Nu am scris eu, am gasit lista aici.
Multe dintre sugestii vi se vor parea basic, dar sunt o gramada de bloggeri care nu le iau in calcul cand isi optimizeaza blogul, asa ca nu e rau sa va faceti un check list.
Daca stau bine sa ma gandesc, eu am zis (aici, pe blog, la radio sau pe blogoree) despre toate punctele prezentate acolo, dar e bine sa fie undeva, toate la un loc, sa va uitati din cand in cand.
When a friend asks, you help, right? 🙂
Un blogger face o gluma (buna, proasta, nu conteaza prea mult in contextul de fata. Eu cred ca buna).
TVR preia si face o stire cu un titilu de OTV: Ofertă şocantă: De închiriat poziţie de lunetist.
Ma tot intreaba prietenii de ce din septembrie anu trecut nu mi-am mai pus cablu (dupa ce am uitat sa il platesc vreo juma de an). Uite de-aia.
Maine, 26 martie, de la ora 21:00, il am invitat la RadioLynx, la Internet Lynx, pe Andrei Ionescu, cel care a creat stapanulcuvintelor.ro .
Discutam despre ideea sa, de la ce a pornit, despre background-ul sau in Internet (si credeti-ma, are cateva chestii de spus, pentru ca am sapat putin inainte 😀 ).
Va asteptam, asadar, miercuri seara, de la ora 21:00, la RadioLynx.ro. Inclusiv pe chat, bineinteles, pentru ca voi prelua intrebari de pe chat pentru invitatul meu.
Cel putin asa zice aici.
Se pare ca nu se vor lua in calcul decat acele linkuri adaugate de cineva (un editor, un blogger etc.) la site-urile lor, nu acele linkuri create artificial pe site-urile de sociale.
“I would not worry too much about a blog post that doesn’t seem to exist. That said, keep in mind that PageRank is roughly based on the quantity and quality of the links pointing to a page. Traffic from self-created bookmarks does not really play a role in that, at least not directly.
“If you have great, unique and compelling content then chances are that people will want to refer their friends to it, no matter if they originally found the link to your site on a social bookmarking site or through word of mouth.”
Bine, traficul de la site-urile de sociale ramane, asa prost calitativ cum e, dar s-ar putea ca in scurt timp sa nu mai fie ok drept campanie de link building (bineinteles, daca aveti continut misto, care va atrage linkuri natural datorita aparitiei pe site-urile de sociale, atunci se schimba povestea).
Astazi a fost prima data cand am fost la o conferinta despre PR. Nu aveam stare acasa asa ca am zis sa vad si eu ce se intampla acolo (si datorita invitatiei lui Cristi Manafu care, suprinzator, inca insista sa ma invite la evenimentele organizate – bine – de el, desi ii stric imaginea peste tot unde ma duc). Si, spre uimirea mea, chiar a fost interesant (pentru ca jumatate din conferinta a fost despre bloguri si Social Media 😀 ).
Trecand peste asta, insa, chiar am auzit cateva lucruri interesante, pe care le-am si notat intr-un carnetel, care insa e la Nihasa in rucsac, ceea ce ma face sa scriu din amintiri:
“Social Media nu si-a aratat inca adevarata putere, spre fericirea noastra”
si cam atat imi aduc aminte din singura sesiune de prezentari la care am participat. Mai completez pe parcurs.
La seminarii a fost OK. Am aflat ca Audi A4 (campania Generatia 4, mai exact) este considerata un succes, ca Zoso nu este atat de virulent face to face ca pe blog, dar ca da sfaturi de bun simt celor care vor sa contacteze bloggeri, ca lumea nu prea stie ce si cum cu blog-urile, dar ca sunt interesati multi/multe (chiar daca numai pentru ca e trendy)…
Bineinteles, zoso are o placere sa ma fotografieze in timp ce ma gandesc aiurea:
Si multe fete frumoase, care l-au facut pe Bogdan sa exclame: “Mi-am gresit chemarea!”
De cateva zile sunt in carja. Din motive care nu au legatura cu blogul sunt cu piciorul imobilizat. Sau poate blogul are legatura. Daca nu aveam blogul nu il cunosteam pe George Lemnaru, care nu ma invita la fotbal, unde nu faceam o entorsa atat de grava incat doctorul Alin Popescu – un doctor extraordinar, daca aveti nevoie spuneti-mi sa va trimit la el, desi sper sa nu fie nevoie – a exclamat: cum de nu ti l-ai rupt?
Consecinta acestui fapt este ca am inceput sa apreciez mult mai mult libertatea mea de miscare si sanatatea, de care nu ma pot plange in mod normal – racesc foarte rar, foarte rar ma imbolnavesc samd. Imi lipseste libertatea de miscare. Nu ma deranjeaza atat durerea, cat faptul ca un drum care imi lua 10 minute inainte imi ia acum 30. Sau daca ma duc undeva unde trebuie sa stau in picioare, prefer sa nu ma duc sau sa stau cat mai putin. Sau ca nu pot sa plec din tara saptamana viitoare pentru ca trebuie sa am grija la picior. Si pentru ca nu ma pot duce undeva unde sa stea oamenii dupa mine.
