Eu nu le am cu Jazz-ul, dar le am cu iesitul, mai ales din oras. Daca ai chef sa-ti scoti jumatatea mai buna la un eveniment select, ia-o/ia-l de mana si mergeti pe 12 noiembrie la Sala Palatului la Concertul Extraordinar Jazz in the City.
Din pacate, desi mi-as fi dorit enorm de mult sa vin, nu am cum. Unul din cei mai buni prieteni ai mei are cununia civila vineri si, daca nu ajung, cu prima ocazie cand ma vedeti dupa as vorbi mult mai subtire… 😀
Ce e atat de extraordinar la acest concert? In primul rand Damian Draghici, despre care nu stiu daca stiti (eu nu stiam), dar este unul dintre cei mai virtuozi cantareti la nai din lume. Daca n-ati ascultat niciodata jazz la nai, poate ca ar trebui sa profitati de sansa asta, mai ales ca pe scena vor urca si o serie de artisti care stiu sa faca muzica adevarata: Diane Schuur si Eddie Daniels.
Totul are loc in cadrul Festivalului International al Artelor Spectacolului Muzical “Viata e frumoasa”, editia a III-a, organizat de Teatrul de Opereta Ion Dacian.
Am 3 invitatii duble pentru Jazz in the City si daca le vreti, va trebui sa scrieti in comentarii de ce vreti sa mergeti la concert. Invitatiile le voi da celor care pun cea mai multa pasiune in comentariile lor. 🙂 Sau care ma fac sa rad 😀 Bafta la scris!
PS: Nu uitati ca Jazz in the City are pagina de Facebook, cont de Twitter si de Youtube, unde puteti gasi o multime de informatii interesante despre artisti, clipuri, poze etc.
Natalia
Eu vreau! Cred ca jazz-ul este genul de muzica care ma rupe din cotidian si tare as vrea sa-l aud si la nai! 🙂
Cristina
Pentru mine jazz-ul e o muzica magica; ma face sa vizez, sa zambesc, sa simt ca viata poate fi frumoasa. Daca aud vocea Teodorei Enache sau a Martei Hristea visez la cafenele mici si inghesuite in New York, la povesti de dragoste in Paris, la dupa-amiezi ploioase cu ciocolata calda in Bucuresti. As merge oricand la un concert de jazz 🙂
Allicia
Eu as vrea sa merg pentru ca nu stiu nimic despre Damian Draghici, dar as fi curioasa sa aflu, nu din iutub, nu din mp3-uri, ci live. Si mai ies si eu din casa. 😀
UNDO
N-ai sa iti dai seama ca n-ai cum sa ratezi un astfel de eveniment iar daca n-ai ocazia sa il vezi pe Damian Draghici, nici n-ai cum sa spui ca iti vei petrece o seara mai placuta daca n-ai vazut un concert de jazz la nai si n-ai sa ai ocazia prea curand sa repeti experienta.
S-ar putea nici sa n-ai idee despre ce este vorba in jazz, dar daca n-ai curiozitatea nici n-ai sa aflii vreodata. Asa ca n-ai de ce sa lipsesti…
N-ai asa?
N-ai/nai = joc de cuvinte, nu ma repet 😛
Imparatul Utopic al Balcaniei
unora le place jazzul
“in the city” (unde n-ai
râul, ramul, frunza, prazul,
mânzul, brânza, flori de mai) –
n-au decât sã ardã gazul
în metrou sau în tramvai
cei care nu gustã hazul
unui rustic colţ de rai.
dar noi ceilalţi cred cã-i cazul
sã purcedem cu alai
spre palat, unde extazul
lu’ Drãghici cântând la nai
meritã sã-mi stric rãgazul
ca-n antichitate robii
şi sã lupt precum viteazul
pe tichetele lu’ bobby.
Patricia
eu nu sunt “in the city”, dar zau ca m-as deplasa jumatate de tara pentru concertul asta…daca tot l-au laudat si premiat atatia pe Draghici in toata lumea, e pacat in tara mea daca am ocazia sa nu reusesc sa-l ascult si sunt sigura..sa-mi incante simturile!
Imparatul Utopic al Balcaniei
(tin sa mentionez ca-s mare amator de jazz si-s foarte curios sa aflu jazzu’ cu reminiscente tiganesti al lui Draghici)
mikel
tin mine ca am auzit prima oara acu cativa ani buni naiul lui damian si am ramas vrajit. avea un talent exceptional. era completarea necesara pe langa naiul dulce si molcom al lui gheorghe zamfir. am cautat pe tot netul orice fragmentul al sau muzical. am reusit sa extrag doar doua piese, damian’s fire si the dance of flames si le tot ascult mereu cu aceeasi placere. au o vigoare si un suflu anume.
apoi a disparut damian. a reaparut dupa ceva timp sub un alt aspect si cu o alta muzica. bunicica dar tot nu se compara cu ce putea el face cu naiul.
sa reaud acum ca s-a reintors la marele sau talent e exceptional. si da, as dori cu siguranta sa ajung la jazz in the city si ascult laive un concert intreg al sau.
raluca
Viata e o serie de evenimente nesteptate. eram la viena cu prietenul meu si cu niste treaba si intr-o dimineata am coborat la receptie sa le explic receptionerilor ca am imprumutat un foehn de la colegii lor din tura trecuta si ca am lasat un depozit de 20 de euro. Si ca am mai baut si un suc din minibar, pe care vreau sa il platesc. Si ca vreau sa imi las si bagajele la receptie, pana plec spre aeroport. Evident, fiind un volum mult prea mare de informatie care le-a creat mari dificultati puertoricanilor care abia rupeau engleza, m-am cufundat in rabdare si explicatii ca sa rezolv serioasa problema a existentei mele si a lor, implicit. Intre timp, prietenul meu parea ca isi facuse prieteni noi in holul hotelului. Am aruncat o privire si il vad vorbind cu un om mare, inalt, cu mustata si palarie de cowboy si cu figura dura. Ma intreb “ce naiba..” dar continui cu problemele mele vitale de la receptie. Cand termin, vin langa ei, intru in plina discutie despre Suedia, sistemul medical din Viena, spagi si diagnostice eronate. In final, iesim din hotel si o luam fiecare in directii opuse. “Iubitu, cine era?”. “Ah, tatal lui Damian Draghici. Stii, muzicianul. Mi-a povestit totul despre el si mi-a zis sa mergem la concert la fiul lui la Sala Palatului”.