curea, de asta are un sunet specific. O fi fost valabil atunci (nu sunt mecanic, nu stiu), dar sunetul respectiv inca se aude.
Pe sosea e lenta. Pe autostrada pleaca greu (si cu, si fara 5 oameni in masina). Dar ajunge la 170km/h. Greu si incepe sa piarda din stabilitate cu 5 oameni in ea (ceea ce e cumva de asteptat), dar ajunge. Am citit undeva ca ar ajunge si la 200km/h (am sa caut articolul, era scris de un roman), dar chiar nu m-a tentat sa incerc.
In oras se comporta bine, dar trebuie calcata pedala de acceleratie cum trebuie (cel putin la modul in care conduc eu). Ambreiajul cupleaza foarte sus si iti ia ceva timp sa te obisnuiesti.
Drama conducerii mai in forta e consumul, insa: 8,8l/100km pe autostrada si undeva la 11-12 in oras. Mult. Prea mult, pentru o masina mica si cu un motor mic, oricum ai da-o si ai intoarce-o.
Ce mi-a placut:
E o Dacie care arata bine, nu costa mult si merge binisor.
Ce nu mi-a placut:
Scaunul deja cu probleme, motorul e lenes, anumite materiale inca par ieftine si usor casabile. In plus, claxonul inca e pe manerul din stanga volanului, becul de semnalizare e ciudat. Consumul e mare pentru clasa si dimensiunile ei. Ambreiajul ciudat rau.
Concluzie:
Masina isi merita banii. Daca tonul drive-test-ului e in mare parte negativ este si pentru ca eu ma asteptam la mult mai mult de la ea.
Dar adevarul e ca in gama ei de pret (la 9000E full options) nu prea gasesti alta masina noua care sa aiba dotarile Daciei Sandero. Si dimensiunile ei. Asa ca nu comparati cu Matiz/Spark, va rog.
Mi-as cumpara masina? Nu. Daca as fi primit-o cadou, insa, la 18-20 ani (sau mi-as fi luat-o singur), as fi fost in al 9lea cer. Asa ca parerea mea, exprimata la lansarea logo-ului Dacia, sta: Sandero, prima ta masina. Pentru ca dupa aia iti vei dori un SUV.
Dacia Sandero
Ce credeti? Are Sandero sanse? Voua va place?
Prin Dobrogea: 2. Adamclisi
Am plecat in vacanta pe la 10 dimineata, nici prea devreme, nici prea tarziu, pentru ca nu ma grabeam. Traseul stabilit era clar: plecarea din Bucuresti, pe A2, apoi la dreapta spre Calarasi, trecut Dunarea cu bacul la Ostrov, manastirea Dervent, apoi Adamclisi, pestera Sf. Apostol Andrei si, intr-un final, litoralul (Tuzla, mai exact, imediat dupa Eforie Sud).
Plecarea a fost OK, drumul spre Calarasi lipsit de incidente, am ajuns la bac (care e foarte mic, apropo, eu fiind obisnuit cu cele peste Dunare de la Galati). Bineinteles, o gramada de pasari.
Dupa Dunare, insa, traseul se schimba. Drumul e ceva mai prost, dar mult mai pitoresc. In primul rand, o gramada de vii pe dealuri, cu struguri foarte dulci si fara samburi (am cumparat, nu am sarit in vie 😀 ). In scurt timp, am ajuns sa vedem in fata, pe un deal, manastirea Dervent. E frumoasa, se vede super si catre ea si dinspre ea, dar eu nu prea sunt atras de partea religioasa, asa ca citi mai multe despre manastire pe site-ul lor. Am avut insa sansa sa prindem acolo sculpturile executate in cadrul unei tabere specifice. Interesant.
Adamclisi: castrul, muzeul si Trophaeum Traiani
Si am plecat spre Adamclisi. Traseul foarte liber pentru o sambata dimineata (nu vreau sa ma gandesc ce era pe Autostrada Soarelui), desi putin cam prost uneori. Masina si-a facut datoria cu brio, asa ca nu prea am simtit.
