redescopera romania

Plimbarea prin Oltenia si Banat mi s-a parut cea mai dificila plecare de pana acum. Canicula, lipsa semnalului la telefon in cea mai mare parte din timp, drumurile nu foarte bune din zona podisului Mehedinti sau foarte aglomerate din zona Deva – Sebes – Sibiu – Rm. Valcea.

Dar totul a fost compensat de faptul ca am ajuns in pesteri 🙂 De cand eram mic tot voiam sa vizitez pesteri si nu reuseam sa ajung. Dar duminica am reusit sa ajung sa vizitez Pestera Polovragi si Pestera Muierilor, dupa ce vizitasem Pestera Bolii cu o zi inainte. In zile caniculare cum au fost sambata si duminica, pesterile au reprezentat si o scapare de valul de caldura.

Pestera Bolii a fost o surpriza placuta. Nu stiam prea multe despre ea, o vazuseram pe harta, dar ne-a convins sa mergem ghidul de la Muzeul Mineritului din Petrosani (va zic imediat despre asta). Pestera este la acelasi nivel, cu un rau marisor trecand prin ea (nu foarte adanc, in cele mai adanci locuri era cam la 80-90 de cm), cu poduri trecand din loc in loc peste el. Doar 4 poduri, din cele 6 cate ar fi necesare pentru a putea traversa pestera dintr-o parte in alta. Dupa caldura caniculara de sambata, faptul ca ne puteam baga picioarele in apa rece de munte, la o temperatura de 15 grade a mediului inconjurator, era raiul pe pamant. Pestera este deschisa circuitului turistic recent (in 2006), asa ca mergeti sa o vedeti acum, pana nu e plina de PET-uri (sau, mai degraba, de fise – va explic imediat).

Pestera urmatoare: Polovragi. Dupa ce am mers pe jos vreun kilometru, pentru ca era inchisa soseaua pana acolo, dupa ce am auzit si intrezarit raul Oltet, undeva, jos, departe de ochiul oamenilor, am ajuns la intrarea in pestera. Pestera nu mi s-a mai parut asa de spectaculoasa precum cea a Bolilor, din punctul de vedere al cavernei, dar mult mai spectaculoasa din punctul de vedere al formatiunilor interne. Aici am aflat ca speologii au o imaginatie extrem de bogata, daca e sa te iei dupa denumirile din pesteri: Balena, Cuptorul Dacic, Sala piticilor, Alba ca Zapada etc.

Ultima pestera: Pestera Muierilor. Pe care ar trebui sa o vizitati in afara weekend-ului. Si mai ales in afara weekendului canicular de Sf. Maria. Pentru ca altfel o sa fiti la gramada cu inca vreo 100 de oameni, abia asteptand sa iesiti. Pentru ca Pestera Muierilor e una de strapungere, veti merge prin munte aproape un kilometru, din care cam un sfert in mersul piticului, uitandu-va la fundul celui din fata. Asa ca aveti grija pe cineva va alegeti sa mearga inainte 🙂

Si, pentru ca va spuneam de monezi ceva mai devreme, speologul de serviciu Doru Panaitescu ne-a zis sa nu aruncam monezi in baltile din pestera pentru ca se schimba componenta chimica si pot aparea ciudatenii 🙂

Pestarile au fost pentru mine cele mai interesante obiective ale weekendului, dar cel mai colorat moment a fost, fara doar si poate, Muzeul Mineritului din Petrosani. Muzeul in sine nu este extraordinar , dar in combinatie cu un om pasionat de ceea ce face, dl. Puscasu, a iesit o experienta extraordinara. Daca aveti posibilitatea sa va plimbati prin Petrosani, muzeul e “a must see”. Chiar asa, stiati ca unul dintre primele “evenimente” din Vale a fost momentul in care femeile i-au batut pe macelari pentru ca scumpisera carnea? In 1890? Nici noi, dar ne inchipuim acum ca nevestele minerilor erau la fel de zdravene ca sotii lor 🙂

Am ajuns ulterior la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Pentru ca l-am mai vazut si pentru ca era extrem de aglomerat, am preferat sa stau in curte, conectat la wireless-ul Castelului (da, chiar au asa ceva 😀 ). Castelul este inca in lucru, in exterior, dar mi se pare, dintre toate pe care le-am vazut in Romania, cel mai apropiat de ceea ce trebuie sa fie un castel, cu tot cu legendele sale (cel putin povestea fantanii, sapata de 3 turci in stanca, timp de 15 ani, este foarte misto si asemanatoare cu povestea fantanii de la Cetatea Neamtului).

Pe drumul spre Sebes am vazut pe un deal un monument foarte ciudat in cinstea lui Decebal. Arata a secera, dar in acelasi timp putea fi si sabia scurta a dacilor.

Ultimul punct al zilei de sambata a fost castrul roman de la Germisara, pe care l-am gasit dupa ceva cautari, cu ajutorul unui tanar din Geoagiu Bai care ne-a trimis acolo unde “faceau sapaturi arheologii acum multi ani”. Pe un deal de unde vedeai totul in jur, pe malul Muresului, nici nu e de mirare ca locul pentru o tabara militara a fost ales acolo.

Sambata seara ne-a gasit plimbandu-ne prin Tg. Jiu, printre sculpturile lui Brancusi.

Ah, duminica am mai vizitat ceva, intre Rm. Valcea si Horezu: Muzeul Trovantilor, formatiuni ciudate de ciment, create natural. Daca ajungeti acolo, opriti-va, merita 🙂

Doua zile lungi, pline de obiective, de caldura si de soare. Duminica seara la 10 eram toti acasa, obositi si gandindu-ne deja la urmatoarea plecare, cea din Doborgea in 2 saptamani.

Redescopera Romania e un program Petrom, iar la prezenta plecare am avut doua masini, de la Suzuki si Citroen (un Grand Vitara si un C3 Picasso). Saptamana asta pregatim si o lista cu toate posturile. Pentru zilele 4 si 5, mai in detaliu, cititi ce a scris Andra Zaharia aici si aici.

Poze din toata deplasarea, pe flickr