BobbyVoicu.ro

proiect4

Enisala (Heracleea)

Una Alta ·

(Articol scris in cadrul Proiect4).

Una dintre cele mai misto cetati pe care le-am vazut vreodata. Nu neaparat pentru cum arata, pentru ca nu e ceva extraordinar, desi nu arata rau, cat pentru cum e asezata si pentru cum se vede cand te apropii.

 

Am descoperit Enisala anul trecut, intr-o plimbare de concediu, dupa ce am citit pe Xplorio despre ea. Si ce surpriza am avut: ma asteptam la o gramada de pietre si am descoperit ceva superb.

Enisala e undeva in podisul Dobrogei, aproape de lacul Razim. Sau, in cuvintele nemuritoare de pe Xplorio:

Simplu. Dinspre Navodari (Mamaia) o iei spre nord, catre Babadag. Dinspre Tulcea, o iei tot catre Babadag. Dinspre sud iti va lua maxim o ora, drumul e superb oricum.

De aici mergi spre Enisala si apoi, imediat dupa ce ai iesit din acel sat, faci stanga pe un drum de tara. Pe un copac de pe partea dreapta a drumului vei vedea si un indicator spre stanga, cu inscriptia “Spre Cetatea Heracleea”, care te va ajuta.

Pentru cei care vor un traseu de o zi: de la Bucuresti poti ajunge cel mai repede urmand traseul Medgidia, Mihail Kogalniceanu, Lumina, Babadag, sau daca vrei sa faci si un pic de off-road pe drumuri cu pietris, de la Kogalniceanu o poti lua spre nord, spre Targusor, si apoi spre Est, spre satul Gura Dobrogei. Evita cu orice pret insa breteaua Kogalniceanu-Salcioara, care e rupta rau.

Vei da de peisaje pustii, molcom asezate sub soarele torid, un amestec de calcaruri, grote, paduri de pini si campuri de maracini pe care nu il vei uita prea repede. De la Gura Dobrogei iesi apoi in DN 22 si urci frumusel la Babadag. Drumul dus-intors trece de 600 de km dar e o aventura de 1 zi de care iti vei aminti mereu.

Pentru mine e unul dintre locurile unde merg de fiecare data cu placere. Din trei motive:

1. E superb. Si iti da o senzatie de “on top of the world” nemaipomenita.
2. Soselele sunt aproape goale, drepte si cu asfaltul foarte bun. Deci se conduce foarte bine 😀 Si incet, evident.
3. Pentru ca pasionatii de foto pot face poze ca cea de mai jos. Poate chiar mai bune :))

 

Istoria cetatii este legata de asezarea strategia la mare. Evident, intre timp marea e mult mai departe, acum existand lacul Razim, creat natural intre timp (moment care coincide, spun istoricii, cu parasirea cetatii de catre locuitorii sai).

In acest moment la Enisala se intampla chestii, pentru ca am vazut ca, in sfarsit, se face o sosea care sa ajunga direct la cetate, spre deosebire de momentul de acum, cand mergi pe niste drumuri de pamant, unde un 4×4 ceva mai inalt e recomandat cu caldura (nu am idee ce se intampla daca mergi cu ceva mai mic, eu am fost cu Mercedes-Benz GLK ultima data si cu un Citroen C-Crosser in 2008).

Din cate stiu, exista si un festival de muzica, festival care anul asta nu a mai avut loc (nu am idee de ce), asa ca se pare ca aici se vor intampla lucruri. Care sper sa nu strice ce e acum, pentru ca ar fi o mare pierdere.

 

Pentru mai multe poze, mergeti sa vedeti galeria completa pe flickr.

Proiectul ala cu cetatile, primul pas: planul de bataie

Una Alta ·

Atentie, text lung!

Da, evident, e vorba de componenta mea din Proiect4. Adica “Hai sa facem si noi ceva sa avem unde si de ce ne duce la cetatile din Romania”.

Planul meu are mai multe componente. Am sa va explic tuturor cum am gandit si, in masura in care sunteti de acord si puteti, anuntati-ma daca doriti sa va implicati.

Din punctul meu de vedere, cand m-am gandit la proiect aveam doua posibilitati:

1. Sa “iau” o cetate, sa o aranjez super tare (lumini, becuri, ghid, infochiosc, insotitori de grup imbracati in daci etc.), sa iau fata tuturor, sa fac o conferinta de presa cu multe reflectoare, camere de filmat etc., sa aratam ca “SE POATE, BAH!”.
sau
2. Sa creez un pachet cu minimul decent, un pachet pe care oricine il poate lua si pune in aplicare daca ajunge sa considere ca merita sa investeasca timp intr-un monument. Si sa aratam ca “se poate”. Peste tot, nu numai unde e atentia massmedia.

