Acum 4-5 ani am inceput sa invat ceva nou: cum sa fac ceva, orice, pe internet. Era vorba de site-uri, de promovare, de facut bani. Stateam si citeam tot ce prindeam: pdf-uri, forumuri (webmasterworld, sitepoint), acumulam informatie si incercam sa o folosesc.
Au trecut vreo 2-3 ani si informatia de atunci s-a asezat, a prins radacini, tot ce citesc acum prinde contur mult mai usor. Uneltele pe care le folosesc de 3-4 ani (de la WordPress la Dreamweaver, de la Firefox la Wordtracker s.a.m.d.) sunt usor de folosit, am uitat de curba de invatare de-atunci, de frustrarile pe care le aveam cand nu puteam sa fac ceva simplu, desi banuiam ca e jenant de usor.
Well, de ceva timp am avut ocazia sa o iau iar de la inceput. Nu chiar de la 0, pentru ca tot de online e legat, dar e un alt mediu, alte unelte. Si a aparut iar curba de invatare. Si nu pot sa va spun cat de frustrat sunt uneori cand imi ia 20-30 de minute o chestie care sunt sigur ca in jumatate de an imi va lua maxim 5 minute. De multe ori mi-as fi bagat picioarele in ea de treaba si as fi facut altceva… dar asta e, sunt si downside-uri la angajare 🙂
Ma gandeam insa de cate ori as fi renuntat daca eram un bogger la inceput. De zeci de ori. Pentru ca nimeni nu te obliga sa scrii pe blog.
Un blogger incepator nu are prea multe motive de bucurie in perioada de invatare: vizitatori nu are, comentatori nu are, scrie numai si numai pentru el (desi asta ar trebui sa fie ideea de la care pornim, sa fim seriosi, toti ne bucuram cand vedem primul comentariu cat de cat favorabil 🙂 ). O experienta destul de singura si frustranta.
Curba de invatare exista in orice domeniu, chiar si cand evoluam cu o treapta sau cand schimbam putin mediul. Ce motivatii sunt insa necesare fiecaruia dintre noi pentru a trece peste?
