Drive-Test: Dacia Sandero

Acum vreo doua weekenduri am zis sa iau si eu Dacia Sandero la test. Ma gandeam ca ma duc prin jurul Bucurestiului, dar am primit o invitatie la Vidraru, unde niste prieteni voiau sa se arunce in cap de pe baraj (sa faca bunjee-jumping, adica). Prin urmare, am luat masinuta (o versiune Laureate, cu motor de 1.6l, 90CP) si am pornit la drum.

Masina nu arata rau. Asta confirma impresia initiala avuta cand am fost prezenti la lansarea de la Geneva, ca masina arata bine, desi spatele cred ca ar mai fi putut aranjat putin. Probabil ca s-a vrut un portbagaj mai mare, pentru ca este cam drept si cam “abrupt”, dar tot nu arata rau. Mie mi se pare ca seamana putin cu Opel Corsa la spate. Botul arata insa foarte bine, iar sigla se incadreaza in grilaj ca si cum acolo ar fi trebuit sa fie.

Versiunea Laureate avuta de noi e si cea mai scumpa, deci a avut tot ce se putea: jante de aluminiu, faruri de ceata, aer conditionat, radio-cd samd. Prin urmare, arata bine si chiar atragea privirea pe strada (a fost una dintre singurele masini in care am mers catre care lumea arata cu degetul sau, in coloana, erau multi care scoteau capul pe geam sa o vada mai bine). Bine, sunt sigur ca unul dintre motive era ca masina e noua, ca e Dacia samd, dar si pentru ca intr-adevar, chiar nu arata rau (asta si din comentariile celor care priveau).

La exterior nu imi place deloc butonul din spate, de deschidere a portbagajului. Absolut deloc. Mi se pare prea “din topor”. Nu imi mai plac nici manerele de la usi: de alta culoare decat masina (o culoare metalica, probabil sa para mai atractiva pentru un target mai tanar) si care par foarte, foarte sensibile si usor de rupt – aproape ca imi era frica sa deschid usa.

Interiorul este ok. Nu pot sa il compar cu cel de la Auris, de exemplu, pentru ca se vede ca materialele sunt mai ieftine, desi nu arata chiar atat de ieftin pe cat ai crede. Dimpotriva, plasticul “metalic” folosit se integreaza bine si chiar da o senzatie mai tinereasca interiorului. Pe portiera, de exemplu, se vede foarte bine, iar consola centrala e bine scoasa in evidenta si integrata in bord. Ceasurile au un fundal alb, care adauga inca o tenta mai funky masinii. Mai mult, foarte misto e faptul ca pe praguri se vede scris Dacia, o chestie care putea lipsi, dar care, prezenta, adauga putina “clasa” 🙂 Ah, doua probleme, totusi: claxonul pe maneta din stanga volanului si becurile de semnalizare din bord. Poate sa imi spuna si mie cineva de ce nu se aprind becurile separat pe directii, ci la pachet, un singur bec? De ce nu apare cand semnalizezi dreapta si cand stanga? Nu ca m-ar deranja prea tare acum, dar incepator fiind, acum vreo 12 ani, cand conduceam Dacia 1310, muream de draci ca nu imi dadeam seama. 12 ani mai tarziu, totusi, nu s-a putut rezolva problema?

Ce mi se mai pare ciudat e nevoia de a pune cat mai multe pe centrul masinii: butoanele pentru geamuri sunt pe consola centrala, butonul pentru oglinzi (care sunt electrice, apropo), tot pe centru, sub frana de mana. E o chestie specifica Renault?

Acum a aparut si prima problema a masinii pentru mine: scaunul soferului avea joc. Un mic joc, e adevarat, datorat probabil unui surub sarit, ceva, dar totusi joc. Si masina avea aproximativ 2000 de km la bord. Mult prea devreme pentru asemenea probleme, indiferent care e cauza (fiind masina de drive test, cine stie ce sofer de 250kg s-o fi urcat in ea).

Interiorul, in rest, nu e rau. Au incaput 5 persoane in masina (mai ales datorita faptului ca in spate au stat, din 3 persoane, doua fete), portbagajul e indeajuns de mare incat sa incapa bagajul pentru o iesire de weekend, desi nu stiu daca ar incapea pentru doua saptamani de mers cu cortul.

Cum se comporta?

Ei bine, nu m-a incantat. Si o spun asta cu parere de rau, pentru ca voiam foarte mult sa imi placa masina.

Chiar si cu motorul de 1.6l, Dacia Sandero e lenta si zgomotoasa. Nu zdrangane, trancane sau ceva, ci se aude motorul tare. De cand ma stiu, Daciile s-au auzit toate la fel. Cineva imi spunea acu vreo ceva ani ca folosesc la motor lant de transmisie si nu curea, de asta are un sunet specific. O fi fost valabil atunci (nu sunt mecanic, nu stiu), dar sunetul respectiv inca se aude.

Pe sosea e lenta. Pe autostrada pleaca greu (si cu, si fara 5 oameni in masina). Dar ajunge la 170km/h. Greu si incepe sa piarda din stabilitate cu 5 oameni in ea (ceea ce e cumva de asteptat), dar ajunge. Am citit undeva ca ar ajunge si la 200km/h (am sa caut articolul, era scris de un roman), dar chiar nu m-a tentat sa incerc.

In oras se comporta bine, dar trebuie calcata pedala de acceleratie cum trebuie (cel putin la modul in care conduc eu). Ambreiajul cupleaza foarte sus si iti ia ceva timp sa te obisnuiesti.

Drama conducerii mai in forta e consumul, insa: 8,8l/100km pe autostrada si undeva la 11-12 in oras. Mult. Prea mult, pentru o masina mica si cu un motor mic, oricum ai da-o si ai intoarce-o.

 

Ce mi-a placut:

E o Dacie care arata bine, nu costa mult si merge binisor.

Ce nu mi-a placut:

Scaunul deja cu probleme, motorul e lenes, anumite materiale inca par ieftine si usor casabile. In plus, claxonul inca e pe manerul din stanga volanului, becul de semnalizare e ciudat. Consumul e mare pentru clasa si dimensiunile ei. Ambreiajul ciudat rau.

Concluzie:

Masina isi merita banii. Daca tonul drive-test-ului e in mare parte negativ este si pentru ca eu ma asteptam la mult mai mult de la ea.

Dar adevarul e ca in gama ei de pret (la 9000E full options) nu prea gasesti alta masina noua care sa aiba dotarile Daciei Sandero. Si dimensiunile ei. Asa ca nu comparati cu Matiz/Spark, va rog.

Mi-as cumpara masina? Nu. Daca as fi primit-o cadou, insa, la 18-20 ani (sau mi-as fi luat-o singur), as fi fost in al 9lea cer. Asa ca parerea mea, exprimata la lansarea logo-ului Dacia, sta: Sandero, prima ta masina. Pentru ca dupa aia iti vei dori un SUV.