M-am gandit mult (vreo 20 de secunde), timp in care ego-ul meu deja supradimensionat urla: “Vrei sa fii vedeta, du-te la teveu, nu fi bou!”. Dupa o lupta ca in filmele cu ninja a castigat a doua solutie.

Ce inseamna pachet minim pentru o cetate?

Orice cetate ar trebui sa aiba:

a) un panou pe care scrie ca e cetate (nu de alta, dar sa nu o confunde lumea cu grajduri, pasuni sau cariere de piatra)

b) panouri mai mici pe care scrie cate ceva despre cetate (de la elemente istorice clare pana la legende si mituri legate de cetatea respectiva), puse cat mai multe in sit-ul cetatii respective, pe un traseu oarecum natural de urmat de catre cei care vin sa viziteze (cam ca la Histria, pentru cei care ati fost). Revenim la acest punct.

c) un pliant cu o poveste mai pe larg la intrare

d) un paznic nu ar fi rau (dar asta e cheltuiala permanenta, mai discutam). Macar un gard in jurul sit-ului arheologic ar fi bun.

e) cale de acces (degeaba exista daca ne trebuie eforturi – si de timp, si financiare mari – sa ajungem la ele). Aici dau exemplu Sarmisegetuza, care e “leaganul dacilor” si nu avem 20 de km de strada pana la ea, alta decat cea de pamant deja existenta. Pe care, daca nu ai o masina ca lumea iti cam blestemi zilele cand te gandesti la zilele de stat in service.

Cam astea sunt, in mare, aspectele. Evident, nu sunt singulare, mai pot fi o gramada, dar m-am gandit ca minimul necesar e cel mai usor de implementat.

Acum, pas cu pas:

a) un panou pe care scrie mare ca e cetate.

Inca nu imi dau seama daca depinde de primaria comunei respective sau de ministerul Culturii (sau al IMM-urilor, la cum merge treaba in Romania 😛 ). Cand aflu asta, trebuie aflat daca exista numai anumiti producatori de panouri “agreati”. Nu radeti, sunt sigur ca nu face oricine semne publice.

b) Panourile interioare

Aici putem imparti in doua parti: sursa si suportul.

Sursa:
Si sursele sunt de doua feluri: istorice (cu date, evenimente etc.) si folclorice (mituri). E nevoie de ambele pentru ca un loc sa atraga. Eu vreau sa stiu ca acolo s-a purtat o mica lupta in 50e.n., dar as vrea sa stiu si ca in lupta respectiva si-a pierdut stranepotul lui Decebal singurul pahar de vin (ca tot eram noi recunoscuti pentru asta. Ca facem vin bun, adica). Pahar de vin care e acum modelul paharelor din toata regiunea.
Trebuie, deci, discutat cu istorici (muzeele judetene sunt cea mai buna sursa de informatie, probabil) si cu etnografi/etnologi/folcloristi (pe care inca nu stiu unde si cum ii gasesc, dar ma apuc sa sap. Am cateva idei). Apoi povestile astea trebuie puse intr-o forma interesanta (mai ales miturile). Pentru asta trebuie gasiti oameni talentati sa scrie (si bloggeri, daca sunt interesati). Poate chiar cei care le culeg.

Suportul:
Ma gandesc ca panourile alea nu sunt facute de oricine si plantate la intamplare, pe unde au chef. Trebuie sa aflu care sunt regulile, cine ce aproba si care sunt cei “agreati” sa le faca. Bineinteles, care sunt costurile implicate.

c) Pliant la intrare

E o continuare a punctului de mai sus, numai ca acum suportul e hartia. Deci tipografii.

d) Cine pune gardul, cine plateste paznicul?

Primaria, Consiliul Local, Ministerul Culturii?

e) Accesul (drumuri etc.)

Aici e ceva mai complicat. Daca trebuie drum lung, trebuie bani. Daca trebuie bani, trebuie implicata primaria.

Pasii sunt: aflat daca exista fonduri UE pentru asa ceva (sau orice fel de fonduri). Gasit firme care fac astfel de proiecte si accepta, in aceste cazuri, sa lucreze la success fee. Speram sa gasim primari cu mintea deschisa, care sa inteleaga avantajele unui punct turistic in zona, care sa depuna dosarele. Si apoi, bineinteles, sa faca drumul, nu sa isi construiasca hotel peste ruine (daca tot am facut cale de acces).

