Credibilitate si advertising pe bloguri

ATENTIE! POST LUNG! Nu-l cititi daca va plictisiti repede!

Eu nu vand publicitate pe acest blog, dupa cum stiti (si se vede). Nu ca nu as vrea, ci pentru ca sumele care mi s-au oferit au fost prea mici ca sa merite.

Ma implic insa in diferite campanii pe bloguri, cele auto fiind clar cele mai evidente (inclusiv am primit un rucsac facut vedeta in Libertatea, dar despre asta voi vorbi mai tarziu).

Multi imi spun in ultima vreme ca, intr-un final, acest lucru va duce la o scadere a credibilitatii proprii, pentru ca e clar ca nu voi spune de rau despre un produs primit si, implicit, cititorii nu ma vor mai crede. Mai mult, acest lucru (publicitatea pe bloguri – indiferent daca marcata sau nu, nu ma bag in polemica asta) ar duce la scaderea credibilitatii blogosferei.

Sa le luam la rand:

1. Credibilitatea blogosferei

Pana acum vreun an, blogosfera era un mediu putin credibil, pentru ca nu cita nu stiu cate surse, pentru ca zvonurile zburau libere de la un blog la altul, prin firul scurt al feed reader-ului. Ca urmare, acum are probleme cu pierderea credibilitatii pe care nu o avea??

2. Credibilitatea personala

Sunt sigur ca destui vor spune ca eu nu imi spun parerea adevarata cand discut de un produs primit in drive-test (ne referim acum la auto, pentru ca eu am predispozitie pentru asa ceva), pentru ca altfel nu voi mai primi masini.

Spre deosebire de Arhi, care spune clar ca el “nu ar da din covrig” daca nu i s-ar da bani, mie imi place foarte mult sa conduc (iar participantii la Blogoree Romanian Tour, prietenii mei si cititorii acestui blog stiu lucrul asta). Imi place sa ma plimb aiurea prin tara (iubesc Romania) si, daca am cum, de ce sa nu fac acest lucru? Asa ca sar la orice posibilitate de a “ma da” cu o masina noua (fara sa fiu platit pentru asta, decat poate cu motorina, desi nu a fost cazul pana acum).

Ulterior, bineinteles, scriu despre masina respectiva. Din perspectiva unuia caruia ii place sa conduca, dar rareori e interesat de cuplul motor maxim, de nivelul de emisie de CO2 sau de sistemul de transmisie. Eu vreau sa simt daca masina sta in curbe, daca ma da cu capul de cupola la gropi, daca pot sa urc dealul cu ea (l-am urcat zilele trecute cu un SsangYong Kyron si mi-a stat inima in loc – Vlad nu a avut curaj sa stea in masina cand urcam, am sa va povestesc saptamana viitoare despre asta), daca ma pot plimba prin rau cu ea, daca e mai buna de plimbare prin oras sau prin tara samd. Sunt pur si simplu un utilizator obisnuit de masina – mi se trage de la mama stilul asta, ea alegand sa-si cumpere o masina care inca nu aparuse pentru ca i-a placut macheta, o masinuta de jucarie.

Prin urmare, ce credibilitate sa imi pierd? Eu zic lucruri de bun simt pe care le simt cand conduc, nu ma dau inginer auto. Daca as prezenta un sistem de blogging si l-as lauda, sistemul fiind prost, clar mi-as pierde din credibilitate. Dar sa fim seriosi, daca cineva ia de bun ceea ce zic eu si nu se duce sa faca macar un drive test inainte de a-si cumpara masina, asa ii trebuie. Si nu pentru ca eu as minti, ci pentru ca trecutul nostru auto poate fi complet diferit. Mie imi plac masinile pe motorina, de exemplu, altuia este posibil sa nu ii placa deloc (varul meu e un exemplu foarte bun), eu am o afinitate pentru SUV-uri, altul poate avea pentru Toyota Prius. Nimic nu poate schimba experienta personala, asa ca du-te la drive-test inainte de a-ti cumpara masina.

