Game Review: Prince of Persia - The Forgotten Sands

Recenzie scrisa de Andrey Dobra.

Prince of Persia e o franciza de jocuri ce evoca multe amintiri placute printre fani. Toti tinem minte jocul original si timpul pierdut prin MS DOS ca sa salvam printesa cat mai repede. Acum, Ubisoft a decis sa transforme seria de jocuri in ceva mult mai mare, oferind drepturile pentru un film celor de la Disney. Drept urmare, saptamanile astea putem sa ne bucuram de pieptul paros al lui Jake Gyllenhaal ca printul Dastan in Prince of Persia (the movie).
Odata cu lansarea filmului, Ubisoft a decis ca un joc nu ar strica. Dupa incheierea trilogiei Sands of Time, care a creat o multime de fani, compania a vrut sa treaca mai departe, cu un reboot, intitulat simplu, Prince of Persia. Pentru noul joc, se pare ca a decis sa se intoarca in universul Sands of Time pentru un ultim capitol, ce are loc intre Sands of Time si Warrior Within.
Mai are printul nostru talent sau poate ar trebui sa iasa la pensie si sa uite la film? Cititi mai departe review-ul meu al Prince of Persia: The Forgotten Sands.

Ce mi-a placut:
–Grafica: TFS (pe scurt) incepe destul de monoton ca deh, e Persia, deci nisip cu tona. Dar incet incet, culorile devin mai numeroase si putem sa ne bucuram de niste nivele uimitoare mai tarziu. Design-ul impresioneaza si ofera niste inamici destul de interesanti. Efectele special nu sunt mai prejos, iar frame rate-ul nu cedeaza nici in cele mai spectaculoare cascadorii ale printului. Si ca tot vorbeam de print …
-Printul: Mie mi-a placut atitudinea printului din jocul din 2008, dar nici persoanjul prezent nu este mai fraier. Odata ce treci peste accentul lui britanic (ca deh, ce-i Persia ce-i Marea Britanie), incepi sa il simpatizezi. El ajunge in situatia asta pentru ca vrea sa isi ajute fratele mai mare, Malik, care a fost fortat sa cheme Armata lui Solomon pentru a face fata inamicilor. Cum puteti sa va dati seama, planul nu prea a mers, si printul nostru trebuie sa isi salveze fratele.
–Nivelele si platforming-ul: Cum am spus mai sus, nivelele din joc sunt foarte bine facute, dar ceea ce le pune in evidenta este de fapt platforming-ul, adica cum treci tu prin ele, fie mergand pe ziduri, balansandu-te pe anumite bare sau sarind peste gropi infinite. Se pare ca o cerinta clasica a postului de print al Persiei este sa fii o incrucisare de circar cu gimnast, deoarece toata Persia a fost creata mai mult pentru maimute decat pentru oameni obisnuiti. Totusi, cu unele exceptii destul de frustrante pana cand le deslusesti, TFS straluceste cand e vorba de platforming.
–Puterile: La inceput, esti un print obisnuit, cu cateva talente cum ar fi mostenirea de circar/gimnast mai sus mentionata si stii sa folosesti o sabie. Pe parcurs, multumita unei Djinn (genie adica), vei capata niste puteri de invidiat. Normal, derulatul inapoi al timpului este prima pe care o inveti, si este esetiala cand ai parcurs o secventa de sarituri si nu ai reusit sa te prinzi de ultima bara sau nu te’ai sincronizat. Pe langa time rewind-ul, mai capeti puterea sa ingheti apa. Se pare ca desi in mijlocul desertului, palatul in care are loc actiunea isi permitea sa aibe apa tasnind prin anumite gauri sau tevi varsand lichidul peste tot. Multumita abilitatii tale, vei putea sa transformi apa aceea in bare sau coloane care te pot ajuta in continuarea sariturilor. De asemenea, vei putea sa folosesti memoria Djinn-ului ca sa iti “amintesti” secvente din pereti, podele sau anumite bare, pentru a putea continua. Pe langa asta, pe masura ce acumulezi experienta, vei putea sa deblochezi alte abilitati, precum marirea vietii sau imbunatatirea damage-ului.
–Finalul: Desi are unele secvente cand totul devine mai monoton, finalul lui TFS compenseaza cu varf si indesat. Aici ai parte si de lupte, si de putin platforming dar si de niste dezvoltare a personajelor. Desi domina un pic cam mult maro-ul nisipurilor, finalul o sa va solicite destul de mult.

Ce nu mi-a placut:
–Povestea: In Prince of Persia, mai mereu a fost vorba despre o poveste de dragoste. De data asta, lucrurile stau un pic altfel, deoarece relatia principala e dintre printul nostru si fratele sau. Poate asta face ca actiunea sa para un pic neimportanta. Mai mult am jucat pentru a imi testa abilitatile decat sa aflu ce se intampla mai departe, desi cele cateva personaje incearca sa dea o valoare evenimentelor ce se derulau.
–Luptele: Luptele, cel putin cele din Sands of Time, erau mult mai acrobatice. Sigur, TFS ofera optiunea sa sari in capul adversarilor sau sa le tragi suturi, dar parca lipseste acea scanteie. De asemenea, pentru a alterna secventele de platforming si de spart al vaselor (sunt o gramada de vase si vaze prin palat), secventele de lupta par cam trase de par. Iar numarul adeversarilor slabi este un pic prea mare, parca doar ca sa iti ofere mai mult XP pentru level up. Totusi, luptele mai mari sunt un pic mai diferite, dar odata ce ai priceput “coregrafia” inamicului, totul devine un pic prea usor.
–Design-ul printului: Jocul arata foarte bine, celelalte personaje la fel, dar printul e cam WTF?! Sigur pe coperta de mai sus arata destul de macho si aduce un pic a Jake Gyllenhaal, dar in joc este … butucanos, in lipsa altui cuvant. Din fericire, o sa ii vezi mai mult spatele decat fata deci nu e chiar atat de rau.

Concluzie
Daca va asteptati de la Prince of Persia TFS sa fie the next big thing, o sa fiti putin dezamagiti. Dar, la fel ca si jocul din 2008, nu inseamna ca e prost. Jocul face ce face bine (platforming si design al nivelelor excelent) si reuseste sa ofere un suport pentru actiunile printului acrobatic. Daca vizionatul filmului va face sa va reapucati de Prince of Persia, nu o sa faceti o greseala daca luati si jocul asta pe langa cele din trilogia Sands of Time si Prince of Persia 2008.

Multumiri UbiSoft (am avut ocazia sa testam jocul mai devreme), precum si Sony (PlayStation3 e consola noastra de teste 😀 ).