Dupa cum vedeti, nu este foarte simplu. Sincer sa fiu, acum, ca le-am pus pe hartie, incep sa ma gandesc ce dracu a fost in capul meu.

Cum aleg cetatile:

– sa fie aproape de Bucuresti (maxim 200 de km)
(e foarte important, nu pot sa pierd 3 zile pe drumuri pentru o semnatura)
– sa fie intr-o zona relativ populata (nu vreau in mijlocul orasului, dar nu as vrea nici undeva, la 50 de km de orice localitate)
– sa existe un primar binevoitor
– sa gasesc oameni cat mai binevoitori in zona (ma refer la cei care ar trebui sa fie implicati, de la oamenii din primarii pana la cei de la muzee). Sper sa se inteleaga ca nu fac asta pentru bani (si inca o data repet, nu am luat bani de la Mercedes-Benz pentru asta), ca nu am bani de dat spagi si ca vreau, pur si simplu, sa facem ceva. Ceva ce poate fi ulterior facut de oricine are chef si pornire in directia asta.

Cam asta e planul.

Voiam sa fac astazi o lista a cetatilor pentru ca voiam sa merg in weekend sa vad o parte. Din pacate am aflat ieri ca nu am cum sa merg nicaieri, asa ca va dau lista saptamana viitoare si poate ca facem si o plimbare pe la o parte din ele (weekendul de peste doua saptamani, pentru ca urmatorul ma gaseste la Cluj).

Pana una-alta, astept sugestii de la voi, pentru ca e clar ca nu pot face singur tot. Deja am mailuri de la persoane care vor sa colaborezae, care si-au oferit ajutorul si cred ca este foarte tare (istorici, studenti la istorie). Eu sper ca debandada din politica romaneasca sa nu ne opreasca mai mult decat e cazul (nu uitati ca avem alegeri si apoi 3 luni nu o sa avem ministri), dar pentru mine este un proiect pe termen lung, asa ca eu am de gand sa il duc la bun sfarsit, cu voi, fara voi, cu GLK, fara GLK…

P.S.: Bineinteles, vom da credit tuturor celor care participa. Pe panouri, pe materiale, peste tot. Pentru ca macar asta am invatat de bine din blogging: spune cine te-a ajutat, cine ti-a dat informatia. Pentru ca nu poti sa cresti fara ei, nu poti sa faci nimic fara ei.

Mercedes-Benz GLK si Proiect4

Auto, Una Alta ·

Anul trecut am facut un roadtrip prin Dobrogea (nu am terminat de scris posturile, din pacate). Am vizitat cetati, monumente ale naturii, tot ce se putea, aproape. Cam pustiu. Cu exceptia Adamclisi unde, la monument, am dat peste ghid. Si am stat o ora intreaga si am ascultat ce inseamna fiecare bucata de monument, care sunt discutiile despre originea monumentului, cine ce e descoperit…

Anul acesta am fost la Sarmisegetuza Regia, un lucru pe care doream sa il fac de cand eram mic si vedeam Dacii la cinema, dupa ce stateam ore intregi la coada pentru bilete. Si am vazut doar niste pietre, pentru ca nu aveam idee ce reprezinta fiecare bucatica (da, stiu, puteam sa ma uit pe Wikipedia. Si daca nu?). Ca sa nu va mai spun ca am mers 20 de km pe drum de pamant.

Apoi am urcat la Poenari, iarna. Foarte misto. Si, pentru prima data, am vazut o bucata de cetate inlocuita cu o platforma metalica (pentru a se putea ajunge la un turn). Am vazut un panou pe care scria o farama de legenda (o pata rosie jos, unde se aruncase domnita), am vazut la ce foloseau turnurile samd. Am plecat de-acolo cu senzatia ca patrunsesem putin in istorie (ca sa nu mai spun privelistea, mai ales ca am urcat iarna). Deci se poate si la noi.

Cu un an inainte, in 2007, am fost la Troia. Acolo, la fiecare pas, aveai un panou care iti povestea: aici si-a legat Paris sireturile, aici si-a pus cravata, pe-aici a intrat calul troian (evident, glumesc). Am stat vreo 3-4 ore, atat de prins am fost de povesti. Desi Troia nu e asa de mare pe cat te-ai astepta.