Ce mi-a placut, pe drum, peste tot in judetul Constanta, a fost prezenta indicatoarelor turistice, catre toate obiectivele din judet.
Revenind la poveste, am ajuns intr-un final la Adamclisi. La poarta un nene (Soare, asa il chema) ne-a zis ca se poate vizita, ne-a intrebat daca vrem sa stim cate ceva. Am refuzat (cred ca am gresit, daca ajungeti acolo si aveti posibilitatea, stati de vorba cu omul mai mult).
Ruinele sunt in stare buna, orasul este destul de clar definit (strada centrala, cu scurgere pe mijloc), trotuare, basilici, case, piete publice. E interesant de vazut si, mai ales, de citit, pentru ca sunt semne peste tot cu informatii despre ceea ce vedeti, chiar daca nu foarte detaliate, indeajuns cat sa intelegi ce vezi.
La Adamclisi erau si studenti prezenti, care faceau sapaturi, dar care, weekend si canicula fiind, plecasera la mare, sa faca o baie, sa se mai distreze… cine stie. Nea Soare a zis doar: “Au plecat in Vama” 🙂
Dupa ce ne-am plimbat vreo jumatate de ora prin fostul municipium roman, ne-am intors la intrare, unde acelasi omniprezent Soare ne-a zis sa nu cumva sa uitam sa mergem si pe la mausoleu si muzeu. Cand am intrebat cum ajungem, ne-a aratat drumul prin oras, dar uitandu-se la C-Crosser-ul cu care eram zice: “Dar aveti masina inalta, puteti sa o luati si peste deal.” Si peste deal am plecat :)) Am umplut de praf si orasul, si masina, dar am ajuns pana sus (da, masina chiar a facut fata si nu a avut nici o problema la drumurile de tara).
Aici ni s-au terminat bateriile la camere, din pacate, asa ca nu avem poze de la Trophaeum Traiani.
Sus am avut cea mai misto surpriza din toata vacanta: Constantin Enea. Ghidul de la Tropheaum Traiani – chiar asa, gasesc cand Tropaeum, cand Trophaeum, stie careva cum e corect? – ne-a tinut atenti la el cel putin jumatate de ora, in timp ce ne povestea despre razboaiele daco-romane, despre urmarile lor, istoria inceputului de mileniu in Dobrogea, ocupatia turca samd. Atata pasiune nu am mai vazut de mult la un om. Pe bune, chiar nu iti dai seama cand trece timpul, daca cel care iti povesteste este pasionat. Si ce era chiar distractiv era ca facea paralele cu prezentul. Imi aduc aminte ca la un moment dat spunea ca dacii nu au fost cuceriti de romani in anumite zone. Si spune: “bine, dar nici NATO nu ne-a cucerit acum. Si totusi stam cu palaria in mana”. Sau, in momentul in care s-a ordonat retragerea trupelor romane din Dobrogea: “pai credeti ca au plecat toti? de ce sa plece? aici erau sefi, la ei acasa erau oameni normali. Si atunci era ca si acum, totul tinea de bani. Voi ati fi plecat?”.
Mai mult, acum am inteles in sfarsit mausoleul, cu toate desenele de pe el, ce inseamna, ce inseamna fiecare bucata din cladire, inclusiv simbolul de deasupra. Si am stat acolo, pe o banca, aproape o ora, cred, si aproape ca nu mai voiam sa plecam.
As vrea ca peste tot unde ma duc sa gasesc astfel de oameni, care sa transforme vizita din “uite ce interesant e, parca arata a dac” in “desenul acesta reprezinta bogatia terenurilor pe care le detineau dacii, bogatie care i-a atras pe romani in aceasta zona istorica”.
Asa ca, daca aveti posibilitatea sa mergeti la Aadmclisi, la Trop(h)aeum Traiani, cautati-l pe Ctin. Enea. Nu e prea departe, in mod cert. Si nu veti mai dori sa plecati prea curand 🙂
Ulterior, am vizitat muzeul (desi, sincer sa fiu, cred ca ordinea ar fi trebuit sa fie muzeu, castru, mausoleu), unde am gasit confirmari a ceea ce ne spusese ghidul si, mai mult, am inteles mult mai bine ce vedeam.
