(Articol scris in cadrul Proiect4).
Una dintre cele mai misto cetati pe care le-am vazut vreodata. Nu neaparat pentru cum arata, pentru ca nu e ceva extraordinar, desi nu arata rau, cat pentru cum e asezata si pentru cum se vede cand te apropii.
Am descoperit Enisala anul trecut, intr-o plimbare de concediu, dupa ce am citit pe Xplorio despre ea. Si ce surpriza am avut: ma asteptam la o gramada de pietre si am descoperit ceva superb.
Enisala e undeva in podisul Dobrogei, aproape de lacul Razim. Sau, in cuvintele nemuritoare de pe Xplorio:
Simplu. Dinspre Navodari (Mamaia) o iei spre nord, catre Babadag. Dinspre Tulcea, o iei tot catre Babadag. Dinspre sud iti va lua maxim o ora, drumul e superb oricum.
De aici mergi spre Enisala si apoi, imediat dupa ce ai iesit din acel sat, faci stanga pe un drum de tara. Pe un copac de pe partea dreapta a drumului vei vedea si un indicator spre stanga, cu inscriptia “Spre Cetatea Heracleea”, care te va ajuta.
Pentru cei care vor un traseu de o zi: de la Bucuresti poti ajunge cel mai repede urmand traseul Medgidia, Mihail Kogalniceanu, Lumina, Babadag, sau daca vrei sa faci si un pic de off-road pe drumuri cu pietris, de la Kogalniceanu o poti lua spre nord, spre Targusor, si apoi spre Est, spre satul Gura Dobrogei. Evita cu orice pret insa breteaua Kogalniceanu-Salcioara, care e rupta rau.
Vei da de peisaje pustii, molcom asezate sub soarele torid, un amestec de calcaruri, grote, paduri de pini si campuri de maracini pe care nu il vei uita prea repede. De la Gura Dobrogei iesi apoi in DN 22 si urci frumusel la Babadag. Drumul dus-intors trece de 600 de km dar e o aventura de 1 zi de care iti vei aminti mereu.
Pentru mine e unul dintre locurile unde merg de fiecare data cu placere. Din trei motive:
1. E superb. Si iti da o senzatie de “on top of the world” nemaipomenita.
2. Soselele sunt aproape goale, drepte si cu asfaltul foarte bun. Deci se conduce foarte bine :D Si incet, evident.
3. Pentru ca pasionatii de foto pot face poze ca cea de mai jos. Poate chiar mai bune :))
Istoria cetatii este legata de asezarea strategia la mare. Evident, intre timp marea e mult mai departe, acum existand lacul Razim, creat natural intre timp (moment care coincide, spun istoricii, cu parasirea cetatii de catre locuitorii sai).
In acest moment la Enisala se intampla chestii, pentru ca am vazut ca, in sfarsit, se face o sosea care sa ajunga direct la cetate, spre deosebire de momentul de acum, cand mergi pe niste drumuri de pamant, unde un 4×4 ceva mai inalt e recomandat cu caldura (nu am idee ce se intampla daca mergi cu ceva mai mic, eu am fost cu Mercedes-Benz GLK ultima data si cu un Citroen C-Crosser in 2008).
Din cate stiu, exista si un festival de muzica, festival care anul asta nu a mai avut loc (nu am idee de ce), asa ca se pare ca aici se vor intampla lucruri. Care sper sa nu strice ce e acum, pentru ca ar fi o mare pierdere.
Pentru mai multe poze, mergeti sa vedeti galeria completa pe flickr.
Primesc zilele trecute un email de vreo 500 de cuvinte (adica MARE) cu descrierea unui proiect. La sfarsit intrebare: “Ce parere ai?”.
Ce as putea sa raspund? “Buna”. “Proasta”. Nici macar. Pentru ca nu am idee ce vrei sa obtii, de ce le mai multe ori, de la proiectul respectiv. Pentru ca nu am idee care sunt asteptarile tale de la viata, de la proiect samd. Pentru ca nu stiu daca ai acces la resurse, ce pregatire ai samd.
Daca ma intrebi de un blog si ce parere am… ce ar trebui sa iti raspund? Ca e scris bine? Ca are design misto? Ca pare vandabil? Ce? De unde sa stiu eu ce te intereseaza pe tine?