Ma deranjeaza ca doua luni de-acum inainte nu mai pot alerga sau juca fotbal. Nu mai pot termina scoala de soferi pentru motocicleta. Ma deranjeaza ca ma doare piciorul dupa ce merg o ora. Sau ca ma doare mana de-atata mers 😀
Ma deranjeaza ca sunt ca in sesiune: tot anul nu aveam chef de petreceri, dar in sesiune m-as fi dus la toate. Cam asa sunt eu acum cu piciorul.
Multi ar spune: da, dar vei munci mai mult. Vezi ce am zis mai sus: acum am chef sa ies, acum am chef sa plec. Ghinionul face sa fi venit si primavara. Si sa fie frumos de iesit. Ieri, din cauza asta, nu am putut sa ies cu nepoata mea in parc (sunt nebun dupa ea, e cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata).
Interesant de observat este atitudinea celor din jur, insa. Prietenii fac misto de mine. Stiu ca nu e foarte serios (ca am sa fiu ok in 2 luni), asa ca isi permit sa ma tachineze. Necunoscutii, insa, evita discutia. Mai ales ca nu am ghips vizibil pe picior (este o atela rigida pe glezna, nu e ghips din ala alb pe care te poti semna 😀 ), persoanele pe care le cunosc prima data presupun ca e ceva permanent. Si incearca sa evite sa se uite, sa mentioneze, pana le zic eu ca e de la fotbal si voi fi ok. Dar ce senzatie ciudata. Si ma intreb cum se simt cei care au de trait cu asa ceva toata viata. Cum te simti cand lumea se uita la tine deodata altfel decat ar fi normal. Din fericire EU nu vad mila in ochii lor (sau poate nu stiu sa o vad). Dar nu vreau sa imi inchipui cum ar fi.
Cineva ma intreba daca oamenii din jur ma ajuta. Nu foarte tare. Nu ma lasa sa intru primul la metrou (am mers insa numai o data de-atunci), se lovesc in continuare de mine – si ricoseaza dureros, pentru ei, de obicei. Au fost si persoane care m-au ajutat (cineva mi-a dus mancarea pana la masa la un “impinge tava”, de exemplu), dar rar.
In ultima vreme (2-3 luni), am avut ocazia sa traiesc niste situatii diferite de viata mea din ultimii 5 ani. Si ma intreb: oare cati dintre noi luam “for granted” ceea ce avem? Internetul, sanatatea, rudele, prietenii, persoana iubita? Puneti mana pe telefon si sunati-i! 🙂
Am fost la petrecere si eu. Mai intr-un picior (m-am lovit la fotbal, rau, pentru ca toata lumea ma intreba si nu stiam ce sa mai inventez 😀 ), dar am fost. Nu puteam sa lipsesc, nu?? (efectele se simt, pentru ca ma doare piciorul de mor in dimineata asta, din pacate x-( ).
Revenind, nu puteam sa lipsesc. Am fost la primele doua RBF-uri ( 2006 si 2007 ), a trebuit sa ajung si acum neaparat :). Si, fata de anul trecut… nu mai stiam nici jumatate din cei care au fost. Si eu stiam multi, comparativ cu alti bloggeri mai vechi.
Ca sa fac o lista sa ii spun pe cei care au fost si pe care ii stiu, mi-ar lua probabil jumatate de zi si o pagina imensa de blog. Dar cert e ca a fost muuuuuuulta lume, ca pareau sa se distreze samd.
Cea mai tare chestie care mi s-a spus (si care cred ca ar trebui sa il faca sa se simta bine pe Dragos – pe care chiar asa, il am invitat miercuri la Internet Lynx) a fost: “Mie chestia asta mi se pare mult mai tare decat Internetics-ul”. Replica vine de la cineva care a fost si pe-acolo destul de des, dar a venit prima data, cred, la RBF.
Eu… am bantuit cat am putut de mult, am incercat sa cunosc oameni noi dar, din pacate, mult prea putini pe care sa ii fi recunoscut eu. Iar la mine nu a venit nimeni sa imi zica “Salut, Bobby, ce faci?”. Si cand ma gandesc cati bloggeri spun ca nu sunt bagati in seama 😕 Scriam acum ceva timp despre chestia asta aici.
In rest, nu stiu ce sa mai zic. Castigatorii ii stiti deja, presupun (monden.info a luat cel mai bun blog de muzica, asa cum ma si asteptam, de altfel), asa ca nu are rost sa mai trag eu ditamai lista aici.
Ah, si am aparut in materialul de la protv, unde vorbesc de zici ca m-a batut cineva inainte (via zoso, pe care il stiu de doi ani cu aceasta ocazie – de la primul RBF).
Cand pisica nu-i acasa…
(eu apar abia pe la minutul…2:30 😀 ). Numai bloggeri nebuni in blogosfera 🙂
Am dus astazi masina. O despartire dureroasa pentru varul meu, mai putin dureroasa psihic pentru mine (care am o entorsa rea la picior de duminica si nu am mai putut atinge pedalele).
Revin in weekend cu amanunte.
Cert este ca masina isi merita banii (eu inca as mai fi taiat vreo 1500E din valoarea ei). Pana la urma, insa, gusturile sunt ale fiecaruia. Ce va spun e ca masina te face sa te simti bine in ea, chiar si dupa 5000 de km facuti in 6 zile.
Revin.
P.S.: o chestie super tare e butonul de la frana de mana care se dezactiveaza automat la pornirea in panta, in momentul in care te misti. Am o prietena in Ankara care sunt sigur ca ar fi bucuroasa sa aiba asa ceva pe dealurile lor…