Bineinteles, sunt produse pe care le folosesti un timp si pe care nu le poti lua, tu, ca persoana privata, la “drive-test”. Un exemplu este rucsacul Booq pe care l-am primit cadou pentru a-l testa. Voi scrie si despre asta saptamana viitoare (ce pot sa va spun pana acum e ca are Kevlar in componenta, lucru de foarte mare ajutor pe perioada vizitelor mele in zone de maxim conflict armat precum Unirii, Universitate si, cand ma simt in forma, Victoriei :D ). Revin: un rucsac nu poate fi luat si testat, evident. Dar, la fel, eu voi spune ce am patit intr-o luna cu el, la ce chestii l-am supus (si l-am supus… am aruncat cu el de pamant, cu laptop-ul in el. Bineinteles, nu am vrut, dar s-a intamplat), cum a rezistat samd. Si voi scrie. Credeti ca daca mi se strica laptop-ul, nu as fi urlat? Si cum!

3. Calitatea produselor oferite

Ce nu observa insa nimeni este ca in general bloggerilor li s-au oferit produse bune, produse care sa iasa bine intr-o recenzie. Nimeni nu vine cu o masina cu 3 roti si cu carton pe ea sa ne-o ofere, de exemplu. Produsele sunt in general bune, tocmai pentru a evita ca o companie sa fie pusa intr-o lumina proasta.

Pe de alta parte, companiile isi asuma riscul unor declaratii mult mai clare despre ce place/ce nu place. Cabral observa ca eu am zis ca SsangYong Rodius (alta decat Rexton!) e urata rau. Am mai zis si ca era sa lovesc pe cineva cu o masina pentru ca nu vezi in spate, din cauza ca e mare, sau ca volanul nu e reglabil pe lungime (care pentru mine, care conduc dintr-o pozitie de undeva de pe scaunul din spate, chiar e aiurea, pentru ca la drum lung se lasa cu dureri de umeri). Da, nu am scris ceva mai rau pentru ca m-a dus 1000 de km pana la Cluj si inapoi in liniste, lejer, fara sa simt efortul – deci a fost bine. Nu mi-a picat o roata, nu s-a dat peste cap cand scoteam masina din parcare… Ce ar fi trebuit, sa merg intr-a-ntaia pana ii calam motorul sa arat ca e o masina proasta? Nicidecum, pentru ca nu e.

Ca urmare, DACA pui recenziile in contextul in care trebuie, totul e bine: in situatia in care as compara SsangYong Rexton, la 30000E, cu un Toyota Land Cruiser V8 de 86000E, undeva comparatia are o problema, daca nu iei in calcul diferenta enorma de pret. Da, poti compara anumite caracteristici, dar doar atat.

Exista totusi ideea ca “Daca scrii de rau, pierzi sansa la alte campanii, pentru ca alti producatori nu iti vor mai da produse!”. Credeti? Eu spun ca, dimpotriva, castigi sansa, daca scrii de rau pe bune (daca mie imi pica o roata si intarzii la o intalnire importanta, asta se va simti in text, credeti-ma). Cei de la SsangYong nu s-au suparat pe mine pentru ce am scris, dimpotriva: acum am in test un Kyron si vreau sa iau si un Actyon (stiu, e urata, da da, dar detalii off-road o fac numai buna de dus la Azuga intr-un rau gasit de mine ieri).

Deci, se pierde din credibilitate? Sa fim seriosi, cei care isi pierd increderea in tine pentru ca tu le spui ce ai facut cu un produs (si se vede ca vorbesti sincer), oricum nu iti acordau credibilitate dinainte de a incepe. Cei care au dubii, dar vor sa cumpere produsul prezentat, te vor intreba direct (prin comentarii, mail samd). Vor incerca sa afle informatii suplimentare si iti vor cere o parere legata si de aspecte neprezentate in recenzie. Si vor accepta un raspuns de genul: “Nu stiu, sincer sa fiu, detalii asa de mari despre motor. Dar iti dau un numar de telefon unde sa suni sa afli detalii” fara sa considere ca esti un fake, ci dimpotriva, sa accepte ca esti ceea ce sustii: un om normal care are impresii normale despre un produs oarecare.

