Un prieten foarte bun mi-a dat astazi un link catre un articol care evidentiaza 10 mari greseli facute de cei care vor sa fie/sunt proprii lor stapani (freelanceri, antreprenori samd). Teme asemanatoare au fost atinse de Andrei Rosca intr-un articol recent si de vivi acum ceva mai mult timp (articolul lui vivi l-am comentat si eu mai pe larg aici).
Desi toate punctele sunt importante (am ras acum aducandu-mi aminte la cate mese si beri am fost cu oameni care voiau sa vada “daca nu putem colabora pe ceva” sau cum ii innebuneam pe cei din familie cu “afacerea” mea, desi nu intelegeau absolut nimic din ce faceam), cel mai important mi se pare punctul 5, care discuta despre contractele semnate si asumarea automata ca un contract semnat e bun batut in cuie.
In Romania, mai ales, cred ca este o mare greseala. Mai ales cand acel contract este foarte important (reprezinta peste 70-80% din venituri). Am avut deseori discutii cu antreprentori tineri sau freelanceri, discutii care sunau cam asa:
eu: ce faci daca nu iti platesc? el: (foarte sigur de sine) ii dam in judecata, avocatul meu mi-a spus ca vom castiga fara probleme. eu: serios? dar in cat timp ti-a zis?
Venind dintr-o familie in care este aglomerare de economisti (myself included) si avocati, am aflat una-alta. Nici un avocat (sau foarte putini) nu evidentiaza faptul ca poti sa risti sa nu iti recuperezi banii 4-5 ani (ok, o perioada cam lunga, in general vorbim de 1-2 ani, dar incerc sa subliniez ceva). Ce se poate intampla in 4-5 ani? Dai faliment, ajungi sa lucrezi la stat 8 ore pe zi cu un salariu la 1% din ceea ce sperai.
Ce conteaza pana la urma? Relatia cu persoana respectiva. Daca ai incredere in om, daca ai mai lucrat cu el si stii cum puteti colabora, contractul este doar ceva in plus, ca sa fie totul ok si legal (nu spun sa nu faceti un contract, departe de mine). Contractul insa, este o simpla foaie de hartie si, chiar daca legal aveti dreptate, de la teorie la practica e cale lunga.
Ca urmare, incercati sa va protejati si altfel decat prin contract cand nu stiti persoana cu care lucrati prea bine (chiar zilele trecute, intr-o discutie despre un proiect, cu o persoana cu care cred ca pot colabora foarte bine, am decis sa impartim elementele de baza, astfel incat nici unul dintre noi sa nu poata face ceva fara celalalt, decat cu costuri mari si care sa nu merite efortul). Pana la urma, insa, aveti incredere in ceea ce simtiti. Daca ceva nu va miroase a bine, mai analizati propunerea, cereti detalii samd. Cine stie, poate asa va veti salva de 8 ore de munca la stat.
Kelu
Din punctul meu de vedere sunt de acord cu tine, as dezvolta putin.
Trebuie sa fii atent la detalii ca sa iti “citesti” clientul si sa stii ce te astepti de la el. Cum te contacteaza, cum abordeaza subiectul, ce importanta are pentru el proiectul, etc.
De asemenea chestiile care nu au legatura cu tine direct: cum se prezinta, cum e vazut de altii, etc etc.
Pe langa faptul ca poti sa iei “teapa” exista un risc la fel de mare sa il pierzi chiar daca el era serios pentru ca nu stii sa te “aliniezi” cu el si sa il tii de client.