Am gasit azi un citat:
The winners in life think constantly in terms of I can, I will, and I am. Losers, on the other hand, concentrate their waking thoughts on what they should have or would have done, or what they can’t do. – Dennis Waitley
Si mi-am adus aminte de o discutie avuta cu cineva, in care eram intrebat cum de stiu ca RevvNation o sa mearga, ce sa fac in continuare samd.
Raspunsul?
Nu stiu sigur ca RevvNation va merge. Are atatea elemente care sunt impotriva incat sansele sa nu mearga sunt mai mari decat sansele sa mearga. Dar, din punctul meu de vedere, in acest moment orice proiect online are sanse asemanatoare. Singura solutie e sa diferentiezi cumva proiectul tau si sa te arunci cu capul inainte. Da, exista mari sanse sa te cam doara cand te lovesti cu capul… la un moment dat tot iti iese, daca dai indeajuns de mult si de des in peretele din fata. S-ar putea sa ai urme si cicatrici, dar de trecut treci, pana la urma, daca insisti.
Bineinteles, depinde de fiecare dintre noi sa isi dea seama, la un moment dat, daca nu cumva peretele prin care vrem sa trecem nu e cam gros. Si sa incercam sa il ocolim, sa il sarim sau, de ce nu, sa cautam alt perete de spart.
Cum stii in ce directie sa mergi? Ce sa faci?
Nu stii. Si nimeni nu iti spune. Daca ar exista o reteta standard am fi toti antreprenori. Da, ai nopti nedormite, ai perioade dificile (eu ma ingras in perioadele de stres, intr-o confirmare, parca, a faptului ca sunt complet pe dos), ai zile cand iti vine sa plangi de ciuda pentru ca ceea ce parea rezolvat pica in 30 de secunde… Dar iti revii cand cineva scrie pe twitter ca ii place ce incerci sa faci 🙂
Cand aveam 12-13 ani eram chiar timid. Mda, stiu, reveniti in 10 mnute, cand va opriti din ras 😛 Anyway, imi trebuia ceva curaj sa ma duc la cineva care imi placea sa vorbesc 🙂 Si la un moment dat mi-am dat seama ca cel mai rau lucru care mi se poate intampla e sa mi se spuna NU. Adica pierdeam ceva ce oricum nu aveam. Mai mult, m-as fi intrebat ca prostu’ “dar daca…?”. Si atunci mi-am propus sa nu ma mai intreb niciodata “Dar, daca…?”.
Am jucat handbal multi ani (am fost chiar vicecampion national la juniori cand aveam vreo 14-15), dar abia dupa ce am luat decizia aia am ajuns sa fiu titular in echipa: incepusem sa trag la poarta din orice pozitie aproape, sa nu mai inchid ochii cand saream pe semicerc, sa analizez pozitia aparatorilor in teren pentru a-mi da seama cum sa ajut interii (am ajuns din extrema coordonator de joc, la un moment dat). Dadeam cate 7-8 goluri pe meci si 10-15 pase de gol, de unde inainte ma bucuram cand dadeam doua.
Bineinteles, exista si o parte negativa: poti exagera cu deciziile “curajoase”. Aveti grija, una e sa fii tampit, alta e sa iei o decizie mai riscanta. Daca e sa sari cu coarda elastica, e o decizie relativ tampita, dar mai degraba curajoasa. Daca e sa sari fara coarda e doar o decizie tampita.
In fiecare saptamana vine macar un tanar antreprenor la mine sa ma intrebe ceva despre proiectul lui. De obicei imi spune: “ce parere ai, o sa mearga?”. Evident, intrebarea e prost pusa. Iar raspunsul meu e: “tu crezi ca o sa mearga? Daca da, atunci chiar conteaza ce cred eu? Da-i drumul, apoi adapteaza-te…”. Si daca nu merge? Macar stii, nu? 🙂 Altfel te vei intreba in permanenta “Dar daca…?” (am sa scriu un articol despre cum sa pui intrebari).
Nu pot intelege oamenii care amana deciziile. Incerc, dar nu pot. Da, asteptand indeajuns de mult, unele decizii pot parea proaste, dar te adaptezi ulterior, nu stai sa astepti sa se intample ceva. Cum spunea cineva, in pagina cu citate de mai sus: nu astepta oportunitatile, cauta-le tu. Nu va mira cum anumiti oameni par ca atrag oportunitati, avantaje, parteneriate etc.? Chiar credeti ca aia sunt cei mai norocosi oameni de pe planeta? Ca stau pe fundul lor si se impiedica oportunitatile de ei? Think again.
P.S.: nu, nu cred ca cei care isi asuma riscuri sunt neaparat castigatori sau ca cei care nu isi asuma sunt neaparat “losers”. Dar, din experienta, toti cei din a doua categorie ar vrea sa fie in prima, niciodata invers 🙂
P.P.S.: postul a inceput intr-o directie si s-a transformat intr-o destainuire si in ceva “venting”. Imi era dor sa mai scriu despre mine pe blogul meu 🙂
cum le zici tu ca un om mare 🙂 pe scurt io doar cred ca exista oameni care fac lucruri sa se intample si oameni care ii critica… iar cu revvnation, sau orice proiect aflat in stadiul lui, greul tau, al antreprenorului, e pana ajungi la product/market fit, dupa aia o sa ti se para mai usor pentru ca e un alt job, de executie si management serios.
my 2 cents 🙂
Stiu 🙂 Tu o stii chiar mai bine, fiind mai vechi in zona. Dar sunt o gramada care nu stiu si care sper ca macar sa deschida ochii dupa ce citesc aici.
