Duminica, in ziua in care m-am odihnit (numai eu, nu si altii, Miruna), am fost la film, la Max Payne.
Sunt mare fan al jocurilor (primul Max Payne a fost motivul pentru care mi-am facut upgrade la PC in 2002), asa ca m-am dus plin de incredere la cinema, fortand si “an innocent bystander”, care nu jucase jocurile (deh, femeile! cum sa nu joci Max Payne???) sa mearga cu mine.
Toate bune si frumoase, filmul indeajuns de ok pentru o ecranizare de joc (desi mi-a lipsit bullet time-ul si monologurile lui Payne). A plecat putin de la ideea jocului pentru a face filmul interesant si pentru cei care nu au jucat jocul, Mark Wahlberg si Mina Kunis joaca destul de ok, poate putin mai lung, dar oricum interesant. Prinde destul de ok senzatia de intuneric a jocului, senzatia de frig, zapada si gheata (foarte misto ninsoarea permanenta).
AM avut insa o problema: discutiile din sala. Si ma jur, nu am nimic impotriva lor in mod necesar (am fost la Wall-E si era un copilas in sala care imi povestea filmul: “si acu apare Wall-E, nu? daaaa”), dar macar stai la subiect (nu de alta, dar si eu mai povesteam cate putin din joc, pentru a crea legaturi celor mai putin inspirati de shotere) 😀 Daca discuti despre “proful de mate”, nu prea ma intereseaza. Bine ca ma enervez greu.
Eu nu suport sa ma uit la filme la calculator. Nu pot fi atent la actiune (mai citesc 10 chestii in timpul asta), mi se pare timp pierdut daca stau acasa si nu fac ceva, asa ca prefer la cinema. Am sa scriu vreodata cum ma uit eu la seriale 😀
Care sunt motivele pentru care nu v-ati duce voi la cinema sa vedeti un film? Sau care sunt motivele pentru care mergeti la cinema sa vedeti filmele?