• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

BobbyVoicu.ro

  • Home
  • Arhiva (2005-2013)

glk

Enisala (Heracleea)

Una Alta · January 11, 2010

(Articol scris in cadrul Proiect4).

Una dintre cele mai misto cetati pe care le-am vazut vreodata. Nu neaparat pentru cum arata, pentru ca nu e ceva extraordinar, desi nu arata rau, cat pentru cum e asezata si pentru cum se vede cand te apropii.

 

Am descoperit Enisala anul trecut, intr-o plimbare de concediu, dupa ce am citit pe Xplorio despre ea. Si ce surpriza am avut: ma asteptam la o gramada de pietre si am descoperit ceva superb.

Enisala e undeva in podisul Dobrogei, aproape de lacul Razim. Sau, in cuvintele nemuritoare de pe Xplorio:

Simplu. Dinspre Navodari (Mamaia) o iei spre nord, catre Babadag. Dinspre Tulcea, o iei tot catre Babadag. Dinspre sud iti va lua maxim o ora, drumul e superb oricum.

De aici mergi spre Enisala si apoi, imediat dupa ce ai iesit din acel sat, faci stanga pe un drum de tara. Pe un copac de pe partea dreapta a drumului vei vedea si un indicator spre stanga, cu inscriptia “Spre Cetatea Heracleea”, care te va ajuta.

Pentru cei care vor un traseu de o zi: de la Bucuresti poti ajunge cel mai repede urmand traseul Medgidia, Mihail Kogalniceanu, Lumina, Babadag, sau daca vrei sa faci si un pic de off-road pe drumuri cu pietris, de la Kogalniceanu o poti lua spre nord, spre Targusor, si apoi spre Est, spre satul Gura Dobrogei. Evita cu orice pret insa breteaua Kogalniceanu-Salcioara, care e rupta rau.

Vei da de peisaje pustii, molcom asezate sub soarele torid, un amestec de calcaruri, grote, paduri de pini si campuri de maracini pe care nu il vei uita prea repede. De la Gura Dobrogei iesi apoi in DN 22 si urci frumusel la Babadag. Drumul dus-intors trece de 600 de km dar e o aventura de 1 zi de care iti vei aminti mereu.

Pentru mine e unul dintre locurile unde merg de fiecare data cu placere. Din trei motive:

1. E superb. Si iti da o senzatie de “on top of the world” nemaipomenita.
2. Soselele sunt aproape goale, drepte si cu asfaltul foarte bun. Deci se conduce foarte bine 😀 Si incet, evident.
3. Pentru ca pasionatii de foto pot face poze ca cea de mai jos. Poate chiar mai bune :))

 

Istoria cetatii este legata de asezarea strategia la mare. Evident, intre timp marea e mult mai departe, acum existand lacul Razim, creat natural intre timp (moment care coincide, spun istoricii, cu parasirea cetatii de catre locuitorii sai).

In acest moment la Enisala se intampla chestii, pentru ca am vazut ca, in sfarsit, se face o sosea care sa ajunga direct la cetate, spre deosebire de momentul de acum, cand mergi pe niste drumuri de pamant, unde un 4×4 ceva mai inalt e recomandat cu caldura (nu am idee ce se intampla daca mergi cu ceva mai mic, eu am fost cu Mercedes-Benz GLK ultima data si cu un Citroen C-Crosser in 2008).

Din cate stiu, exista si un festival de muzica, festival care anul asta nu a mai avut loc (nu am idee de ce), asa ca se pare ca aici se vor intampla lucruri. Care sper sa nu strice ce e acum, pentru ca ar fi o mare pierdere.

 

Pentru mai multe poze, mergeti sa vedeti galeria completa pe flickr.

Mercedes-Benz GLK si Proiect4

Auto, Una Alta · September 30, 2009

Anul trecut am facut un roadtrip prin Dobrogea (nu am terminat de scris posturile, din pacate). Am vizitat cetati, monumente ale naturii, tot ce se putea, aproape. Cam pustiu. Cu exceptia Adamclisi unde, la monument, am dat peste ghid. Si am stat o ora intreaga si am ascultat ce inseamna fiecare bucata de monument, care sunt discutiile despre originea monumentului, cine ce e descoperit…

Anul acesta am fost la Sarmisegetuza Regia, un lucru pe care doream sa il fac de cand eram mic si vedeam Dacii la cinema, dupa ce stateam ore intregi la coada pentru bilete. Si am vazut doar niste pietre, pentru ca nu aveam idee ce reprezinta fiecare bucatica (da, stiu, puteam sa ma uit pe Wikipedia. Si daca nu?). Ca sa nu va mai spun ca am mers 20 de km pe drum de pamant.

Apoi am urcat la Poenari, iarna. Foarte misto. Si, pentru prima data, am vazut o bucata de cetate inlocuita cu o platforma metalica (pentru a se putea ajunge la un turn). Am vazut un panou pe care scria o farama de legenda (o pata rosie jos, unde se aruncase domnita), am vazut la ce foloseau turnurile samd. Am plecat de-acolo cu senzatia ca patrunsesem putin in istorie (ca sa nu mai spun privelistea, mai ales ca am urcat iarna). Deci se poate si la noi.