Am plecat, dupa vreo doua ore, aproape fara sa vrem, mai departe. Catre pestera Sfantului Apostol Andrei, protectorul Romaniei si al Dobrogei. Chilia este interesant de vazut, dar cam plina de iconite si cruci samd. E placut de vizitat, dar probabil ca daca esti o persoana religioasa, senzatia este mult mai puternica. Oricum, si din punct de vedere istoric este interesant.
Intr-un final, am ajuns pe litoral, dupa ce am traversat campul pentru a evita sa fim prinsi in coloana dintre Constanta si Eforie Sud (pentru cine nu stie, va spun ca pe 10 km faci cam 2 ore, daca nu chiar mai mult). Asa ca noi am decis sa si testam masina pe camp. Si a mers. Desi ne-am ratacit (ai dracu’ tarani, nu pun si ei niste indicatoare pe drumurile alea 😛 ).
Am ajuns la mare, am facut si baie (apa super calda), am evitat si coloana.
Urmeaza Histria, Cheile Dobrogei, Cetatea Enisala, Capidava, Murfatlar…
Restul, insa, intr-un post urmator.
Drive Test: Toyota Auris
La sfarsitul drive-test-ului Toyota Prius discutam cu cei de la Toyota si am intrebat daca faptul ca masina merge atat de lin este numai cazul Prius sau e ceva comun masinilor de la Toyota. Raspunsul a fost simplu:mi s-a oferit o Toyota Auris (cu motor diesel, 2L) ca sa verific si sa imi fac singur o parere (si asta foarte in scurt – am cerut masina joi si vineri mi-au dat una).
Toyota Auris a inlocuit versiunea hatch-back (break) a modelului Toyota Corolla (care inca exista in varianta sedan) si concureaza direct cu masini precum VW Golf, Ford Focus, Opel Astra samd.
De la bun inceput, trebuie sa spun ca masina arata bine. Nu iese in evidenta in trafic, dar nici nu te deranjeaza. Pur si simplu arata bine. Nu este ceea ce se numeste “hot hatch” (as prefera un Honda Civic, personal – Type R, chiar), dar in mod cert este o masina care arata bine (incadrandu-se, de altfel, in linia designului de la Toyota, cu exceptia Prius).
Interiorul
Interiorul arata excelent. Materialele sunt de calitate, totul este legat foarte bine, bordul este foarte atractiv. Consola centrala e destul de ciudata (intr-un mod bun), pentru ca eu nu am intalnit niciodata asa ceva la masina (nu discut de Nissan Primera sau Subaru Tribeca). In plus, integrarea componentelor in ea e facuta foarte misto. Cel putin eu mi-am luat-o rau de tot in freza uitandu-ma la frana de mana (am crezut ca e schimbatorul de viteze, pentru ca era ridicat si nu vedeam schimbatorul din cauza volanului 😀 )
Pe bord masina are o chestie foarte interesanta: iti spune cand sa schimbi viteza :). Nu am mai vazut (sau nu am observat) la alte masini din aceeasi clasa asa ceva, asa incat era chiar distractiv pe autostrada, unde am testat-o, sa vad daca simt eu singur cand sa schimb. Pana la urma totul se bazeaza pe turatia motorului, asa ca e usor de inteles. Si o optiune indispensabila pentru multi soferi.
Plasticul pe care il vedeti arata bine si se incadreaza foarte bine in designul interior, inclusiv pe portiere. Nimic nu pare ieftin in interior. Pretul masinii pe care am condus-o, versiunea de echipare Luna, motor de 2l diesel, este de 19.940E (cu TVA inclus).
Pana la urma, cum se comporta masina?
