Postul e scris inainte de a pleca spre Delta, deci e ceva mai sumar. Completati voi “spatiile goale” 🙂
Acum ceva timp (sa tot fie aproape 20 de ani) l-am auzit pe tata spunand ca a pierdut o oportunitate mare cand… nu mai stiu ce :)) Atat am retinut. Cert e ca nu parea foarte fericit. Asa ca am zis ca din momentul respectiv eu nu am sa pierd nici o oportunitate. O oportunitate sSa fac… nu stiu ce, dar cert era ca nu voiam sa pierd 😀
Si adevarul e ca nu prea am pierdut oportunitati in viata. Sau cel putin nu constientizez sa fi pierdut. Daca a existat o sansa sa evoluez cumva, sa fac ceva ce nu mai facusem, am facut. Chiar daca asta a insemnat sa ma cert cu ai mei, cu prietenii samd. Evident, nu definitiv (atunci esti tampit, de cele mai multe ori).
Dar ceea ce m-a facut sa evoluez cel mai mult in viata au fost, cred, faptul ca am gasit oportunitati pentru altii. Mie imi place sa cunosc oameni si nu pierd ocazia sa imi fac noi cunostinte. Dar nu de fiecare data am ce sa fac impreuna cu oamenii respectivi. Insa aproape de fiecare data stiu pe cineva care poate. Si ii anunt.
Da, exista riscul ca oamenii respectivi sa fie de proasta calitate. Poti incerca sa ai grija sa nu fie asa, dar uneori mai scapa printre firele navodului si oameni pe care nu i-ai fi recomandat daca ai fi stiut… ceva. Dar fiecare e adult, vaccinat si, nu uita, tu nu recomanzi omul, recomanzi oportunitatea. Fiecare trebuie sa isi filtreze singur stuaitile in care merge mai departe si oamenii cu care lucreaza.
Tu cand recomandat o oportunitate cuiva ultima data?