Cu un an inainte, in 2007, am fost la Troia. Acolo, la fiecare pas, aveai un panou care iti povestea: aici si-a legat Paris sireturile, aici si-a pus cravata, pe-aici a intrat calul troian (evident, glumesc). Am stat vreo 3-4 ore, atat de prins am fost de povesti. Desi Troia nu e asa de mare pe cat te-ai astepta.

Am fost in Romania, la Enisala (la indemnul lui Zvoner). O cetate superba, asezata pe un varf de deal de unde vezi marea, lacurile… Vreo 3km, de la drum pana la cetate, urci pe deal, pe un drum de… praf. Eu am avut un Citroen C-Crosser, altfel nu cred ca ajungeam fara sa imi busesc ceva pe sub masina. Iar la cetate singura prezenta a fost un catel.

Avand in vedere experientele anterioare, am inceput sa ma intreb daca aceste cetati ar putea deveni puncte de interes. Locuri in care sa pleci in #twitscapades, sa iti iei o gasca de prieteni si sa ajungi undeva, fara sa fie nevoie sa ai cu tine laptop si internet. Doar sa mergi si incerci sa iti imaginezi cum erau si ce faceau vechii locuitori.

Si astfel am ajuns la concluzia ca cetatile din Romania au nevoie de doua lucruri: povesti si drumuri. Povesti, ca sa merite sa mergi, si drumuri ca sa nu te coste calatoria mii de euro in reparatii pentru masina.

Acum ceva timp le-am propus celor de la Mercedes-Benz sa fiu imaginea brandului in Romania (stiu, tupeu maxim 😀 ). Nu a fost posibil, dar mi-au zis de programul de promovare a brandului GLK, care s-ar fi legat extraordinar de bine cu visul meu de a face cetatile elemente turistice importante in Romania (invitat fiind la lansarea E-Klasse, am avut timp sa stau de vorba cu ei despre destule :)) ). In plus, insemna sa am un GLK un an de zile, sa ma plimb cu el la cetati si, intr-un final, sa creez un pachet pe care sa il poata folosi oricine pentru a transforma o cetate uitata, parasita si devenita sursa de piatra pentru satele din jur intr-un “ceva” ce poate fi vizitat, citit si trait. Acest pachet ar trebui sa contina modalitati de a afla povesti, legende etc., de a le pune pe panouri, de a avea permisiunea de a pune panouri acolo, de gasi programe europene pentru finantarea de sosele pana acolo, de a face dosarele, de a convinge primarii comunelor sa aplice, de a folosi banii pentru sosele samd.

Nu spun ca voi reusi. Sincer sa fiu, ma astept sa ma ajute multi oameni. Cu propuneri, cu idei, cu contacte. Dar daca vom reusi sa facem ca macar o cetate sa fie adusa din stadiul de ruina acoperita de uitare intr-o calatorie in timp de 1-2 ore, si, in plus, vom oferi pachetul de informatii necesare ca si altcineva sa poata face acelasi lucru, pot spune ca e un succes.

Proiect4, caci asa se numeste actiunea Mercedes-Benz, mai include inca 3 personaje, in afara de mine: Catalin Stefanescu, Sandra Stoicescu (fiecare cu proiectele sale) si, bineinteles, GLK-ul (comunicatul de presa e aici). Un crossover 4×4, masina perfecta pentru drumurile noastre. Despre masina am sa va zic altadata, insa. Primul pas, saptamana viitoare, va fi sa va cer parerea in legatura cu cetatile la care m-am gandit si apoi sa mergem sa le vizitam. Zic mergem pentru ca nu ma voi duce singur la cetati. Am sa anunt cand plec si, daca mai vrea cineva sa vina, incercam sa ne inghesuim in masina (ca tot se plangea zoso ca are portbagajul mic) 😀

Am fost intrebat daca actiunea Proiect4 ma leaga de Mercedes-Benz in vreun fel, daca mai pot testa alte masini, daca mai pot vorbi de alte masini. Nu, nu ma leaga in nici un fel. In calatoria pana la Frankfurt am fost cu GLK-ul pana in Munchen, am condus de-acolo un BMW 125 prin Germania, apoi la intoarcere am condus GLK-ul iar. Sincer sa fiu, nu as fi intrat in nici un proiect care ma limita in privinta testelor. Imi plac masinile si, in ciuda faptului ca am ajuns sa consider GLK-ul (si cele din clasa ei) masina perfecta pentru Romania, nu as renunta la a testa din cand in cand o masina super sport sau una funky (Toyota Urban Cruiser, de ex., sau, in curand, C3 Picasso).

P.S.: apropo de oameni de PR, la campania asta lucrez cu cei de la Millenium si ma inteleg foarte bine cu ei 🙂 Desi mai au impresia din cand in cand ca mananc PR-isti la micul dejun.

Mai multe fotografii puteti vedea aici si puteti sa deveniti fan pe facebook aici.

Primary Sidebar

Despre

Scriu. Fara un subiect anume, fara o tema anume.

Aici e o arhiva a perioadei 2005-2013, cand scriam ceva mai des pe blog.

Scrise recent

  • Elogiu pentru o tastatura: Thinkpad T480
  • Cartile din 2025
  • Bucuria de a fi iritat (si, probabil, iritant)
  • Cum sa iti dai seama la ce esti bun(a)
  • Portugalia vs. Romania: Diferente culturale

Proiecte

  • BobbyVoicu.com
  • MixRift

Footer

Copyright © 2026 · BobbyVoicu.ro