Foarte bine. Nu am ce sa ii reprosez. Am fost pana la Constanta si inapoi, pe o vreme nu foarte placuta (daca va amintiti acum vreo 3 saptamani, cand a fost potopul, cu inundatiile din Moldova samd), dar masina nu m-a dezamagit deloc. Bine, as fi vrut cruise control (mor de plictiseala pe A2 si ma doare piciorul sa tot schimb), nu are nimic de control electronic (control al tractiunii sau stabilitatii), mi-ar fi placut jante de aliaj samd 😀 dar asta nu se simte foarte tare la drum lung. Masina merge usor pana la 200 de km/h – (chiar surprinzator, as putea spune. M-am trezit ca am 160km/h la un moment dat si nu simteai, pur si simplu), desi ei zic ca 195kim/h e maxim. O fi. Motorul are 126CP, destul de puternic, si se duce bine cand calci pedala ca lumea.
In oras e la fel de usor de condus (motorul destul de mare reactioneaza bine cand il calci mai tare), consumul ramane in limite normale (7.8l/100km) in regim mixt – din nou, trebuie sa mentionez ca eu turez destul de tare motorul, pentru o reactie mai puternica, asa ca e posibil sa am o medie ceva mai mare decat majoritatea.
Pana la urma, Auris-ul mi-a dovedit de ce Radu e asa mare fan Toyota: masina merge foarte bine, desi nu la fel de lin ca Prius-ul (motorul este diesel, totusi, si cu trepte de viteza, nu ca la masina electrica abia mentionata). Este, insa, silentioasa si cu un comportament mai lin decat alte masini din aceeasi clasa in care am mers.
Cineva imi spunea ca aproape 20.000E e totusi mult pentru o masina din clasa sa. Sunt de acord, Toyota are in general masini ceva mai scumpe, dar Toyota vine cu fiabilitatea cunoscuta a motoarelor sale si, pe termen mediu si lung, cred ca investitia se acopera. Eu nu mi-as lua o masina astfel pentru ca nu am fost in stare sa tin mai mult de doi ani nici o masina, deci nu ma intereseaza, dar asta nu inseamna ca nu trebuie luat in calcul. In plus, Toyota are o valoare buna la revanzare.
Bine, inca sunt suparat ca nu mai fac Celica, pentru ca e o masina pe care mi-ar fi placut sa o testez.
O concluzie?
O masina care isi face banii, desi putin cam scumpa (de aceea trebuie luata in considerare ca o investitie pe termen mediu). Nu o vad ca masina mea, cred ca se potriveste mai degraba unei familii tinere sau unui cuplu pe cale sa porneasca una.
Prin Dobrogea: Introducere
Acum vreo luna am decis sa ma duc in concediu in nordul Moldovei. Nu am mai fost acolo de 20 de ani, voiam sa ies din Bucuresti, nu voiam sa ma duc la mare in mod necesar dar, mai mult, nu voiam sa ies din tara (am fost in vreo 9-10 tari anul asta, mi-a cam ajuns).
Din pacate, insa, din mai multe puncte de vedere, a venit prapadul acum 3 saptamani, s-au rupt sosele, poduri, asa ca am preferat sa ma reorientez.
Si citind pe bloguri, pe net, m-am gandit sa vizitez… Dobrogea. O destinatie ciudata pentru o vacanta “road-trip”, daca stai sa te gandesti, dar nu a fost chiar asa, dimpotriva. Bine, daca pleci de la ideea ca o vacanta inseamna sa stai 10 ore pe plaja si 5 in cluburi, nu prea merge. Eu nu suport sa stau pe plaja prea mult (ma plictisesc), asa ca am gasit o modalitate prin care puteam sa ajung si la plaja si sa nu ma plictisesc: sa merg sa vizitez tot ce are Dobrogea, macar din punct de vedere istoric.
Am vizitat, pana la urma (m-am luat si dupa posturile de aici):
Adamclisi (ruinele orasului si Tropaeum Traiani) (chiar asa, gasesc cand Tropaeum, cand Trophaeum, stie careva cum e corect?)
