Azi m-am urcat (mult prea dimineata) in primul meu zbor national, plecand spre Cluj, la lansarea noului Citroen C3.
Pana sa ajung sa testez masina si sa va dau poze, trebuie sa va spune ce ne-a zis capitanul avionului:
“Buna ziua, astazi veti avea alaturi de voi florile Taromului, castigatoarele Miss Tarom…”
Iar la sfarsit:
“Va multumim ca ati zburat cu noi si cu orhideele noastre, speram ca aceasta criza economica sa nu va afecteze prea tare…”
Nu stiam ca Tarom a angajat si standup comedians, dar am ajuns foarte bine dispus la Cluj :) Acum, sa vedem ce zice noul C3, ca am venit special pentru… ea (masina, adica, da? :D ).
Dintre blogurile propuse, am ales 3, pe care le puteti vota, castigatorul urmand sa apara la sectiunea WeReview Blogs de saptamana viitoare.
Loading ...
Acum vreo doi ani incepusem pe acest blog o serie de articole/recenzii despre diferite bloguri din online-ul romanesc, o serie numita WeReview Blogs. Ceea ce era oarecum nou era faptul ca oricine putea sa isi dea cu parerea, urmand ca opiniile lor sa fie incluse in post-ul final, cu link catre blogul fiecaruia (era nou in sensul ca nu era o recenzie facuta de mine si gata).
Ideea era ca multi vor sa li se analizeze blogurile, primesc multe cereri, asa ca ar folosi tuturor (nu de alta, dar poate multe lucruri nu ar trebui sa le repetam de o mie de ori). In general se va decide prin vot popular dintre 3-4 bloguri ale celor care au comentat la blogurile anterioare cu sugestii pe bune, existand insa si optiunea ca, o data la 2-3 bloguri sa decid eu un blog anume (daca, de exemplu, vad un blog deosebit sau un comentator nu are asa de multi cititori sa il voteze).
Prima alegere va fi, din punctul meu de vedere, divercitycafe.ro, desi nu prea respecta criteriile, insa am o datorie veche (Delia ne-a ajutat cu logo-ul si i-am promis ca ii vom analiza si ei blogul, dar nu am mai reluat). Pentru ca vreau ca lumea sa se obisnuiasca, insa, cu sistemul, va fi abia dupa primele doua bloguri analizate acum. Bineinteles, daca Delia vrea, poate alege alt blog, avand in vedere ca DivercityCafe a devenit cunoscut intre timp.
Sistemul e urmatorul: initial puteti sugera bloguri pentru recenzie, in comentariile unui post special stabilit. Ulterior, din toate sugestiile, eu aleg trei care vor fi supuse la vot (in functie de cata nevoie simt ca exista – vedeti criteriile la sfarsit). Din acestea 3, cel care castiga va fi analizat de toata lumea pentru ca, ulterior, sa ii faca o analiza si un blogger cu vechime (eu, Alex Negrea, Pyuric, Dani – care inca nu stie – etc). Si, ca sa incepem cu primul pas de-aici, va invit sa sugerati bloguri in comentarii, bloguri care considerati ca ar putea fi mult mai bune daca ar avea feedback cum trebuie.
As vrea sa NU sugerati blogurile unor bloggeri consacrati, deja cunoscuti samd, pentru ca ei au destul feedback, plus experienta necesara sa stie ce au nevoie :)
As prefera, la fel, sa NU propuneti oameni care abia au inceput (ei au nevoie in primul rand sa scrie constant, dupa aia sa invete sa aranjeze in pagina).
Prin urmare, bloggerii care ar avea nevoie de sfaturi ar fi, dupa mine, acei bloggeri care au inceput de 3 luni minim, care au pana intr-un an, care scriu constant si care ar putea evolua mult mai bine si ar deveni mai cunoscuti daca ar primi sfaturi bune de la cei care au deja ceva experienta. Nu in ultimul rand, incercati sa NU propuneti propriul blog.