Prin urmare, cand vrei o parere (sugestie, sfat – deci nu consultanta), incearca sa urmaresti cateva linii directoare – cel putin daca ma intrebi pe mine:
1. Da-mi o descriere mica a proiectului inainte de a intreba, daca vrei sa ma intrebi despre intreg proiectul.
2. Daca vrei sa ma intrebi ceva specific, scoate specificul in evidenta.
3. Intrebarea trebuie sa fie foarte clara si la obiect: “crezi ca exista posibilitatea sa obtin X in intervalul de timp Y? Daca da, crezi ca mi-ai putea da 1-2 sugestii?”
4. Incearca sa ma intrebi pe zone de interes pentru mine (folosind exemplul de mai sus, al blogului, nu ma intreba de design sau calitate a scrisului – daca vrei o critica literara). Da, am o parere, ca orice om, dar nu una de care ar trebui sa iti pese prea mult.
5. Nu ma intreba nimic mai devreme de cateva luni din momentul in care ai dat drumul si cand ai ceva palpabil de vazut/masurat.
6. Daca raspunsul pe care trebuie sa ti-l dau implica mai mult de 10 minute din timpul meu (inclusiv cercetarea) sunt mari sanse sa nu il primesti. Pentru mine timpul meu e mai important decat al tau (pentru ca e al meu).
7. Nu imi scrie pe Yahoo Messenger, Facebook, Twitter samd. Nu ma suna. Daca vrei ceva, trimite un email. Nu imi spune ca nu ai timp sa scrii un email, pentru ca iti dau si ignore.
8. Nu ma presa sa iti raspund imediat (anuntandu-ma pe twitter ca am email, pe Yahoo Messenger ca am email samd). Sunt sanse mari sa nu iti raspund deloc.
9. Scrie inteligibil. Daca scrii incoerent, gresit gramatical samd, indiferent de motiv (cineva, care mi-a trimis 10 randuri de email fara semne de punctuatie, litera mare samd, s-a motivat ca se grabea), nu vei primi raspuns. Pot intelege scapari minore, dar nu emailuri la care trebuie sa folosesc Google Translate ca sa inteleg.
10. Ceea ce spun eu e doar o parere data in contextul propriei mele experiente si in contextul cunostintelor si informatiilor pe care le am eu. Poate ca tu nu ai aceleasi date la care sa te raportezi. Deci nu trebuie sa iei ce iti zic eu ca litera de lege.
Daca nu respecti ideile de mai sus nu inseamna ca nu iti raspund. Uneori inseamna doar ca nu iti pot da un raspuns care sa te ajute cu ceva.
La final, eu intotdeauna dau un exemplu de “sfat” dat unui prieten bun: “Nu porni, bah, un blog de carti, ce ai, ai inebunit? Nu ai sa faci bani niciodata cu el!”. Bine ca Andrei Rosca nu m-a ascultat, pentru ca altfel nu aveam bookblog (sau era o alta varianta). Ce va sugerez, deci? Sa nu intrebati despre proiect, in general, niciodata. Eu as intreba doar de lucruri specifice (cum sa promovez pe un anumit canal, cum se potriveste o anumita componenta pentru vanzarea pe alt canal samd), pentru ca acolo si feedback-ul e masurabil si relativ usor de implementat ulterior.
Cat despre viziune si proiect… De unde sa stiu eu ce iti place tie? Sunt sigur ca daca intrebai 100 de oameni despre ce ar trebui sa fac eu dupa Yahoo! niciunul nu ti-ar fi zis de un joc online cu masini. Si totusi, asta fac :)
Un alt lucru observat e ca, de obicei, cei care pun intrebari generale cauta de fapt motive sa porneasca ceva sau chiar sa NU porneasca (spunand: Bah, eu am vrut, dar mi-a zis Bobby Voicu ca e o idee proasta). Nu e treaba mea ce faci tu, nu eu sunt in locul tau si nu ar trebui sa conteze prea mult pentru tine.
In consecinta? Porneste-ti proiectul, fa cativa pasi cu el si abia apoi apuca-te sa ceri pareri, sfaturi, idei samd. Nu pierzi nici tu timpul, nici cei pe care ii intrebi.