Pestera Sf. Apostol Andrei
Histria
Cheile Dobrogei
Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta
Cetatea Enisala
Capidava
Murfatlar (viile si crama)
Delfinariu
Planetariu
In afara de asta, am ajuns si la plajele de la Vadu si Corbu, NU am ajuns in Mamaia (si nu imi pare rau), am facut o plimbare de vreo ora prin Costinesti, cat sa vad pe Taxi in concert (intamplator, plecasem la plimbare, doar), am traversat pe camp intre Topraisar si 23 August (am fost cu un Citroen C-Crosser, super distractiv a fost 😀 )… eh, e destul de mult de povestit.
Nu am ajuns in Bulgaria si in Delta, unde voiam, dar nu au intrat zilele in sac.
P.S.: ca trasee de mers spre Constanta am folosit DN3, prin Ostrov si DN2A prin Slobozia. Am sa scriu mult despre trasee si masina, pentru ca am fost aproape de a nu mai pleca in concediu, daca nu erau cei de la Citroen sa ma ajute (alta poveste, pentru alt post).
In urmatoarele zile voi scrie pas cu pas plimbarea prin Dobrogea, pentru ca a fost foarte misto. Nu plecati 😛
Inca un test: Toyota Auris
Da, am sa va innebunesc de cap cu masinile, dar trebuie sa ma intelegeti: imi place la nebunie sa conduc.
Prin urmare, am testat Toyota Auris si va spun si voua. Mai e pe teava articolul despre Dacia Sandero, asa ca nu plecati 😛
Pastreaza bookmark-urile cu Delicious
In primul rand, tin sa mentionez ca Delicious e o proprietate Yahoo de vreo doi-trei ani, deci puteti sa va inchipuiti linistiti ca e o teorie a conspiratiei in care eu vreau sa va conving sa folositi Yahoo! (avand in vedere ca probabil nu folositi Yahoo Messenger si asta va va convinge). Bun, dupa disclaimer, acum putem trece la articol.
Pentru cei care au avut ocazia sa vada browserul meu, nu e o surpriza cand spun ca am multe bookmark-uri (am 5 randuri de foldere, cu pagini stranse in ultimii 3-4 ani). Cand m-am mutat pe ultimul laptop (adica de vreo 3-4 luni) nu mi-am mai luat cu mine bookmarkurile pentru ca deja erau prea multe. Am sperat sa nu am nevoie de ele.
Ieri insa, cand vedeam lista de posturi/articole pe care le-am tot strans pentru ca mi s-au parut interesante, o parte din ele, iar o parte pentru ca mi se pareau interesante pentru posturi pe blog, articole la care nu am apucat sa ajung, m-am gandit cum sa fac sa le fac publice direct, fara sa mai scriu un articol special pe blog. Si asa am ajuns la posibilitatea de a avea bookmark-uri publice online si, mai mult, publice pe blogul meu.
Concluzia? Delicious. Care chiar asta face: iti permite sa iti pastrezi bookmarkurile online si sa le imparti si cu altii.
Prin urmare, in dreapta aveti acum, in locul posturilor pe Twitter (care au coborat putin), am pus lista cu bookmarkurile mele din Delicious. Mi-am facut un cont nou (pe ala vechi erau o gramada de prostii) si am inceput sa adaug bookmarkuri. Inca mi-e cam aiurea, pentru ca nu are foldere (ca bookmarkurile Firefox) ci taguri, dar incep sa ma obisnuiesc. In plus, folosesc un add-on foarte misto de FF (addon-ul oficial, de fapt) care imi permite sa am in bara din stanga toate bookmark-urile ba, mai mult, imi permite sa folosesc Ctrl-D in Firefox si sa fac bookmark direct.
Bun, cam atat. Ideea e ca de-acum in sidebar puteti vedea cam ce mai citesc eu si consider ca merita retinut. In general gasesc sau mi se recomanda articole foarte misto, asa ca eu spun ca e bine sa mai aruncati cate o privire pe-acolo din cand in cand. Puteti sa va abonati si in feedreader, daca vrei, aici.
Apropo, voi folositi bookmarking? Nu neaparat online, chiar si in browser. As vrea sa imi dau seama daca stilul acesta de a salva linkuri e popular intre utilizatorii care nu sunt neaparat power user.