Deci, care e primul care propune ceva :D ? pe cine propuneti pentru saptamana viitoare? :D se strang propuneri pana miercuri, pentru ca joi sa va dam sa alegeti :)
Acest post este scris de Marius Olaru, concurent in Goana dupa Casa. Marius isi poveste pe scurt experienta cumpararii unui apartament.
Inainte de a citi ce zice, iata motivatia sa (si a familiei sale):
Suntem fericitii parinti ai unui copil minunat care deja se apropie de varsta de patru luni. Tocmai datorita acestui motiv au inceput cautarile. Paula si copilul sunt la Iasi deoarece in Bucuresti nu avem locuinta, desi amandoi avem aici locul de munca. Din pacate a locui cu chirie cand este un copil la mijloc este inacceptabil.
Cu ce sa incep ca ar fi multe de spus…
Hai sa incep cu ceea ce consider eu ca e inceputul.
Mai intai apare dorinta care trebuie sa fie sprijinita de posibilitati si oportunitati de moment. Le-am avut pe amandoua. Dorinta, necesitatea, Prima Casa si scaderea preturilor apartamentelor.
Bineinteles Prima Casa ca si creditare a insemnat multe piedici. De la venituri acceptate pana la documente necesare. Pentru ca eu nu eram eligibil (avand PFA), doar sotia mea avand un venit mai mare pe cartea de munca, solutia logica a fostca acest credit sa fie pe numele sotiei mele. Bineinteles dosarul nu ar fi fost acceptat daca nu as fi avut garanti, parintii mei.
Mai mult, depunerea actelor, obtinerea hartiilor necesare, totul s-a desfasurat greu din cauza ca sotia mea era la Iasi, cu bebelusul abia nascut, iar eu la Bucuresti. Asa ca ridicarea adeverintelor de salariu ale sotiei mele trebuia sa o fac eu. Noroc ca nu era inca in concediul de maternitate si era in acel concediu medical postnatal, cu alte cuvinte inca era angajata si contractul nu era suspendat. De fiecare data banca raspundea greu si totdeauna voia completari. Si uite asa expirau si adeverintele si sotiei mele si parintilor mei. Si roaga-te de cei de la personal de la serviciile alor mei, care sunt salariati la stat. In opozitie, cei de la personal de la serviciul sotiei mele, angajata la multinationala, au fost impecabili.
Intre timp dai si cauta. Apartamente jalnice si agenti imobiliari care nici macar nu stiau adresa corecta a apatamentului pe care voiau sa mi-l arate. Negocieri de comisioane pe apartamente peste bugetul meu si in care intram imi venea sa ies in secunda doi. Dupa multe peripetii am reusit sa imi gasesc singur apartamentul. Ma intreb care e rolul agentiillor imobiliare si al comisionului daca nu iti ofera un deal adevarat. Adica, da, platesc comision dar sa imi ofere o valoare real pe care sa platesc acel comision. Daca nu, nu.
Dupa antecontract, pe care by the way l-am facut inainte de a avea ok-ul de la banca, cu alte cuvinte mi-am asumat un risc de a pierde niste bani, a venit si evaluarea.
Ziua cea mare, in care am semnat contractul, a venit doar cu cateva zile inainte de sfarsitul anului. Am trecut prin Sarbatori fericit si cu gandul ca am in sfarsit casa mea. A fost un drum greu, presarat de tot felul de peripetii, finaciare si care tin de alegere dar am razbit. Nu s-a terminat inca pentru ca trebuie sa termin renovarea, care apropo in toate cazurile costa mai mult decat crezi, dar in cateva saptamani sper sa reusesc sa imi aduc familia in Bucuresti.