P.S.: evident, exista posibilitatea sa obtineti mai multe informatii, o parere mai detaliata samd. Dar asta inseamna deja consultanta. Daca asta cautati, atunci decalogul de mai sus nu mai are relevanta. Dar consultanta implica anumite costuri la care trebuie sa va ganditi.
Daca stiti despre ce e vorba, mergeti direct aici: Johari Window
La mentorship-ul lui Dragos Roua am facut un test foarte misto, numit Johari Window (puteti citi aici mai multe detalii).
In mare, se pleaca de la ideea ca noi avem o anumita imagine despre noi, dar ca imaginea publica e complet diferita si, mai mult decat atat, nu ne dam seama ca uneori chiar suntem priviti complet, complet diferit de cum credem noi. Ideea e sa rugam cei care ne stiu (din diferite medii, nu neaparat personal) sa aleaga 5-6 adjective care consideram ca ne reprezinta dintr-o lista standard.
Prin urmare, v-as ruga sa ma ajutati sa completez fereastra de mai sus (pot fi oricate persoane, nu exista limita). E vorba sa alegeti acele adjective care vi se par ca mi se potrivesc, dupa cum spuneam. V-as ruga sa nu alegeti la misto, pentru ca se da peste cap testul :D
Linkul unde puteti sa vedeti adjectivele si sa le alegeti: Johari Window
Seria 1 de la BMW nu contine cele mai populare modele de la producatorul bavarez, deoarece multi oameni prefera sa mai stranga putini bani si sa ia un Seria 3 pentru porbagajul si spatiul mai mare, pe langa gama de motoare mai puternice. Inainte de a conduce 116d-ul, le dadeam dreptate celor care credeau asa, dar pentru cineva care nu are nevoie de un sedan mare, aceast hatchback se poate dovedi o alegere perfecta, reusind sa compenseze prin greutatea mai mica puterea mai redusa a motorului.
(more…)
Nadragii turchez, ciubote inhatate de la vreo catana, spacel negru ca pana corbului, un caftan la fel de intunecat, cu gujia colbuita. Aproape plesuv, briciul uitase de barba, cu priveala ocarnica sau belicoasa, de lighioana incoltita.
Cam asa arata ieriGeo Atreides, intr-un limbaj pe care ii place sa il citeasca :). Ce inseamna, de fapt, textul de mai sus? E doar descrierea sa, in timp ce citea textele aduse pentru recitiri. Bineinteles, scrisa intr-un limbaj arhaic, vechi, care parea interesant pentru el.
Blugi albastru inchis, bocanci aproape militari, un tricou negru simplu, un hanorac negru, destul de gros, cu gluga cu interior gri. Tuns scurt, nebarbierit de cateva zile, cu o atitudine uneori vinovata, alteori agresiva, de vanat incoltit.
Discutia e cu mult mai ampla si nu am scris textul de mai sus pentru a genera astfel de polemici. Pur si simplu voiam sa va spun ca am fost la Cenaclul Recitiri ieri si ca mi s-a parut foarte interesant :) O modalitate de a iesi din cutia in care stau zilnic (online, antreprenoriat, masini samd), desi eu nu am citit niciodata mai mult de cele 52 de carti din pachetul de carti de joc :)
Nu stiu prea multe despre istoria cenaclului, in afara unui eveniment cu un telefon aruncat acum ceva timp. Aseara am ajuns acolo pentru ca nu dormisem cu o noapte inainte si aveam nevoie de ceva sa ma tina treaz. Si nu imi pare rau, dimpotriva :) Cred ca mi-am mai gasit ceva de facut :)
Ce inseamna, de fapt, cenaclul Recitiri? Un spatiu de dezbatere literara, din ce mi-am dat eu seama, fara pretentii de specialisti. Un exercitiu de gandire care, pe mine cel putin, ma duce intr-o zona in care am rareori oportunitatea de a intra.
Nu am recunoscut prea multa lume (am si intarziat, deci nu am prins prezentarile), asa ca sper sa nu se supere cei care au fost prezenti pe mine ca nu fac o lista.