Am fost in Romania, la Enisala (la indemnul lui Zvoner). O cetate superba, asezata pe un varf de deal de unde vezi marea, lacurile… Vreo 3km, de la drum pana la cetate, urci pe deal, pe un drum de… praf. Eu am avut un Citroen C-Crosser, altfel nu cred ca ajungeam fara sa imi busesc ceva pe sub masina. Iar la cetate singura prezenta a fost un catel.

Avand in vedere experientele anterioare, am inceput sa ma intreb daca aceste cetati ar putea deveni puncte de interes. Locuri in care sa pleci in #twitscapades, sa iti iei o gasca de prieteni si sa ajungi undeva, fara sa fie nevoie sa ai cu tine laptop si internet. Doar sa mergi si incerci sa iti imaginezi cum erau si ce faceau vechii locuitori.

Si astfel am ajuns la concluzia ca cetatile din Romania au nevoie de doua lucruri: povesti si drumuri. Povesti, ca sa merite sa mergi, si drumuri ca sa nu te coste calatoria mii de euro in reparatii pentru masina.

Acum ceva timp le-am propus celor de la Mercedes-Benz sa fiu imaginea brandului in Romania (stiu, tupeu maxim 😀 ). Nu a fost posibil, dar mi-au zis de programul de promovare a brandului GLK, care s-ar fi legat extraordinar de bine cu visul meu de a face cetatile elemente turistice importante in Romania (invitat fiind la lansarea E-Klasse, am avut timp sa stau de vorba cu ei despre destule :)) ). In plus, insemna sa am un GLK un an de zile, sa ma plimb cu el la cetati si, intr-un final, sa creez un pachet pe care sa il poata folosi oricine pentru a transforma o cetate uitata, parasita si devenita sursa de piatra pentru satele din jur intr-un “ceva” ce poate fi vizitat, citit si trait. Acest pachet ar trebui sa contina modalitati de a afla povesti, legende etc., de a le pune pe panouri, de a avea permisiunea de a pune panouri acolo, de gasi programe europene pentru finantarea de sosele pana acolo, de a face dosarele, de a convinge primarii comunelor sa aplice, de a folosi banii pentru sosele samd.

Nu spun ca voi reusi. Sincer sa fiu, ma astept sa ma ajute multi oameni. Cu propuneri, cu idei, cu contacte. Dar daca vom reusi sa facem ca macar o cetate sa fie adusa din stadiul de ruina acoperita de uitare intr-o calatorie in timp de 1-2 ore, si, in plus, vom oferi pachetul de informatii necesare ca si altcineva sa poata face acelasi lucru, pot spune ca e un succes.

Proiect4, caci asa se numeste actiunea Mercedes-Benz, mai include inca 3 personaje, in afara de mine: Catalin Stefanescu, Sandra Stoicescu (fiecare cu proiectele sale) si, bineinteles, GLK-ul (comunicatul de presa e aici). Un crossover 4×4, masina perfecta pentru drumurile noastre. Despre masina am sa va zic altadata, insa. Primul pas, saptamana viitoare, va fi sa va cer parerea in legatura cu cetatile la care m-am gandit si apoi sa mergem sa le vizitam. Zic mergem pentru ca nu ma voi duce singur la cetati. Am sa anunt cand plec si, daca mai vrea cineva sa vina, incercam sa ne inghesuim in masina (ca tot se plangea zoso ca are portbagajul mic) 😀

Am fost intrebat daca actiunea Proiect4 ma leaga de Mercedes-Benz in vreun fel, daca mai pot testa alte masini, daca mai pot vorbi de alte masini. Nu, nu ma leaga in nici un fel. In calatoria pana la Frankfurt am fost cu GLK-ul pana in Munchen, am condus de-acolo un BMW 125 prin Germania, apoi la intoarcere am condus GLK-ul iar. Sincer sa fiu, nu as fi intrat in nici un proiect care ma limita in privinta testelor. Imi plac masinile si, in ciuda faptului ca am ajuns sa consider GLK-ul (si cele din clasa ei) masina perfecta pentru Romania, nu as renunta la a testa din cand in cand o masina super sport sau una funky (Toyota Urban Cruiser, de ex., sau, in curand, C3 Picasso).

P.S.: apropo de oameni de PR, la campania asta lucrez cu cei de la Millenium si ma inteleg foarte bine cu ei 🙂 Desi mai au impresia din cand in cand ca mananc PR-isti la micul dejun.

Mai multe fotografii puteti vedea aici si puteti sa deveniti fan pe facebook aici.