Si totusi!

Da, exista situatii in care blogosfera, pe ansamblu, isi poate pierde din credibilitate: daca este inundata de produse oferite pentru recenzie, produse proaste cu recenzii bune. Dar blogosfera are ceea ce eu numesc “bullshit sensor”: imediat vor fi taxati cei care scriu recenzii stralucitoare unor produse clar proaste. Poate nu de prima data (omul se mai inseala), dar ulterior sigur se va taxa.

Ca o concluzie:

Blogosfera e in evolutie, ca orice mediu. Apar lucruri mai bune si mai putin bune, ca in orice comunitate si orice forma de comunicare in masa din lumea asta. O parte se vor autoregla, altele nu.

Si eu, uneori, ma enervez ca sunt considerati reprezentanti ai blogosferei oameni care nu au acelasi set de valori sau nu impartasesc opiniile mele. Dar imi revin repede in momentul in care imi dau seama ca acei “reprezentanti” nu reprezinta blogosfera catre cei care ma citesc pe mine, ci catre oameni cu care oricum nu prea am ce comunica si catre care oricum nu ma adresez.

Credibilitatea mea nu a avut de suferit in ultimii 3 ani absolut deloc, indiferent ca din blogosfera au facut parte ziaristi, politicieni, fotbalisti sau filozofi si scriitori (cel putin nu am simtit, dimpotriva). Ati putea spune ca oricum eu nu aveam credibilitate de pierdut. Eh, daca asa se pune problema si aveti prea mult de pierdut intrand in blogosfera, ce cautati sa intrati, atunci? Nu e o ipocrizie? Sau, totusi, castigul e atat de mare incat merita riscul? Cam ca politicienii care stiu ca intra intr-o troaca – politica – si se plang ce afectati vor fi, dar intra oricum?

Credibilitatea este, in blogosfera, credibilitatea celui care scrie, nu a altor factori externi – desi sunt sigur ca, de exemplu, angajarea mea la Yahoo! mi-a crescut credibilitatea, ea exista deja si la un nivel destul de ridicat. Blogosfera, ca un tot, nu te impinge si nici nu te apasa. E doar mediul. Parerea mea :D

P.S.: AJUTATI-MA!

Pregatesc acum o lista cu intrebari si raspunsuri despre bloguri. Nu este o lista cu “bune practici”, nu este o lista cu “bune maniere”. Vreau sa fie o lista de sfaturi pe care le-am dat eu bloggerilor care erau la inceput, sfaturi date in ultimii ani. Nu este definitiva si nici nu implica obligativitate. Nu este cea mai buna solutie pentru orice blog. E doar o lista care sa ajute incepatorii sa faca primii pasi, pana isi gasesc singuri drumul. Si sunt liniile dupa care m-am condus eu in blogging. Ca e bine sau rau, decideti voi.

Printre pareri ar fi, de exemplu: “Sfatul meu este sa scrieti citet pentru audienta voastra”. Daca audienta voastra stie sa citeasca “vb mn k mam…”, asa sa ii scrieti. Dar daca vreti sa va citeasca mai multa lume, scrieti “vorbim maine ca m-am…“. Prin urmare, VA ROG sa mergeti AICI si sa imi lasati in comentarii intrebari la care credeti ca ar trebui sa raspund intr-o astfel de lista, a incepatorilor.

15 thoughts on “Credibilitate si advertising pe bloguri

  1. Hai ca postul asta chiar mi-a placut si am avut rabdare sa-l citesc pana la capat :) Total de acord cu tot ce ai spus despre credibilitate :)

  2. O opinie cat se poate de pertinenta si realista. Bun articol.

    Totusi, avand in vedere ca in RO nu prea se inghesuie lumea la review-uri pe blog-uri, iar un blogger serios nu scrie despre orice imbecilitate, e destul de clar ca principalele produse care ajung in blogosfera sunt de calitate.