Povestea cautarilor lui Marius este mai lunga, mai plina de alergatura, dar aveti aici o versiunea pe scurt, sa va faceti o idee
Mai multe detalii despre el si familia sa puteti citi aici. Acolo ati putea sa si votati pentru ca el sa castige mobila pentru un dormitor. Din pacate nu mai are sanse, pentru ca era prea ocupat sa gaseasca apartament :D Pana la urma, a pierdut sau a castigat? >:)
Acum ceva timp o buna prietena, Dana Ruxandra Panghe, m-a intrebat daca nu vreau sa scriu un articol pentru Cosmopolitan (revista la care lucreaza ea). Evident, initial am crezut ca face misto de mine, pentru ca pe urma sa imi spuna ca e o sectiune din revista in care scriu tipi despre… evident, fotbal. Si masini. Ah, scuze, aia e alta revista… Despre femei, evident. Ce-a iesit puteti citi mai jos sau puteti vedea in pdf-uri (unde e si o poza foarte misto facuta de Florin Constantin): Articol Cosmopolitan – Bobby Voicu. Sfatul meu, insa, e sa cititi textul de pe blog, pentru ca are mai mult sens :)
Textul, deci, urmeaza mai jos (si, ca un disclaimer, e fictiune, da? :D ). Ah, si textul de pe blog e ceva mai mare, textul publicat a mai fost taiat (fara sa imi spuna, din pacate, ceea ce m-a cam enervat, dar trecem peste asta pentru moment):
Barbatii isi pun intrebari?
“Barbatii nu se gandesc decat la sex!”. “Barbatii nu viseaza decat bere si fotbal!”. Poate ca dupa cateva zeci de ani asa e, dar oare asa incepe povestea? :)
Incepand cu varsta la care putem face primii pasi si parintii se amuza vazandu-ne cum pupam fetele pe obraji ne intrebam: ce stiu fetele despre noi?
Oare stie ca noi putem face pipi din picioare? Neah, nu cred, ca altfel ar incerca si ea.
Oare stie sa dea cu piciorul in minge? Nu, nici o sansa. De fiecare data cand jucam, ea nimereste mai degraba picioarele celor din jur. Tata spune ca face intentionat… Nu cred, de ce ar face asa ceva?
Oare stie ca mie imi place sa o trag de codite? Nu, nu cred… altfel in mod cert s-ar tunde scurt. De ce sa vrea sa fie chinuita?
Oare stie ca as vrea sa o pup si acum pe obraz, ca atunci cand eram copii? Nu, nu cred, altfel m-ar lasa. De ce sa nu ma lase, nu vede ce ochi frumosi am? Prietenele mamei mele imi spun toate ca vor fugi fetele dupa mine cand voi creste, ca am ochi frumosi. Ma mint, nu fuge nimeni dupa mine. Poate doar baietii mari, cand nu vreau sa le dau mingea de fotbal. Sper ca nu vor sa ma pupe…
Si totusi, de ce fetele nu fac pipi din picioare?
Oare de ce rad prietenele ei de fiecare data cand trec pe langa ea? Si ea de ce abia imi raspunde cand o salut? Ieri, cand a trecut pe la mine sa ii dau cartea de romana era foarte vorbareata, nu o mai puteam face sa taca. Chiar asa, de ce vorbesc fetele asa de mult?
Oare de ce nu a dansat cu mine la ziua prietenului nostru? Si stiu ca ii place melodia aia, doar eu i-am facut rost de ea. Nu inteleg, de ce trebuie sa stea numai cu prietenele ei si sa rada la noi? Si mama, de ce a venit si ea? Si de ce statea in usa si zambea?
De ce a fugit dupa ce am pupat-o? Da, stiu, nu am mai pupat-o niciodata pe buze, dar toti prietenii mei mai mari spun ca asa trebuie sa o pupi, altfel nu mai e prietena ta. Si daca o pupa altul? Nu i-o fi placut?
De ce nu mai vorbeste cu mine? Nu a mai venit pe la mine de cand am pupat-o. I-am intrebat pe baieti si mi-au zis ca sunt prost, ca trebuia sa o pup cu limba, ca de asta s-a suparat. Cum adica sa o pup cu limba? Ca un catel?