RevvNation o sa iasa, ca eu am incredere in el. Poate se mai adapteaza, poate nu ajunge chiar la 200 de milioane in 3 ani, dar de iesit va iesi 🙂
Bun asa. Din punctul meu de vedere, reusita proiectului nu prea mai conteaza din momentul in care ai un asemenea mindset. Eu l-am avut de vreo 25 de ori si mi-au iesit doar 2 proiecte mari si late.
It’s the journey, you know, not the destination 🙂
Am abandonat de ceva timp această filosofie pentru că, deşi şansele de a reuşi sunt mai mari, îţi poţi ruina în schimb iremediabil sănătatea.
@DanLee: de ce? :-/ la un moment dat se creeaza un echilibru (daca si urmaresti asta activ). Eu, de exemplu, am inceput sa ma duc de 3 ori pe saptamana la sala si se simte si in energia cu care muncesc 🙂
@Dragos Roua: noroc de tine, ca poate imi iese 😀
Ideea e simplă: nu poţi să-i faci pe toţi să-ţi placă munca…dar întotdeauna se vor găsi îndeajuns de mulţi care să-ţi susţină business-ul.
Aşa e cu jocurile astea online…Head up, eu sunt sigur că vom avea succes. Toate începuturile sunt grele.
cred, ca de departe lupta cu sinele, este una din cele mai grele. chiar acum citesc o carte destul de interesanta “the power of now” care incearca sa darame anumite lucruri, cum ca esti ceea ce gandesti … etc. sunt unii oameni care au o personalitate puternica, iar altii nu, nu toti oamenii sunt facuti pentru a fi antreprenor, insa daca nici macar nu incerci, este cu mult mai grav decat a incerca; pana la urma cazand inveti sa mergi.
o seara faina.
Este prima oara cand comentez aici, desi am mai vizitat blogul dvs si in alte dati. Am gasit articolul pe ftw.ro iar subiectul mi-a atras atentia.
Sunt unii oameni care reusesc in mai tot ce isi propun. Succesul lor are o explicatie simpla: credinta, siguranta in reusita. Exact lucrurile despre care am citit mai sus, de fapt, si pe care le-am constientizat acum vreo doi ani, o data cu lansarea filmului documentar “Secretul. Legea atractiei”. Am intalnit acolo o comparatie foarte frumoasa care suna cam asa: “Incearca sa-ti imaginezi ca ceea ce iti doresti e ca o suma de bani pe care ai castigat-o si o ai in banca. Nu ai banii in mana, dar stii ca ei exista acolo.”
Un prieten imi ura acum mai multi ani, cu ocazia zilei de nastere “Atitudinile sunt mai importante decat faptele. Poarta-te ca si cum ce iti doresti deja e implinit”. De fiecare data cand i-am urmat sfatul mi-a reusit tot ce mi-am propus.
Mult succes cu noul proiect si un An Nou cu impliniri!
@Bobby Voicu Ce pot să spun? Eşti un norocos!
We claw with our fingernails for that inch, because we know when we add up all those inches that’s gonna make the fuckin’ difference between winning and losing! Between livin’ and dyin’!
I’ll tell you this: In any fight, it’s the guy who’s willing to die who’s gonna win that inch. And I know if I’m gonna have any life anymore, it’s because I’m still willin’ to fight and die for that inch. Because that’s what livin’ is! The six inches in front of your face!Now I can’t make you do it. You got to look at the guy next to you. Look into his eyes!- Al Pacino´s speech in ¨Any given Sunday¨
Hm, da vorbe interesante :P.
Bobby e un luptator, un nelinistit care cauta in permanenta plus-valoarea. Deja a avut succese si o sa mai aibe. Bobby e facut pentru online 🙂 Si, lucru extrem de important, isi permite sa faca asta.
Lasand filosofia la o parte, eu cred ca depinde intr-o mare masura mediul/tara unde vrei sa pui in valoare un anumit proiect. Degeaba cauti sa vinzi excursii online in Ro, de exemplu, ca nu o sa iasa. Aici poti vinde cel mult produse IT. De ce? Pai, cine intra pe net la noi? Vezi, astia sunt si potentialii clienti.
Vrei sa vinzi excursii online mergi in Suedia ori Australia ! Acolo, toata strada are net si oamenii sunt obisnuiti sa de-a click-uri.
Pana la urma, parerea mea, internetul/mediul online nu e decat un vehicul. Pe care il poti folosi in domeniul x, nicidecum in domeniul Y, in contextul Z.
Stiti care e paradoxul? Sigur, Internetul ramane un lucru absolut fabulos. Insa “el” nu va inlocui niciodata off-line-ul 😛
Multa bafta cu revvnation si poate va prind ca resetati iar jocul…acum cand am cel mai smecher club:D…