In afara de mine, care sunt perfect, bineinteles :)) toata lumea are slabiciuni. Unii nu sunt buni organizatori, altii nu au vointa, altii sunt paranoici sau perfectionisti.
Stiti care e insa problema mea? De ce nu recunosti fata de tine o asemenea “buba”? Nu ti-ar fi mult mai usor? Foloseste punctele tale puternice ca sa combati punctele slabe.
Eu, de exemplu, sunt foarte comod (ai mei ar zice lenes, dar sa mergem cu comod 😀 ). Am constientizat asta si caut solutii care sa ma faca sa merg mai departe. Un exemplu bun este implicarea in “Da jos burta” de la Men’s Health. Incerc de vreo doi ani sa ma reapuc de sport la modul serios. Stiu ca daca trec 30 de zile de exercitiu constant, imi intru in ritm si nu mai renunt. Dar de doi ani nu mai reusesc sa ajung la alea 30 de zile. Asa ca am cautat o solutie. Si am gasit. Va dati seama ce de cacat m-as simti daca nu as fi in stare sa ma duc 4 saptamani la niste antrenamente? Cati oameni am pus aiurea pe drumuri? Da, unul dintre punctele mele forte este ca apreciez timpul altora mai mult decat al meu (uneori 😀 ).
La fel, sunt un slab organizator. Sau, nu slab, nu asa de bun pe cat as vrea sa fiu. Asa ca la unul dintre proiectele mele mai importante am carat dupa mine un om care e mult, mult mai bun ca mine pe partea asta. Da, partea mea – financiar vorbind – va fi mai mica, dar proiectul va fi unul reusit. Si pe termen lung imi va aduce mai mult. Pentru ca eu sunt mai bun in a crea contacte si in a trasa o directie. Iar el sa o duca la bun sfarsit.
Vad zi de zi oameni care “se pricep” la mai mult decat ar trebui. Si nimeni nu ii ia de urechi sa le zica: Prostilor, fiti foarte buni la ceea ce sunteti buni! Platiti in rest oameni care se pricep. Sau creati parteneriate.
Am obosit sa vad oameni care vor sa fie buni la orice deoarece vad la vecini ca merge. As vrea sa cunosc cat mai multi oameni care sa spuna “Nu, mah, nu ma bag, nu ma pricep!”. Aia sunt oamenii pe care ii respect cel mai mult.
Care ar fi pasii?
0. Fii sincer cu tine. Daca nu poti, du-te si sparge niste seminte. Inghite in sec si recunoaste ca nu esti bun la orice.
1. Uita-te bine in oglinda, uita-te la ultimele proiecte in care ai fost implicat si fa o analiza “la rece” a activitatii tale. Analizeaza ce nu a mers si cat din ce nu a mers e vina ta.
2. Analizeaza care sunt zonele in care poti sa evoluezi, sa cresti. Daca te indeparteaza prea mult de domeniul in care vrei sa te specializezi, nu merita sa cresti in directia respectiva, fa outsource.
3. Intreaba-te daca nu e mai ieftin sa platesti ceva decat sa inveti tu de la 0. Cand zic mai ieftin, zic mai ales dpdv al timpului: in loc sa inveti doua saptamani ceva, nu poti sa faci in perioada aia ceva care sa te ajute sa castigi bani sa platesti pe cineva, iar tu sa fii mai bun la ceea ce esti bun deja?
4. Cauta solutii mai ieftine (nu zic sa faci rabat la calitate!): parteneriate, bartere samd.
5. Tine minte: 50% din ceva bun e de preferat in schimbul a 100% din ceva care nu merge.
Cred ca suntem programati de mici sa ne pricepem la toate. Trebuie sa fii mai bun decat colegii tai la orice, sa nu ai argumente de genul “nu imi place!”. Cum sa nu iti placa??? Trebuie sa te pricepi!
De ce sa ma pricep eu sa schimb ceva la instalatia la baie cand pot sa platesc un om sa faca asta? Ceea ce lui ii ia o zi (si aia muncita numai 30%, ca ma fura – se prinde ca nu ma pricep), mie mi-ar fi luat 3. Mai mult, in ziua aia eu castig de 5 ori mai mult decat ii platesc lui, asa ca ies pe profit.
De ce dracu e asa de greu sa spui “Nu stiu chestia asta“. Si apoi sa cauti informatia necesara, sa intrebi pe cei care se pricep. Tin minte cand acum ceva timp am ajuns la concluzia ca am nevoie de o echipa pentru un proiect. Si l-am sunat pe Andrei Rosca sa il intreb cum a facut el la BookBlog. Am stat de vorba vreo 3 ore si nu imi aduc aminte sa fi facut vreodata misto de mine pentru ca nu stiam asta (ok, poate a facut, dar a suferit pentru asta ulterior 😀 ). Concluzia, dupa cele 3 ore, a fost ca nu am cum sa ma ocup de asa ceva, asa ca am renuntat.
P.S.: uneori e posibil sa gresesti. Sa crezi ca te pricepi la ceva, sau ca ai timp pentru ceva, si sa nu iasa. Asta e. Recunoaste ca ai gresit, cere-ti scuze de la cei implicati, acopera daunele create, apoi mergi mai departe.
Puteti sa completati voi pasii de mai sus, in comentarii, daca va vin idei.
Bun Articol mi-a placut foarte mult fraza cu “Foloseste punctele tale puternice ca sa combati punctele slabe.”