    In momentul in care fenomenul va lua amploare, o sa apara si produsele mai slabe, si review-urile proaste sau bune contra-cost si pe la case mai mari, cu siguranta.

    Acum nu avem destule elemente de care sa ne agatam, dar cand vom avea mai multi factori de comparatie se va observa mai usor cine e dispus sa-si vanda post-urile, pe ce bani si cui.

  3. @Phoebs: am editat articolul sa anunt ca e lung de la inceput :P

    @Alex: sunt sigur ca vor exista astfel de situatii, dar atunci apare autoreglarea: si a celui care scrie, si a cititorului. Si, ai dreptate, inca nu avem o masa prea mare de analiza :)

  4. Problema se pune în felul urmator: pentru cei care propun spre “testing” anumite produse, ce primeaza? Feedbackul sau awareness-ul. E si asta destul de important. Am vaga impresie ca un feedback negativ in conditiile unui awareness bun nu e chiar atat de rau pentru unii :) .

    P.S. Eu tot astept ca cineva mai destept ca mine sa lanseze o varianta romaneasca pentru reviewme, sponsoredreviews sau payperpost. Atunci va fi adevaratul boom al reviewurilor. Acum insa e asa un terra incognita pentru multi din bloggeri, mai ales cei incepatori.

  5. INconstantIN, s-a încercat deja o variantă românească de reviewme & co. însă am murit în fază beta fiindcă nu s-a putut crea o echipă care să lucreze la acest proiect. a rămas totuşi domeniul, platforma şi ideea.
    Bobby, eu nu mă încadrez în trendul apărut în ultima vreme şi acela de a omite articolele lungi sau a le citi în diagonală. am afinităţi pentru anumite bloguri şi anumite subiecte cărora le acord şi o jumătate de oră dacă merită. consider că anumite subiecte merită dezvoltate pe larg aşa că eu te încurajez să scrii mai des astfel de însemnări, mai ales când e vorba de subiecte care merită dezbătute.
    referitor la recenziile ăstea: mai contează şi cine le scrie. crezi că dacă eu (mă dau pe mine exemplu pentru că n-am pe cine altcineva) aş vedea o recenzie la un produs la un blogger/o bloggeriţă despre care ştiu că-i superficial(ă) sau că minte de îngheaţă apele, aş mai cumpăra acel produs? Poate doar printr-o minune şi o testare riguroasă… ca să fiu sincer, review-ul tău despre Ssanng Yong -ul ăla i l-am dat şi lu’ tata să-l citească, iar zilele trecute l-am auzit vorbind la telefon cu un coleg care vruia să-şi ia maşină. ghiceşti ce model l-a sfătuit să ia la un drive-test? (ar trebui să le ceri o bere – fără alcool – celor de la firmă :P )

  6. Foarte bun articolul! De acord cu tine ca lumea va discerne in timp intre cei mincinosi si cei credibil. Vorba aia, “ulciorul nu duce de multe ori la apa”.

    Pornind de la observatia ca produsele oferite spre testare sunt de buna calitate, as ridica si eu problema calitatii (exhaustivitatii) recenziilor. Cat de bune sunt aceste recenzii, eventual comparativ cu cele facute de un ziarist sau un institut? De exemplu, una e sa zici ca m-am dus cu masina pana la piata cu succes si alta e sa te apuci s-o soliciti la maxim pe o pista de curse sau prin rauri pe la tara ori munte. Sau in cazul Ssanng Yong-ul sunt sigur ca multi se intreaba cat de fiabila si rezistenta e masina aia.

    Si ca sa concluzionez, din punctul meu de vedere orice recenzie e binevenita, in special daca descrie o situatie (un scenariu) care ma intereseaza.

Comments are closed.