Cred ca PS-ul e cel mai important. ( Serios? ). Un om integru isi da seama cand e cazul sa nu se mai minta singur. Si ia atitudine. Sa taci malc si sa speri sa se rezolve de la sine nu e o solutie. Despre asta scria si Zoso intr-un post recent( “Munceste cu demnitate” http://www.zoso.ro/2009/04/respectul-de-sine-idei-si-aplicatii-practice.html ). In fond, fiecare dintre noi e bun la ceva. Doar ca acel “ceva” difera de la caz la caz. Decat sa ne pierdem timpul incercand sa facem chestii greoaie pentru noi, mai bine il fructificam in directia buna. ( oricare ar fi aceea.. )
Un fel de analiza SWOT dar la nivel uman si nu la nivelul unei companii. Eu in general am vazut oameni aflati la extreme: aia care pretind ca se pricep la toate si aia care au impresia ca nu se pricep la nimic. E dificil sa fi obiectiv cand vine vorba de tine insuti, dar este absolut necesar. Mi-a placut articolul!
Recunosc, m-am incuiat in baie si am suferit in tacere…
ce bine ma regasesc cand vine voba de comoditate ….e greu, pana te urnesti si esti la “fata locului”….:))
Sarbatoarea Invierii sa va copleseasca cu bucuria manturii primita prin jertfa Fiului lui Dumnezeu! Hristos a inviat! 🙂
Foarte Bun articolul.
mi-a placut asta: Intreaba-te daca nu e mai ieftin sa platesti ceva decat sa inveti tu de la 0.
ce frumos ar fi daca nu ne-am pricepe la toate 🙂
Ppaste fericit
Excelent articol. Mie unul mi-a placut partea cu ”5. Tine minte: 50% din ceva bun e de preferat in schimbul a 100% din ceva care nu merge.”
excelent articolul si foarte bine punctate ideile. eu unul mma regasesc in detaliile comoditatii :))
Ar fi indicat, sincer, ca lumea sa recunoasca faptul ca nu pot face o chestie, mai els intr-un proiect important, decat sa treaca timp, sa nu faca ce i-a fost dat si sa pui pe altcineva sa lucreze de 2 ori mai mult…not fair! 🙂
Bun articol! Foarte adevarat.
Puterea necesara pentru a spune “nu / nu stiu / nu ma bag” este intradevar mare. Cand zici nu aproape ca iti calci orgoliul in picioare, dar e bine atunci cand spui nu sa prezinti si o alternativa sau macar un comentariu legat de “nu … fiindca … etc.”.
Ce-i drept e mai bine sa ii spui unui client “nu / nu stiu / nu se poate” decat sa ii zici “da” si sa il lasi sa astepte n zile pana la rezolvarea unei probleme.
Trebuie sa recunosc ca mi-as dori uneori sa ma pricep la toate. Astfel n-as mai stressa lumea sa ma ajute unde nu ma pricep. 😀
Eugen (peugen.net) poate depune marturie, i-am scos peri albi cu instalari si teme WordPress, customizari si plugin-uri pt site-ul meu… Partea buna e ca am mai putut “ciupi” si eu informatii din toata afacerea asta, invatand un minim necesar. Si dand mai putine batai de cap. 🙂
Totul e sa ai la cine sa apelezi atunci cand nu te pricepi.
Trebuie sa fii mai bun decat colegii tai la orice, sa nu ai argumente de genul “nu imi place!”. Cum sa nu iti placa??? Trebuie sa te pricepi!
Asta cu: ” Cum sa nu iti placa? ” :)) e replica lu’ tata. Eu mereu trebuie sa fiu cel mai bun. Dar el nu intelege, ca uneori nu-mi place, nu ma intereseaza si nu ma ajuta cu ceva, toate prostiile care ar dori el sa le invat si sa le stiu. Mda.. parintii nu ai ce le face.
Eu unul imi recunosc golurile si nu ma inplic in proiecte unde nu am niciun habar sau unde nu e de mine.
altceva…nu stiam ca blogoree e al tau:)) e prima oara cand intru la tine si e foarte interesant:)
Cate lucruri ai stiut sa faci de cand erai mic? Sa zicem de la 5 ani 🙂
O mare influenta in atitudinea asta de priceput la toate o are scoala romaneasca si sistemul de invatamant care nu te specializeaza aproape deloc. Partea buna pe care o ofera scoala in Romania e ca iti insufla un mare grad de adaptabilitate. Cand te angajezi, ai toate premisele sa te adaptezi la orice job. Insa foarte bine ai punctat aici, pentru ca ideea ca esti bun la orice, te poat e destabiliza si iti poate face multe probleme.
Salut tuturor, Bobby,
mie imi place ca suna crestineste. Si o spun pe bune.
Incepe de la a te accepta pe tine asa cum esti. dupaia spune sa faci outsourcing la acele lucruri la care nu esti bun, mai spune ca exista un cost de oportunitate — adica daca poti sa platesti pe cineva sa-ti faca curat si te costa curatenia 5 lei si tu poti castiga 10 lei in timpul asta, castiga tu 10 lei facand ceea ce-ti place, da 5 pentru ceea ce nu te pricepi/nu-ti place, si mai ramai cu 5, pentru tine…
Daca nu stii ceva, indeed cere ajutorul! Cum stai la asta?
Si daca ai lista, poti, chiar poti duce totul la capat? Cat te costa fiecare clipa de neatingere a obiectivului?
Ca sa ajungi la capat, poti sa alegi sa-ti iei un Coach.
Cu bine,
Coach Ioan 🙂